1,148 matches
-
anularea să fie parțială, modificându-se temeiul desfacerii contractului de muncă, din art. 130 (1) lit. i, în lit. b (situație în care unitatea își încetează activitatea prin dizolvare), astfel încât să pot ocupa un post de psiholog, așa cum am cerut MEI printr-un memoriu înregistrat cu o lună în urmă, și să realizez obținerea unei retribuții cât mai apropiate de cea anterioară (evitându-se o nouă încălcare a Codului muncii), pentru a avea cu ce hrăni cei trei copii care la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Tocmai din acest motiv, tătăneasa este și un bun îngrășământ verde. Este o plantă perenă, care trebuie cultivată în permanență într-un loc separat de grădina de flori: o veți recolta verde, apoi o veți îngropa printre rândurile de legume. Meiul Este vorba despre un bun îngrășământ verde, pe care îl puteți folosi pentru solurile uscate și sărace. Trebuie semănat primăvara, prin luna mai, și trebuie îngropat înainte de a da în spic, după aproximativ trei luni. Muștarul Un îngrășământ cunoscut de
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
ăsta e cuvântul. Ca acasă. Una dintre ele o lămurește: — Acolo ținem tot ce este mâncare și băutură... — Cămară, murmură visătoare copila. Cuvântul îi trezește nostalgii. Nu numai ei. Vestala Silvia oftează: — Aici e vinul, grâul, uleiul, lintea, bobul... Și meiul, o completează alta, parâmul, ghinda și ovăzul... Occia intervine: — Lăsați astea. Se apleacă asupra fetiței. — Trebuie să știi că nimeni nu are dreptul să intre aici, în afara noastră și a Marelui Pontif. — De ce? — Pentru că, pe lângă tot ce strângem și înmagazinăm
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
patos: — Ci... cine are noroc la joc nu prea are și la fe... femei. — Așa de frumușel, sărmanul! îl compătimește în continuare Plancina. Îi ia pe ceilalți drept martori: — Voi n-aveți impresia că a moștenit trăsăturile fine ale ma mei lui, Scribonia? — Chiar p... pr... prea mult, hârâie Claudius. — Ce vrei să spui? e presat din toate părțile. — S-a gelozit Li... Livia... — Ei, aș! îl țistuie mama lui nervoasă. O fi fost Livia geloasă pe Scribonia cât a trăit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că va trebui să ne ducem mai departe viața în pârloaga asta. În dialectul locului, „pârloagă” însemna pământ sălbatic și lăsat în paragină. Era un câmp brăzdat de râuri pline de pietriș unde, în afară de ceva orez, nu creșteau decât hrișcă, mei și ridichi japoneze. Pe deasupra, prin aceste părți iarna venea mai repede decât în locurile lor de baștină și era mai aspră. În curând, lunca și pădurile vor fi îngropate sub zăpada imaculată, iar oamenii vor fi nevoiți să se retragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le-au sfâșiat hoiturile. E drept că foametea nu s-a mai abătut niciodată asupra celor trei sate de când familia samuraiului primise pământurile în stăpânire, dar tatăl său a poruncit ca fiecare gospodărie să adune în saci castane, ghinde și mei din primul cules și să le pună la păstrare în podurile caselor, atârnate de grinzi. Ori de câte ori vedea sacii puși la păstrare în fiecare casă, gândurile samuraiului zburau de la unchiul său plicticos la chipul blând al tatălui său mai înțelept pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sa din moși-strămoși și spunea adesea că în Kurokawa s-ar fi descurcat bine și în anii fără rod. Acolo erau câmpii unde se făceau recolte bogate de grâu, cu muncă puțină. În sălbăticia de aici, culturile principale erau hrișca, meiul și ridichea japoneză, dar nu-și permiteau să mănânce din ele în fiecare zi pentru că trebuia să se strângă birul pentru Stăpân. Chiar și în casa samuraiului erau uneori zile când se mâncau doar frunze de ridiche japoneză cu terci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ridichea japoneză, dar nu-și permiteau să mănânce din ele în fiecare zi pentru că trebuia să se strângă birul pentru Stăpân. Chiar și în casa samuraiului erau uneori zile când se mâncau doar frunze de ridiche japoneză cu terci de mei sau de grâu. Țăranii mâncau mai ales ceapă sau arpagic. Samuraiul nu ura însă aceste locuri sterpe, cu toate regretele după Kurokawa ale tatălui și ale unchiului său. Acesta era primul domeniu pe care îl stăpânea de când devenise capul familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
făcute de iezuiți în toți acești ani. În zilele senine, fumul de cărbuni arși se ridica de pe dealurile de un cafeniu veșted din jurul văii. Urma să vină iarna cea lungă, iar țăranii munceau din zori până în seară. După ce orezul și meiul se strângeau de pe câmpurile neroditoare, femeile și copiii băteau tecile și le treceau prin îmblăciu. Nu erau pentru hrana lor, căci le dădeau la birul anual. Fânul cosit printre corvezile de zi cu zi era lăsat să se usuce chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și decât soția sa, Riku. Doar pentru simplul fapt că îl avea alături pe Yozō cu care împărtășise chinurile îndelungatei călătorii, inima lui își găsea o alinare, oricât de firavă. În vale era vremea la care terminaseră și de strâns meiul, și de cules ridichile japoneze. Pe ogoarele pustii se ridicau ca niște paparude clăile de fân ce urmau să fie folosite ca așternut de paie în grajdurile cailor. Curând aveau să ducă fânul în grajduri și până la Anul Nou nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să comandăm, la naiba cu prețul, ne făcea el cinste. Până să ajungem la al doilea fel vorbea deja foarte tare, lamentându-se de dorul locurilor sale natale, Grindelwald, după câte se părea. Începuse să cânte un cântec tradițional elvețian, Mei Biber Hendel, care aducea cu cloncănitul unei curci. De la o masă vecină, plină cu oameni de afaceri thailandezi, ni se aruncau priviri piezișe și se făceau comentarii șoptite. Am știut că marele final venise când și-a lăsat capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să te împingă de la spate, ca în alte stații. Oricum, un sentiment dubios plutea în atmosferă. M-am îndreptat spre ieșire. M-am gândit să plec de acolo. Am luat decizia asta imediat. Mai târziu m-au întrebat și copii mei: «Tată, de ce ai plecat așa de repede din stație cu toate că nu era nimeni acolo?» Nu pot să-mi explic. Poate am fost eu sensibil la miros. Dacă era un miros mai înțepător, ar fi fugit toți de acolo. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aceea a vieții sufletești, a altora și a noastră proprie, materialul romanului, al criticii psihologice și al oricărui gen care are de obiect omul moral, concret și divers. 25. Azi se împlinesc treizeci și șase de ani de la moartea ma-mei... Timpul vine din viitor, trece în urmă, se darmă peste ea, o acoperă, o face tot mai inexistentă, căci morții mor și ei mereu. Când voi dispărea și eu, va fi murit și ea complet din univers. 26. Tinerețea - plutire
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tot răpăieli de gloanțe. Nu reușeam să înțeleg nimic din vocea omenească. M-am închis într-o cămăruță și am început să urlu ca lupii. Aveam sentimentul că la întoarcere nu voi mai găsi pe nimeni viu, că din Câr-mârâiții mei, din familia mea electivă, nu mai rămâne decât durerea din mine, că voi fi condamnată să rămân o cruce vie căreia îi e refuzată moartea. Cred că atunci a fost noaptea mea apocaliptică, aceea mult mai rea decât moartea proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zile ale anului, spunea ea, zăpezile căzute întrerupseseră accesul pe puținele drumuri cruțate de asediatori, izolând complet Granada de restul țării și mai ales de Vega și de munții Alpujarras, la sud, de unde încă mai ajungeau până la noi grâu, ovăz, mei, ulei și stafide. În vecinătatea noastră, oamenii erau speriați, chiar și cei mai săraci; cumpărau în fiecare zi tot ce le cădea în mână, iar la vederea chiupurilor cu provizii înșirate de-a lungul pereților odăilor, în loc să se simtă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ni-i cumpăra lumea pe drum, din căruță. Odată Încheiat ciclul natural al plantei pepene, povestitorul trecea, fără să-și permită să răsufle, la grâu și la porumb, la castraveți și vișini, la arbagic și roșii, vinete, viță de vie, mei românesc și pruni sau corcoduși. Viața la țară, așa cum o prezenta el, era un fel de paradis În care numai el, Subalternul, pe atunci copil, muncea cât șapte oameni mari. După aceea Își aducea aminte brusc de altceva și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o zi întreagă din Cetatea vie? Timpul ca și spațiul îi păreau, dimpotrivă, mai lungi, pentru că oameni și împrejurări n-o distraseră de la gândul acela aspru de oameni și locuri. în plimbarea asta urâtă se rătăcise pe urmele presărate din mei subțire; a preocupărilor ei constante. Despre petrecerea zilei la moșie ;.vea o impresie de haos și despre mersul plutit al trăsurei largi, pe apele serei cu lună, o impresie de scufundare. Pe o parte, zgomotul faptelor, de-acolo de la Prundeni
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
așezării aspectul unui castel de pe valea Loirei, făcut din noroi și paie. Profesorul a făcut deja trei incursiuni în țara Fotse și de fiecare dată i-au plăcut aceste forme. În jurul locuințelor Fotse se găsește invariabil o zonă cultivată cu mei, o zonă mai mare de pășune și o alta în care caprele, principala sursă de bogăție Fotse, sunt păscute noaptea. Descendența Fotse se asigură pe linie maternă, moștenirea îi este trecută unui tânăr soldat prin intermediul fraților mamei. În funcție de apartenența la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viitoarele trei anotimpuri ploioase, poate întreprinde toate măsurile pentru a-l schimba pe un număr fix sau variabil de capre (eventual părți abstracte dintr-o capră sau echivalentul în bunuri) sub rezerva că ar putea fi o recoltă bogată de mei (sau nu) sau că altă tranzacție Fo nu-l obligă cumva să renunțe la acea parcelă, cu care dorește să angajeze parcela Gofo, care este obiectul tranzacției. Angajamentele Gofo pot fi obiectul unui barter și de cele mai multe ori se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
averile Fotse. În legendele Fotse, eroul șarlatan Lifi este atât de abil în manevrarea tranzacțiilor Gofo, încât de multe ori se trezește fiind posesorul întregii cirezi Fotse și a pământurilor, cu toate că le pierde din nou din cauza beției cu bere de mei. Esența unui ciclu de cântece (care le ia barzilor până la trei săptămâni ca să le recite) este enumerarea tranzacțiilor inspirate și norocoase prin intermediul cărora LiFi câștigă mâna prințesei cerului,Neshdaqa, prin câștigarea dreptului asupra unui lot mic de pământ,care aparținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau legături sociale(asta pentru că venise fără capre, femei sau fii, doar cu un grup de hamali Hausa) au făcut o evaluare rapidă a hainelor sale și a tuturor bunurilor, transformându-i-le în cantități nominale de capre, neveste și mei. Anticipând moartea sa iminentă, aceste cantități Fo au fost împărțite între bătrânii mai importanți și imediat au devenit subiectul unor negocieri Gofo. Când Chapel a plecat viu de la ei, au fost foarte dezamăgiți. Gofo fusese conform tradiției Gofo transformat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar fi vorbit nici despre vremurile apuse, nici despre cele noi, pentru că nu exista așa ceva. Timpul era doar timp, nimic altceva. Oamenii trăiau la fel ca străbunii lor. Mâncau doar părțile curate din trupul animalelor și-și culegeau recoltele de mei după ce făceau un sacrificiu pentru mei. Evitau contactele sexuale înainte de înțărcarea noilor născuți și când era bine și normal s-o facă, făceau Fo unul cu altul. Ca răsplată pentru supunerea lor, strămoșii le aduceau un an nou, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apuse, nici despre cele noi, pentru că nu exista așa ceva. Timpul era doar timp, nimic altceva. Oamenii trăiau la fel ca străbunii lor. Mâncau doar părțile curate din trupul animalelor și-și culegeau recoltele de mei după ce făceau un sacrificiu pentru mei. Evitau contactele sexuale înainte de înțărcarea noilor născuți și când era bine și normal s-o facă, făceau Fo unul cu altul. Ca răsplată pentru supunerea lor, strămoșii le aduceau un an nou, și mai multe recolte cu care-și hrăneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]