4,697 matches
-
vedem, se prelinge substantival și adjectival, deci ca materie primă, ziditoare la nivelul lingvistic, în compoziția nostalgicelor metafore. Multe din poeziile lui Lucian Vasiliu prezintă, după cum ne atrage atenția poetul însuși, spectrul unor "icoane de sînge". De remarcat, sub zodia melancoliei, amestecul de trecut și viitor, acea tensiune combinată a tîmpilor extremi, eludînd prezentul. Slăvirea timpului consumat nu e decît tendința de renaștere, pește accidentele zilei de azi, într-un triumf al "eternei reîntoarceri": "Într-o zi de vară, campestra/ mușc
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
noi, nici Nietzsche -/ doar așteptăm, în ascultare,/ să vină Îngerul, să ne ridice" (Așteptare). Așadar viziunea nietzscheiană a "eternei reîntoarceri" e purificata, integrată în ordinea divină... Însă Lucian Vasiliu este și ironic, ironia d-sale fiind una domoala, afina la melancolie. Corespunzătoare mediului ieșean, de somptuos crepuscul, de Veneție în scufundare, ea nu recurge la formule-soc, la teribilisme, compunîndu-se din zîmbitoare amărăciuni ce respectă un protocol. Însoțind lentă surpare a ilustrei urbe, decompoziția e blîndă, cruțătoare: "Pleci, fiica, te duci și
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
cinica!/ am exclamat./ - Privește lumea cît e de pură!/ a spus fratele meu" (Pătură de campanie). Neîndoios, pentru Lucian Vasiliu însuși lumea e pură, nu printr-o armonie superficială, făcută, ci prin ceea ce gînditorii mistici au numit coincidentia oppositorum. Echilibrîndu-se, melancolia devenită ironică și ironia melancolizata echilibrează sufletul acestui poet inspirat de magia Dulcelui Tîrg precum de-o irezistibila muză. Lucian Vasiliu - Lucianograme, Ed. Axa, Botoșani, 1999, 98 pag., preț nemenționat.
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
poeme și simboluri: îngerii nu sînt nicidecum singurele figuri obosite ale poeziei care să aibă parte de acest tratament sever. Precum "gorila" (o imagine emblematica și "tare" a poetului), nenumărate entități semnificative sînt privite în transformările și perimările lor, iar melancolia depășirii regnului bîntuie din ce in ce mai disconfortant un eu liric dezgustat de surogatele din "cazarma asta de viață în care trăiești din priviri" ("Percheziționarea îngerilor"). Departe de a se îndumnezei, cuvintele și conceptele parcurg nenumărate trepte spre zoomorfizare. Relatarea îndepărtată și dezabuzata
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
patetic, imperativa. Și iarăși nu întîmplător, Ștefan Agopian îi răspunde, pe hîrtii obosite sub o emulsie de tus și cu un scris caligrafic de puber care nu și-a pierdut încă inocentă, cu imagini fosgăitoare în care se amestecă baroc melancolia crepusculului, plictisul eternității, delirul surd al viscerelor și promisiunea fierbinte a mîntuirii. De fapt, cuplul artistic absolut, cu un picior în cazanul cu smoala și cu celălalt în iezerul din care se pornește la vale numai lapte și miere, se
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
apasă dureros o viață de om, poate inhiba evoluția unui artist. Drept care îmi propun a semnala în rîndurile ce urmeaza cîteva, în ordine alfabetică, profiluri lirice distincte ale toposului menționat. Dorian David ne propune un lirism naturalist, o înțepenire a melancoliei în materii dure, marcate de sarcasm. E o exaltare a solitudinii pe care provincia o încărca necontenit cu neagra-i energie: Din cețuri zdruncinate înfățișam/ sarcastica silueta a prințului./ Înaintînd cu scîrba prin mate/ spre o lumină mereu izgonita./ Din
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
desculț îmi pipai chipul/ umflat în bălti puturoase.// Peste care înfloritor o să ningă!" (Clovnerii). Muzicală, strînsă cu elegantă în tiparele unei prozodii tradiționale, producția lui Emil Dreptate exprimă o tendință a decorporalizării trăirilor. Sîngele sau apare subțiat, întomnat, răspunzînd cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și umori declinante: Cîntecul ce îl auzi prin toamnă/ E al armurilor pe care le-am purtat/ Ori semnul inimii nuntind buimaca/ Acest solstițiu blînd intru păcat.// Sîngele tot e-acum
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
la Jean Follain, cultura de imagini se lasă testată de ținută "prozaica" a discursului. Elastice, energice în fragilitatea lor, corespondentele neconvenționale izbutesc a produce astfel dovadă existenței lor, care e însăși existența eului poetic, în frustrarea să fără leac, în melancolia să insidios senina, în dramatismul sau resignat estetic. Un fapt ce nu ni se pare lipsit de o însemnătate mai generală, în legătură cu creația lui C. Abălută, îl considerăm a fi situarea ei în cadrul poeziei române actuale. Dificultatea provine din existența
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
Stilul presupune să ai o frînghie (adică, o știință) pe care să umbli fără să cazi. Trebuie să-ți folosești astfel instrumentele scrisului încît textul să sară peste semnificații și să rămînă, ca un imponderabil, în spațiu. La Iolanda Malamen, melancolia, nu povestea, străbate textul ei. Timpul și-a pus ghiara peste text. Iolanda Malamen nu a făcut altceva decît ne-a povestit cum a lucrat timpul înfricoșător. A recurs la toate însemnele timpului; durere, eșec, culoare, aduceri aminte, descrieri rafinate
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
neliniști lăuntrice. Între lumea de afară, obiectivă și previzibilă, cu evenimente meteorologice, schimbări de peisaj și de decor, si ambientul intim, lumea atelierului, a lucrărilor care se nasc și care dobîndesc viața autonomă - lume cu îndoieli, cu victorii și cu melancolii. Prin aceste note, scrise de multe ori neglijent, fără vreo preocupare anume pentru a convinge vreun cititor ipotetic, trec în fugă nenumărate personaje reale și fictive, persoane publice sau anonime, cu o importanță episodica sau prezente constant în viață pictorului
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
intră în compoziția cărții lui Ioan Lăcusta o constituie notațiile de jurnal din cele două cicluri întitulate De la țară. Fragmentele devin solilocvii grave asupra condiției țăranului român, satului mutilat de politică pustiitoare a celor 50 de ani de "gospodărire" colectivă. Melancolia rememorărilor zilelor copilăriei la Luncavita, sătul din Delta, cel aflat dincolo de "Dunărea veche", contrastează puternic cu "unghiul comic" al prozelor din prima parte. Deși bine scrise, cu câteva nuclee de proza din nou excepționale (să amintesc doar formidabilă scenă în
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
Mircea Mihăieș După îndelungi bătălii, legea dosarelor de securitate a intrat, în fine, pe mâinile celor mai avizate persoane. La parlamentari mă refer, desigur. Am folosit calificativul "avizate" pentru că mulți dintre ei își vor fi contemplând cu melancolie participarea nemijlocita la crearea problemei pe care astăzi, sub pintenul necruțător al istoriei, se văd constrânși s-o rezolve. Câțiva dintre aleșii națiunii și-au recunoscut cu mândrie patriotică participarea la tunătorii, asupra altora plutesc bănuieli întemeiate, iar alții, aflați
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
glose ce se vor un necrolog, ar rîde, poate, de toate acestea. Sau n-ar rîde: m-ar privi cu zîmbetul lui ce se închidea treptat, ca anumite flori, seara, pînă la a semăna cu o mască de o indicibilă melancolie și m-ar lăsa la fel de nedumerit ca întotdeauna. După Marian Papahagi, după Ioana și Liviu Petrescu, iată, nici Mircea Zaciu nu mai este. îmbătrînim tot mai singuri și mai triști.
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
îndepărtate amintiri despre acest miraculos ansamblu. Între cele trei apariții ale Madrigalului, au fost intercalate și câteva numere în care artiștii importanți au contribuit la sărbătorire: Studioul de muzică veche cu o selecție de cântece scoțiene renascentiste cântate cu delicată melancolie de Georgeta Stoleriu; Valentin Gheorghiu cu un moment emblemă pentru el, ca mare schumannian; apariția lui Gabriel Croitoru a suscitat întrebarea "oare cântă pe vioara Stradivarius" dobândită acum doi ani?" Frumusețea sunetului nu a compensat însă aplatizarea frazării și lipsa
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
l-ar fi folosit". În continuare, Divinul remarcă asemănările dintre poezia Mai departe a lui Samson Bodnărescu și eminesciana Peste vîrfuri. Un alt istoric literar consideră a putea afla o similitudine între poemul lui N. Nicoleanu, Secreta mea durere, și Melancolia lui Eminescu. Reproducem textul lui N. Nicoleanu: "Secreta mea durere se va-ngropa cu mine/ Și nimeni nu va plînge la capu-mi arzător,/ Un plîns de vecinic doliu, de vecinice suspine,/ căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
nu pleca...// dacă pleci ne-om dare foc,/ rogu-mă, mă rog!" (Doina șla margineț). Avem a face aci cu un prototip al verbului poetic, cu articularea sa in statu nascendi, în zorii producției artistice pe care o înregistrează folclorul. Melancolia țărănească e surprinsă în filonul său intrinsec, la răscrucea Erosului cu Thanatosul, precum o primă derută a spiritului, într-o mixtură de prospețime și epuizare, de pătimire primară și precoce rafinament: "!ți-ai crescut parcă anume/ părul cel mai lung
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
fragilă a jucăriilor. Absența constrângerilor realismului face transparentă rama mitică: miniaturii pastorale îi urmează expulzarea din spațiul protector: maturizarea, școala, și finalmente războiul fiind semnele unei graduale instaurări a vârstei de fier. Casa bunicilor nu poate supraviețui unei ciclicități mitice. Melancolia finalului trimite către această conștiință a inevitabilității declinului - irumperea în ultima secvență a persoanei întâi plasează întreaga arhitectură textuală în armătura memoriei. Scrisul se legitimează, finalmente, ca modalitate de salvare a unui timp cristalizându-se în imagini. Tentativa lui Ionel
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
acelei modernități mediocre și aptere împotriva căreia moldovenismul se legitimează polemic. Mai mult decât un tip social, personajele Medelenilor sunt modelate de un cod comportamental a cărui logică interioară apare dificil de înțeles o dată cu trecerea timpului. Oblomovismul se aliază cu melancolia amoroasă și cu delicatețea patriarhală. Cronotopul Medelenilor se articulează prin apelul constant la un spirit al locului - pulsiunile nostalgice ale prozatorului evocă ambiguitatea raportării la modernitate a lui Alecu Russo din Amintiri și Studie Moldovană. Ceea ce urmează după Hotarul nestatornic
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
în mișcare o energie pe care spiritul locului o reprimă. Revenind în Memorii asupra textului din 1928, Împotriva Moldovei, Eliade își va nuanța radicalitatea. Dincolo de teribilismul juvenil, anatomia polemică a moldovenității refuzate precipită o clarificare interioară. Moldovei sentimentale, încărcată de melancolie, i se opune un energetism al construcției și problematizării. Severitatea verdictului, a cărui sentențiozitate alunecă către ridicolul patetic, aparține portretului generaționist. Romanul adolescenței scris de un adolescent, respectând canoanele autenticismului, a fost în cele din urmă scris. Despărțirea de medelenism
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
turcească încearcă, alături de forma neolitica a oalei de pămînt, să dea camerei curate un sens mult mai înalt decît simplul ei inventar ar lăsa să se întrevadă. Iar Peter Korniss a surprins această lume, zdrobita literalmente între două civilizații, cu melancolie, cu admirație, cu ironie tandra și cu o impecabila acuratețe artistică.
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
interviu. Senzaționalul este oricum unul "soft" în lumea culturală și nu întrunește exigențele devoratorilor de gen din alte domenii. Curiozitatea firească față de personalitate este satisfăcută aici după toate regulile bunei-cuviințe, ceea ce nu exclude însă reacțiile de uimire, haz, indignare sau melancolie. Interviurile realizate de Romulus Diaconescu au apărut în revistă craioveana Ramuri în intervalul 1992-1998 și aduc în scenă personaje de primă mărime din lumea culturală românească. Enumerarea (cronologică) a acestora se impune, fiind în sine o recomandare a volumului: Silviu
Dialoguri bine temperate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17965_a_19290]
-
cărămizie/se înroșește singură pe masa/ O plantă cum se bucură de apă/ Și cum dispare apă pe pămînt/ prin crăpături deodată/ Parcă înregistrează un cutremur/ balansul apei în găleată" ("Grădină lui Candide"). De la cartea de poeme din 1981, Despre melancolie, Dumitru Mureșan n-a mai publicat nimic. Între timp discursul s-a esențializat, s-a redus la înregistrarea unor imagini rupte din contextul abia bănuit, sugerat printr-o linie, un gest, o culoare. Frînturi de lumi, fără poveste. Rămîne numai
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
păsări și culori. Se schimbă însă tonul, devine elegiac ("Aici sfîrșește elegia: în pămîntul negru/ sub albastrul iluziei"). "Îngîna lira/lîngă crucea galbenă/ a iasomiei/ dorul sfîșietor/Curată sufletul de mîluri/ și în lințoliul de matase/ galbenă al iasomiei/ învăluie melancolia" ("Lira meditativa"). Melancolia "și moartea incomensurabila/ povară mai grea decît toate/ te fac să înveți să trăiești/ fără cîntec/ și începi să iubești neantul/ și farmecul indiferentei? ("Ușor și greu"). Iubirea neantului, farmecul indiferentei sînt premisele construirii abstracțiunilor, ale legăturii
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
Se schimbă însă tonul, devine elegiac ("Aici sfîrșește elegia: în pămîntul negru/ sub albastrul iluziei"). "Îngîna lira/lîngă crucea galbenă/ a iasomiei/ dorul sfîșietor/Curată sufletul de mîluri/ și în lințoliul de matase/ galbenă al iasomiei/ învăluie melancolia" ("Lira meditativa"). Melancolia "și moartea incomensurabila/ povară mai grea decît toate/ te fac să înveți să trăiești/ fără cîntec/ și începi să iubești neantul/ și farmecul indiferentei? ("Ușor și greu"). Iubirea neantului, farmecul indiferentei sînt premisele construirii abstracțiunilor, ale legăturii dintre tristețe și
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
elementele sale: "infinitul, soarele, cerul, luna, stelele, luceferii, muzica sferelor, zborul intergalactic, haosul, geneză, extincția". Nimic nu scapă gestiunii exigente a autorului nici în rubrică intitulată Natură. Aici avem "natura-cadru fizic, fundal pentru reveria romantică (Împărat și proletar, Scrisoarea I, Melancolie)"; după aceea, "natura-cadru fizic, paradis terestru în idile (Dorința, Sară pe deal)"; în al treilea rînd "natura-personaj mitic (Revedere)"; și în sfîrșit, "natura-realitate metafizica (Mai am un singur dor)" (cu precizarea expresă că metafizic=mioritic!!). Să mai adăugăm că enclavele
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]