2,962 matches
-
scoasă prin ceruri. (Jaf) Este sugerată imagistic opoziția schilleriană finit-infinit, real-idee, generatoare de tensiune lirică. Credința că întreg firmamentul poate încăpea într-un telescop, că luna și soarele pot fi sorbite de privirile unui orb ("Priviri, la matcă vă-nturnați..."), că melcii se pot închide definitiv în "cocioabe", copacii în muguri și oamenii în pietre, fixează demersul poetic într-o atitudine duală: finitul devine o alegorie a infinitului, iar infinitatea se eschivează din fața propriei măreției și își pune pe figură masca finitudinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Dincoace, pe pământ, în jurul mesei praznicare, scunde, moldovenești, s-a adunat familia care a pregătit bucatele împreună cu toate cimotiile ogrăzii, văzute și nevăzute: doi zăvozi smoliți, alergând după umbra unui pește, un mâțișor înfășat legănat de părinții săi dungați, un melc cu cochilia sidefie subțiată de timp, înaintând cu delicatele sale cornițe în vânt spre aburul ademenitor, înscriindu-se astfel și el în cohorta chemaților. O prezență semnificativă este mitologica zână, parcă înfățișată ca o floare roșie, îmbrobodită, cu chipul de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
certa, va asculta privirea rugătoare, reverența în fața genunchilor fără vlagă înfipți adânc în pământ? Ce și cui să-i reproșez netrăirea? Mai ales că am aflat că e un mare păcat să te-nchizi în tine, să te retragi ca melcul înșelat,cândva, prea de vreme de soarele înghețat. Am fugit, de multe ori, de spaima pedepsei; așa am rămas mulți rătăcitori, când nu mai folosim la nimic. Ce cumpănă mare pentru duhovnic! ce să ne mai spună? Crede și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Mic, frontiera era la 500 de metri. Ne-am dat jos din mașină și ne-am trântit în șanț, unde am stat vreo două ore.... Am început să ne târâm, cu gențile după noi... înaintam târâș cu o viteză de melc. În fine am ajuns la frontieră. Însă frontira era prost plasată, o cale ferată era frontiera, pe un taluz înalt de 4-5 metri! Am trecut peste sârmele de lângă calea ferată și a auzit doar atât: Stai! Stai! Pe urmă două
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
neagră, pițigoiul mare, graurul, țicleanul, cucul, ciocănitoarea pestriță, turturica, coțofana, gaița și unele răpitoare ca uliul porumbar, uliul păsărilor, șoimul rândunelelor) și mamifere (veverița, iepurele, jderul de pădure, vulpea, mistrețul, căprioara, cerbul, ariciul, dihorul, nevăstuica, cârtița etc. ). Dintre nevertebrate, menționăm melcul de grădină și multe insecte ce-și desfășoară ciclul vital pe diverși copaci. Fauna pășunilor și fânețelor este formată mai ales din insecte între care menționăm cosașul și greierele. 3. 7. SOLURILE În cadrul localității sunt mai răspândite soluri din clasa
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
uimire penele dornice de zbor, deși se ascund încă la subsuoara ta și în liniștea visului tău cu flori și cu pomi - adăpost al regăsirilor zilnice pentru ei care sunt, pentru ei când vor fi... Lunecarea ca-n somn, de sub melcul urechii pe prăvălișul pieptului, între cupe cu dulce otravă, pînă sub coroana arborelui ombilical, până în hipnoticul inel al patimei roze și al cântecului mut ca al scoicii adunând tot vuietul mării între valvele pulsând, fremătând, între algele mângâind cu imperceptibilul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o jumătate de oră, pînă simțiră cu toții că nu mai pot sta cinchiți între crengi, orice-ar fi. Vorbind mai mult prin semne se hotărîră să coboare și să plece îndărăt spre sat. Așa că începură să coboare mai încet ca melcii, pentru a nu stîrni iar fiarele junglei și porniră tiptil pe urmele care se mai cunoșteau. Cum însă frica îi grăbea, nu se mai țineau exact de urmele pe care veniseră pînă acolo. Treceau de-a dreptul prin mlaștină. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pâine prăjită și icre. Mai târziu, am aflat că David luase ceainicul. Nici unul din părinți nu l-a vrut. ... Prima oară mi-am dorit să dispar în ziua în care a murit grădina Leei. Pe tocul ușii era lipit un melc cafeniu. Sinistru. Bălos. Cu ochi expandați, la capetele coarnelor. Mama m-a tras înăuntru. Toată ziua am scotocit prin dulapuri, prin sertare, prin lada de sub pat. O viață îmi dorisem să mă pierd în sertarele Leei, să râmân singur la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care atunci nu mai aveau cum să ajungă până la mine... În față avea un dosar mare, cu acte. Le studia unul câte unul și le punea într-o mapă verde. Era august și transpirasem. Pe fereastra deschisă, vedeam, din bibliotecă, melcul mare cu ochii deasupra capului, enormi, bulbucați, înaintând prin zeama verzuie pe tocul exterior al ușii de la intrare. Mi s-a făcut greață. Cu picioarele încolăcite în jurul colonadei vechiului meu adăpost, mama tocmai împăturea un certificat de naștere. Pe Lea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
exterior al ușii de la intrare. Mi s-a făcut greață. Cu picioarele încolăcite în jurul colonadei vechiului meu adăpost, mama tocmai împăturea un certificat de naștere. Pe Lea o chemase Delia Hriavu. Am închis ochii. Îmi simțeam stomacul în gât și melcul urcându-mi pe piele, în spuma lui grețoasă, de culoarea șteviei. Numai că nu mai aveam unde să mă ascund de el. David. Îmi era dor de David. Hoașcafacefarmecehoașcafacefarmecehoașcafacefar mece... 9. Ema. Schiță finală. Tranziție spre portret Unde să te
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
țspune-i, dragă, scandal, nu te mai codi, că nu vorbești cu maică ta), din care reieșise că el, ei bine, el e, nici mai mult, nici mai puțin, decât veriga lipsă? Lipsă? Unde nu ar fi avut el norocul ăsta? Melc, melc, codobelc Scoate coarne bourești Și te du la baltă Și bea apă caldă Asta-i culmea, se gândi veriga lipsă, încercând să se convingă că nu e vorba și de o doagă lipsă, lucru care i-ar fi îngreunat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dragă, scandal, nu te mai codi, că nu vorbești cu maică ta), din care reieșise că el, ei bine, el e, nici mai mult, nici mai puțin, decât veriga lipsă? Lipsă? Unde nu ar fi avut el norocul ăsta? Melc, melc, codobelc Scoate coarne bourești Și te du la baltă Și bea apă caldă Asta-i culmea, se gândi veriga lipsă, încercând să se convingă că nu e vorba și de o doagă lipsă, lucru care i-ar fi îngreunat mult
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
caldă Asta-i culmea, se gândi veriga lipsă, încercând să se convingă că nu e vorba și de o doagă lipsă, lucru care i-ar fi îngreunat mult mai tare situația și așa nu prea roz. Nu pe-asta cu melcul ți-a spus psihologul să ți-o repeți când dai de bucluc, ci pe-aia cu oile! Aia cu oile nici măcar nu era în versuri. Ia stai așa... Melcii beau apă caldă? Melcii beau apă? Melcii beau? Melcii?! Probabil că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tare situația și așa nu prea roz. Nu pe-asta cu melcul ți-a spus psihologul să ți-o repeți când dai de bucluc, ci pe-aia cu oile! Aia cu oile nici măcar nu era în versuri. Ia stai așa... Melcii beau apă caldă? Melcii beau apă? Melcii beau? Melcii?! Probabil că da, încercă el să se îmbărbăteze. E ciudat și de-a dreptul înduioșător cum o simplă poezioară pentru copii poate să aibă atâtea conotații nebănuite și să fie purtătoare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu prea roz. Nu pe-asta cu melcul ți-a spus psihologul să ți-o repeți când dai de bucluc, ci pe-aia cu oile! Aia cu oile nici măcar nu era în versuri. Ia stai așa... Melcii beau apă caldă? Melcii beau apă? Melcii beau? Melcii?! Probabil că da, încercă el să se îmbărbăteze. E ciudat și de-a dreptul înduioșător cum o simplă poezioară pentru copii poate să aibă atâtea conotații nebănuite și să fie purtătoare modestă a unor asemenea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Nu pe-asta cu melcul ți-a spus psihologul să ți-o repeți când dai de bucluc, ci pe-aia cu oile! Aia cu oile nici măcar nu era în versuri. Ia stai așa... Melcii beau apă caldă? Melcii beau apă? Melcii beau? Melcii?! Probabil că da, încercă el să se îmbărbăteze. E ciudat și de-a dreptul înduioșător cum o simplă poezioară pentru copii poate să aibă atâtea conotații nebănuite și să fie purtătoare modestă a unor asemenea adevăruri uluitoare. Pentru că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
asta cu melcul ți-a spus psihologul să ți-o repeți când dai de bucluc, ci pe-aia cu oile! Aia cu oile nici măcar nu era în versuri. Ia stai așa... Melcii beau apă caldă? Melcii beau apă? Melcii beau? Melcii?! Probabil că da, încercă el să se îmbărbăteze. E ciudat și de-a dreptul înduioșător cum o simplă poezioară pentru copii poate să aibă atâtea conotații nebănuite și să fie purtătoare modestă a unor asemenea adevăruri uluitoare. Pentru că, în mod
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
întâmplă cel mai adesea în genul acesta literar. Baltă cu caldă nu rimează nici de acum într-o mie de ani. Asta o poate constata oricine, fără a fi specialist în rime. O singură concluzie putea fi deci cea corectă: melcii beau apă caldă. Iată cum adevărul nu este întotdeauna cel mai plăcut lucru pe care îl poți afla. Melcii sunt suficient de scârboși și fără să mai bea apă caldă. Încearcă numai să bei apă caldă dintr-o baltă! Și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de ani. Asta o poate constata oricine, fără a fi specialist în rime. O singură concluzie putea fi deci cea corectă: melcii beau apă caldă. Iată cum adevărul nu este întotdeauna cel mai plăcut lucru pe care îl poți afla. Melcii sunt suficient de scârboși și fără să mai bea apă caldă. Încearcă numai să bei apă caldă dintr-o baltă! Și, în timp ce bei, imaginează-ți pentru câteva secunde că ești melc. Dacă ai reușit, se cheamă că ți-ai provocat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cel mai plăcut lucru pe care îl poți afla. Melcii sunt suficient de scârboși și fără să mai bea apă caldă. Încearcă numai să bei apă caldă dintr-o baltă! Și, în timp ce bei, imaginează-ți pentru câteva secunde că ești melc. Dacă ai reușit, se cheamă că ți-ai provocat cu succes un coșmar... Ce minte bolnavă trebuie să ai totuși ca să scrii poezii pentru copii! Bun. Dă-i dracu’ de melci. Aia cu oile era cu totul altceva. Nu avea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în timp ce bei, imaginează-ți pentru câteva secunde că ești melc. Dacă ai reușit, se cheamă că ți-ai provocat cu succes un coșmar... Ce minte bolnavă trebuie să ai totuși ca să scrii poezii pentru copii! Bun. Dă-i dracu’ de melci. Aia cu oile era cu totul altceva. Nu avea rimă, nu avea melodie, nu avea nici o legătură cu melcii și nici cu apa caldă. Cum era cu oile? A, da: te întinzi pe spate, stingi lumina... Invers, că tu n-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu succes un coșmar... Ce minte bolnavă trebuie să ai totuși ca să scrii poezii pentru copii! Bun. Dă-i dracu’ de melci. Aia cu oile era cu totul altceva. Nu avea rimă, nu avea melodie, nu avea nici o legătură cu melcii și nici cu apa caldă. Cum era cu oile? A, da: te întinzi pe spate, stingi lumina... Invers, că tu n-ai veioză. Deci, stingi lumina, te întinzi pe spate, închizi ochii, îți imaginezi o pășune verde și o turmă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
înfundate. I se făcuse rău de la stomac și îi venea îngrozitor de tare să verse. Se apucă cu ambele mâini de un copac și stătu așa o vreme până se simți în stare să o pornească iar. Zilele se scurgeau ca melcii. La fel și domnul Avram. În săptămâna care trecuse, nu mâncase mai nimic, dormise pe canapeaua din hol îmbrăcat și încălțat, fumase ca un turc țpână îi venise nevesti sii ideea salvatoare să scoată perdelele, ca să nu se înnegrească), urlase
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
face omul. Țepii/Țepele ariciului sunt altceva decât „Țepii/Țepele” oamenilor! Cu ajutorul țepilor lui, ariciul își adună hrana ca să nu moară de foame; oamenii își dau țepi/țepe unii altora spre a lua cu japca ce nu-i a lor! Melcul purtându-și cu umilință casa în spate este simbolul modestiei pe pământ. Omul cu palatele ori „bordeiele” lui nu mai știe al cui simbol este, nici într-un caz al modestiei!. Când într-o căsnicie, doar unul dintre soți duce
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
o dată începe să gândească că asta nu e bine, că nu e nici serios, nici formal, că trebuie să spună ceva părinților; mergând așa să spioneze pe furiș, în vestibul și pe scări! Și ce tonți sunt acești logodnici! Ce melci! Dar ce e asta?" ce i se întâmplă fiului meu? gândește don Avito; pare altul.... suferă de vreo boală de personalitate? Are vreo adâncă tulburare de chinestezie 13?, o fi mut?, o fi un însingurat, îi va intra vreo monomanie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]