373 matches
-
stres, de utilizarea prelungită de diuretice, corticoizi, neuroleptice și contraceptive. La om, hipomagneziemia este adesea asociată hipokaliemiei și aceasta poate fi frecvent corectată prin aport de magneziu. Magneziul are rol important în sisteme enzimatice, în excitabilitatea neuro-musculară și în structura membranoasă. În 1929 Hammansten G. a observat că experimental, magneziul scădea suprasaturația unei soluții de oxalat de calciu. Alături de citrat, pirofosfați, glicosaminoglicani, este inhibitor al cristalizării. În 1985, Achilles și Ulshafer, citați de Bataille P. și Fournier A. au arătat, pe
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
coraliformă; g)prin nefrotomie se extrage din bazinet și calicele inferior un calcul cât o nucă uscată și o substanță brun-gălbuie, cu aspect de magmă; h)-prin pielotomie se extrage un calcul de mărimea unei alune, înconjurat de o formațiune membranoasă moale; -prin pielotomie se extrage din calicele superior un calcul moale; cavitățile pielo-caliceale sunt dilatate și conțin mule de calculi moi; -prin pielotomie se extrage din bazinet un calcul moale cu o cămașă de fibrină și nucleu albicios cu diametrul
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
în marea majoritate a observațiilor, ceea ce justifică, după părerea noastră, denumirea de calculi moi, acceptată, în general, pentru acești calculi în majoritate fosfatici, infecțioși, coraliformi, bilaterali. Acestui calificativ de moale i se adaugă, uneori, și acela de material organic, formațiune membranoasă sau pseudo-membranoasă, cămașă de fibrină, mulaj calcar, substanță noroioasă, masă calcară friabilă sau foarte friabilă, masă moale păstoasă, masă semi-consistentă sau semi-dură, masă de calculi în formare. În general este vorba de o masă moale uniformă sau cu zonă centrală
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
origine exogenă sau endogenă). Ag glomerulare native: • Ag major al MBG (Ag Goodpasture) se găsește pe locusul NC1 al izoformei a3 a colagenului IV. Ac anti-Ag Goodpasture determină sindromul (limitat la rinichi) sau boala (pulmo-renală) Goodpasture; • Ag podocitare (în nefropatia membranoasă idiopatică). Ac ANCA (antineutrophil cytoplasmic antibody) se întâlnesc în cadrul unor vasculite sistemice (micropoliangeita, boala Wegener) sau limitate la rinichi. Acești ANCA nu se depun în rinichi, ci determină activarea neutrofilelor, care vor induce, la rândul lor, leziuni ale capilarelor glomerulare
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
glomerulopatii): - Boala cu leziuni minime (minimal change disease, primitivă sau secundară - în boala Hodgkin, infecția cu HIV etc.). - Glomeruloscleroza (hialinoza) focală și segmentară (primitivă, în evoluția unei boli cu leziuni minime, sau secundară unei reducții nefronice, congenitale sau dobândite) - Nefropatia membranoasă (primitivă sau secundară - LES, paraneoplazică, post-infecțioasă, toxică/medicamentoasă etc.) - Glomeruloscleroza diabetică - Amiloidoza - Glomerulopatii fibrilare (non-amiloide) și imunotactoide - Glomerulopatii secundare bolilor vasculare (HTA benignă sau malignă, vasculite, sclerodermia acută, sindromul hemolitic și uremic) - Boala membranelor bazale subțiri și sindromul Alport (ereditare
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
evidențiază prin MO sau doar prin ME), care se însoțește de alterarea funcției de barieră electrostatică și/sau de barieră mecanică. Sindromul nefrotic cu leziuni minime se datorează unei pierderi a selectivității electrice, în timp ce în alte NG (de exemplu, nefropatia membranoasă) este alterată esențialmente bariera mecanică. în primul caz, proteinuria este constituită în cea mai mare parte din albumină (proteinurie selectivă), iar în al doilea caz, albuminuria se însoțește și de pierderea de proteine plasmatice cu greutate moleculară mai mare (proteinurie
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și terapiei imunosupresoare. Pot surveni în special infecții urinare și respiratorii, dar și cutanate, septicemii, peritonite primitive etc. Complicațiile trombo-embolice, favorizate de starea de hipercoagulabilitate, apar la circa 25 % dintre pacienți. Riscurile cele mai mari le au pacienții cu nefropatie membranoasă și cei cu proteinurie și hipoalbuminemie severe. Cel mai frecvent se întâlnesc tromboze venoase (tromboză venoasă profundă a membrelor inferioare, embolii pulmonare, tromboza venelor renale), mult mai rar tromboze arteriale. Tromboza venei renale (caracteristică SN) este, de obicei, asimptomatică, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
nu este specific GLM, putând fi întâlnit în majoritatea NG cu SN sever. Un examen în MO nu este suficient pentru a diagnostica GLM, deoarece glomeruli optic normali pot apare și în alte nefropatii: glomeruloscleroza focală și segmentară și nefropatia membranoasă la debut, glomerulonefrite mezangiale (din LES, boala Berger și altele) cu leziuni optice minime, sindrom Alport sau nefropatii non-glomerulare. Tabloul clinic al GLM este de SN pur, instalat brutal, cu edeme masive (până la anasarcă), hipoalbuminemie, hiperlipidemie, proteinurie severă (> 10 g
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fost utilizate în tratamentul recăderilor precoce ale HSF post-transplant, având ca obiectiv epurarea ipoteticului factor circulant de permeabilitate glomerulară. Prin aceste metode s-a obținut scăderea sau chiar dispariția completă a proteinuriei, dar de scurtă durată. 4.3.3. Nefropatia membranoasă Nefropatia membranoasă (numită și nefropatie sau glomerulopatie extramembranoasă, GEM) este cauza cea mai frecventă de SN la adult în țările occidentale: 20-40 % dintre cazuri. Survine, cel mai adesea, în jurul vârstei de 30-40 ani. Din punct de vedere etiologic, GEM poate
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în tratamentul recăderilor precoce ale HSF post-transplant, având ca obiectiv epurarea ipoteticului factor circulant de permeabilitate glomerulară. Prin aceste metode s-a obținut scăderea sau chiar dispariția completă a proteinuriei, dar de scurtă durată. 4.3.3. Nefropatia membranoasă Nefropatia membranoasă (numită și nefropatie sau glomerulopatie extramembranoasă, GEM) este cauza cea mai frecventă de SN la adult în țările occidentale: 20-40 % dintre cazuri. Survine, cel mai adesea, în jurul vârstei de 30-40 ani. Din punct de vedere etiologic, GEM poate fi: • primitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
aferente și eferente, prezintă modificări de arterioscleroză și, respectiv, de arterioloscleroză. Microscopic, se caracterizează prin depozite hialine sub-endoteliale PAS-pozitive. Arterioscleroza determină secundar leziuni glomerulare ischemice (cu MBG plisate). Leziunile tubulo-interstițiale Alte glomerulopatii în ordinea descrescândă a frecvenței, se întâlnesc: GN membranoasă, GN proliferative extracapilare, GN cu leziuni minime, GN cu depozite mezangiale de IgA, glomeruloscleroza focală și segmentară, amiloidoza, GN membrano-proliferativă. Glomerulopatiile non-diabetice sunt întâlnite mai frecvent la pacienții cu DZ tip 2: la aproximativ 1/3 dintre pacienții cu DZ
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
active sau inactive difuze (≥ 50 % glomeruli afectați), segmentale sau globale, endoși/sau extracapilare, cu depozite imune subendoteliale. • IV A: NL difuză proliferativă, activă; • IV A/C: NL difuză, proliferativă și sclerotică; • IV C: NL difuză sclerotică, inactivă. Clasa V: NL membranoasă - depozite imune subepiteliale ori sechele morfologice ale acestora în MO, ME sau IF. Poate surveni în asociere cu clasa III sau IV. Clasa VI: NL avansată sclerotică - ≥ 90 % glomeruli sclerozați. Din punct de vedere prognostic, NL proliferative (clasele III și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
severe: • NL moderat-severă, definită la fel ca formele intermediare, dar care nu se remite după 612 luni de tratament; • NL proliferativă focală sau difuză, cu insuficiență renală și necroză fibrinoidă sau crescents în > 25 % din glomeruli; • NL mixtă, proliferativă și membranoasă; • NL proliferativă cu indice mare de cronicitate, cu sau fără indice mare de activitate (adică, indice de cronicitate > 4 sau indice de cronicitate > 3, cu indice de activitate > 10); • NL rapid progresivă (dublarea creatininemiei în mai puțin de 3 luni
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
proliferativă cu indice mare de cronicitate, cu sau fără indice mare de activitate (adică, indice de cronicitate > 4 sau indice de cronicitate > 3, cu indice de activitate > 10); • NL rapid progresivă (dublarea creatininemiei în mai puțin de 3 luni). NL membranoasă (clasa V) se clasifică astfel: 1. Forma ușoară: proteinurie < 3 g/zi, cu funcție renală normală; 2. Forma intermediară: proteinurie ≥ 3 g/zi, cu funcție renală normală; 3. Forma severă: proteinurie ≥ 3 g/zi, cu insuficiență renală (creșterea cu cel
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Corelații anatomo-clinice Forma histologică Manifestări clinice Prognostic renal Tratament imunosupresiv NL mezangială AUA; rar SN, HTA sau IR Excelent Nu NL focală AUA, adesea SN, HTA și IR Variabil Da NL difuză SN, HTA și IR frecvente Variabil Da NL membranoasă De obicei, SN Variabil Da NL sclerozantă IRC + HTA Stadiu final al clasa IV/ V Nu Nefrita tubulo-interstițială Acidoză tubulară tip I (distală), hiper/ hipokaliemie Negativ Da Vasculita renală prin depozite de CI IRA Negativ Da Microangiopatia trombotică IRA, HTA
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Monitorizarea NL Titrul ANA nu se corelează nici cu severitatea, nici cu activitatea NL. Ac anti-ADNdc se corelează mai bine atât cu clasa ISN/RPS (sunt, de regulă, mai crescuți în formele proliferative - clasele III și IV - decât în forma membranoasă - clasa V), cât și cu activitatea LES. Creșterea titrului acestor Ac prezice adesea o exacerbare a NL, dar această corelație nu este suficient de puternică pentru a impune tratarea preemptivă a unui pacient la care se constată creșterea Ac, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dovedit la fel de eficace ca și AZA ca terapie de întreținere, timp de până la 4 ani. Ca urmare, C. Ponticelli consideră că atât AZA, cât și MMF și CyA pot fi luate în considerare în terapia de menținere. B. Tratamentul NL membranoase în formele ușoare (cu proteinurie subnefrotică și funcție renală normală), pentru terapia de inducție se recomandă PDN în doze mari, cu sau fără AZA, dar o alternativă ce merită a fi luată în considerare este CyA + PDN în doze mici
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sau AZA. Severă CYC IV lunar + MP IV lunar, 6-12 luni. Dacă nu se obține remisiune, MMF 2 g/zi sau rituximab. CYC IV la fiecare 3 luni, cel puțin un an după obținerea remisiunii, sau AZA, sau MMF. NL membranoasă Ușoară PDN în doze mari ± AZA. PDN în doze mici ± AZA. Medie/severă CYC IV la două săptămâni × 6 bolusuri ± MP, sau CyA (3-5 mg/kg/zi) ± AZA, sau MMF + PDN în doze mari. PDN în doze mici, sau AZA
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
microangiopatică, schizocitele și trombocitopenia severă. Examenul histologic evidențiază leziuni de MAT la nivelul vaselor intrarenale, inclusiv al capilarelor glomerulare. Prognosticul este variabil, dar IRC terminală survine rar. Glomerulonefrite asociate SAPL au fost raportate sporadic, acesta fiind de diferite tipuri: nefropatie membranoasă, GSFS, leziuni minime, GN mezangială cu C3 sau GN crescentică. Tromboza venei renale se manifestă, de obicei, prin apariția bruscă a unui SN. Transplantul renal la pacienții cu SAPL se asociază cu un risc crescut de tromboză vasculară și de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de anticorpi. în plus, inhibă sinteza unor citokine și molecule de adeziune. 2. Indicații certe: Transplantul renal, cardiac și hepatic - pentru prevenirea rejetului, împreună cu corticoizi și ciclosporină. 3. Indicații probabile: Transplant de pancreas; Nefrologie: glomerulonefrite primitive: leziuni minime, GSFS, nefropatia membranoasă, nefropatia cu IgA; Dermatologie: psoriazis sever, dermatită atopică, lichen plan, pemfigus, pyoderma gangrenosum, eritem multiform recurent, urticarie refractară; Boli autoimune sistemice: LES, sclerodermie, vasculite asociate cu ANCA, boala Behçet, arterita Takayasu, dermatomiozită, polimiozită, sarcoidoză; Gastro-enterologie: boala Crohn; Neurologie: miastenia gravis
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
anularea rolului celulei B ca celulă prezentatoare de (auto)-Ag. 2. Indicații certe: limfoame cu celule B (non-Hodgkin), poliartrita reumatoidă 3. Indicații posibile (experimentale): boli autoimune: purpura trombocitopenică trombotică, anemii hemolitice autoimune, miastenia gravis, LES, vasculitele asociate cu ANCA, nefropatia membranoasă primitivă, transplantul renal: protocoale de desensibilizare, prevenirea și tratamentul rejetului acut, tratamentul bolilor limfoproliferative post-transplant. 4. Posologie: Rituximab este condiționat în flacoane de 100 mg sau 500 mg. în poliartrita reumatoidă (și în alte boli autoimune), doza uzuală este 1
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
etanercept (o proteină de fuziune recombinantă antireceptor pentru TNF) sunt indicați actualmente în: poliartrita reumatoidă, bolile inflamatorii cronice intestinale, boala Behçet, boala Still și vasculitele cu ANCA. Au mai fost testate în unele studii mici, cu rezultate promițătoare, în nefropatia membranoasă primitivă. Dintre efectele adverse cele mai frecvente fac parte infecțiile (tuberculoza) și inducția unor manifestări autoimune (lupus medicamentos). Eculizumab este un Ac monoclonal ce se leagă de factorul C5 al complementului, blocând astfel progresia cascadei complementului la acest nivel. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mai frecvente fac parte infecțiile (tuberculoza) și inducția unor manifestări autoimune (lupus medicamentos). Eculizumab este un Ac monoclonal ce se leagă de factorul C5 al complementului, blocând astfel progresia cascadei complementului la acest nivel. Este aprobat în SUA pentru nefropatia membranoasă idiopatică, cu statutul de „medicament orfan” (medicament a cărui cercetare este încurajată de guvern, fiind prea scumpă și neprofitabilă pentru companiile farmaceutice). Bibliografie: Boletis JN. New trends in the treatment of glomerular diseases. 7th BANTAO Congress, 2005 Adrenal Cortical Steroids
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
duoden" (DM, 2007: 812). Prin fons, tis/ s. m. ca și prin fontana, ae /f. (în limba franceză veche fontanelle, dimin. de la fontaine) era denumit "izvorul, fântâna". În limbajul medical, fontanelă (NA; cf. fr. fontanelle) desemnează conceptul de ,,spațiu neosificat, membranos și depresibil, situat la punctele de întâlnire ale unor suturi ale bolții craniene la nou- născut" (DM, 2007: 496). Tiparele preconceptuale sunt eterogene (ontologice, antropologice, livrești etc.) în cercetarea metaforei specializate. Endolimfă (cf. fr. endolymphe; en. endolymph) este una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
NA pylorus) etc. diferă la nivelul limbilor istorice (prin grafie, elemente suprasegmentale etc.), atât un practician al medicinii europene, cât și un medic vietnamez vor ști că aceste concepte desemnează: "o zonă care înconjoară un punct...", "lichidul din interiorul labirintului membranos al urechii interne", "banda musculară care face legătura între stomac și duoden" și vor putea să comunice în calitatea lor de specialiști. Hermeneutica metaforei specializate nu poate fi redusă doar la analogii și raționamente, dat fiind faptul că un construct
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]