1,164 matches
-
tată-său; de nu grăia de bine pe om, de rău nu-l grăia.” Cel care va consemna însă toate aceste istorii de familie nu va fi un urmaș al dinasticului Antonie, ci al întâiului născut, Constantin. Este vorba de memorialistul Radu Rosetti (1853-1926), căruia Editura Humanitas i-a reeditat de curând, în proaspăta colecție „Vintage”, Amintirile. (Un prim volum al acestora, de fapt, intitulat Ce am auzit de la alții.) Memorialist, cum spuneam, dar și istoric, genealogist, prozator, Radu Rosetti e
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
dinasticului Antonie, ci al întâiului născut, Constantin. Este vorba de memorialistul Radu Rosetti (1853-1926), căruia Editura Humanitas i-a reeditat de curând, în proaspăta colecție „Vintage”, Amintirile. (Un prim volum al acestora, de fapt, intitulat Ce am auzit de la alții.) Memorialist, cum spuneam, dar și istoric, genealogist, prozator, Radu Rosetti e un autor, așa-zicând, născut la maturitate. Până atunci, în ciuda ascendenței mai mult decât nobile, indigența constrângându-l să ducă o viață plată, de funcționar. Debutul în literatură se produce
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
nota acesta în Istoria din 1941), ele frapează, astăzi, prin două aspecte ținând, ambele de atitudine. Întâiul se referă la optimismul istoric pe care Radu Rosetti pare să-l degaje neabătut. Oricât de rău ar sta lucrurile (politic, adică familial), memorialistul nu intră în panică, nu se precipită. E așezat în raționamente, gândește larg. Evită să condamne. Și nu fiindcă aparține el însuși nobilimii locale: „Mult vorbitu-s-au de corupțiunea societății boierești de altă dată. Pretind că această societate întru nimic nu
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
puțină artă.” (p. 226) Dacă în aristocrație multe se transmit natural, încă și mai multe se învață. Înzestrarea de a spune adevărul (chiar crud fiind) fără a insulta, Rosetti o moștenește, hotărât, de la părintele său. Jalbele acestuia la adresa domnitorului, arată memorialistul invocând mărturiile mai multor apropiați, făceau vogă în epocă. Chemat în repetate rânduri la curte de Mihail Sturdza pentru a fi, cum se zice, prelucrat, Răducanu Rosetti rămâne neclintit în opinii. Dar și în cuviință. (p. 151) Aceasta din urmă
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
activității sale - cea literară - pentru că scriitorul Timotei Cipariu este încă puțin cunoscut. El a fost relevat prin seria „Restituiri” a Editurii Dacia prin anii ’80 ai veacului de curând încheiat, când ni s-au dezvăluit patru ipostaze ale scriitorului: prozatorul memorialist, poetul, oratorul și epistolierul. Cuvântările (Discursurile) și predicile sale îl desemnează ca pe unul din cei mai de seamă reprezentanți ai oratoriei românești. Despre arta oratorică a lui Timotei Cipariu a vorbit, mai întâi, Ioan Rațiu, primul său biograf - „În
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
neștiutor de vremea în care va fi oaspe/ al Ťînchisorii noastre de toate zileleť." (pag. 14) Finalul cu poantă (s-ar cuveni să punem cuvântului două rânduri de ghilimele) e frisonant. Invocatul Ioanid nu e un oarecare, ci însuși faimosul memorialist Ion Ioanid, cel care avea să fie martorul carcerelor comuniste. Echivocul nu mai ia naștere din limbaj, nici aici, nici aiurea, ci (o noutate aproape absolută la Foarță) din trama epică. Sunt, desigur, calambururi cât pentru o întreagă copilărie, sunt
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
Cosmin Ciotloș Eseist, prozator, umorist, epistolier, memorialist, gazetar, ideolog. În Ultimii eretici ai Imperiului, Vasile Ernu e din toate acestea câte puțin. Dar din nici una atât de mult încât să justifice o interpretare "pe culoar", împinsă până la detalii de poetică a genului sau de istorie a metodei
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
Pentru că se plictisise de mortăciunile din Anglia, a dat o fugă până în Egipt unde a găsit mormântul lui Tut-ankh-Amon. Această descoperire a făcut-o, însă, cu ajutorul financiar al Lordului Carnarvon. 2 martie 1968 - A murit Grigore Nandriș, filolog, lingvist și memorialist român, profesor la Cernăuți, București, Londra și Oxford (născut în 1895). S-a format în mediul româno-polonez și i-a plăcut atât de mult Marea Britanie, încât acolo a și murit.
Istoria zilei: 2 martie. Moldova e pusă pe hartă () [Corola-journal/Journalistic/67190_a_68515]
-
văzut în diverse ipostaze, ca "spiritus rector" al Institutului, ca organizator de excursii documentare pe urmele scriitorilor, de spectacole teatrale, cu ocazia Crăciunului, punând în scenă propriile piese de teatru, lucruri în genere știute și din amintirile altor foști cercetători. Memorialistul nostru adaugă nuanțe în plus privind "curiozitățile", comportamentul uneori derutant al foarte originalului critic și istoric literar. Bucurându-se, cel puțin aparent, de considerații din partea conducătorilor de partid (era deputat în Marea Adunare Națională), el îi caută cu nonșalanță la
Documente literare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6719_a_8044]
-
numai în băncile electronice de date: în bibliotecile bucureștene - chiar și la Academie - nu e de găsit și, în consecință, nu se poate spune nimic despre ea. Nu e de mirare, în aceste condiții, că, deși editat, autorul e uitat. Memorialistul nu figurează în Istoria literaturii române de la origini până în prezent (în care Călinescu, atent la picanterii, îi acordă colonelului Grigore Lăcusteanu două coloane), nici în Istoria critică a literaturii române (deși Nicolae Manolescu insistă asupra prozei subiective a pașoptiștilor), nici
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
a literaturii române (deși Nicolae Manolescu insistă asupra prozei subiective a pașoptiștilor), nici chiar în Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism (în ciuda faptului că Dumitru Micu nu exclude aprioric elementul cultural). De aceeași soartă au parte și alți memorialiști ardeleni. Ioan Ciurileanu, autor al unor Fragmente istorice din anii 1848-49, Ioan Oros alias Rusu și ale sale Memorii, sau însuși Andrei Șaguna (ale cărui Memorii din anii 1846-1871 sunt editate de-abia în 1923) nu se bucură nici măcar de
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
doua adunare de la Blaj, din 3/ 15 mai 1848, în care s-a formulat programul politic românesc, 3) incertitudinea dintre acest eveniment și declanșarea războiului civil în Transilvania (17 octombrie 1848), și 4) luptele din Apuseni. În toate aceste faze, memorialistul este martor ocular și participant, câteodată chiar organizator. Depoziția sa, consemnată cu întârziere - reamintesc că Memorii-le sunt redactate în 1885 - nu trebuie, totuși, primită cu suspiciune: nu mistificarea pare a fi intenția autorului. Însă mai important decât ce se
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
că, după încheierea revoluției, a devenit un respectabil funcționar imperial, interesul nostru față de un asemenea destin crește și mai mult. Partea a patra este și cea mai bine realizată artistic. Revenind, la decenii distanță, asupra luptelor dramatice din Apuseni, condeiul memorialistului capătă ritm și o dinamică alertă a frazării. Narațiunea, sacadată ca și mersul trepidant al bătăliilor, captivează și convinge prin autenticitate. Anticalofilismul lui Moldovan este de altă calitate decât cel al lui Lăcusteanu. Ar fi ceva de spus și despre
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
arhivar fără aptitudini de limbă. Mai mult, ce oropsește volumul făcîndu-l fad e lipsa de reflexivitate, autorul neputînd dubla evenimentul descris cu fluctuațiile spiritului care descrie evenimentul. E ca atunci cînd, obsedat de exigența de a descrie cu fidelitate obiectul, memorialistul uită subiectul acoperindu-l de o perdea de locuri comune. Tonul general e de panegiric fastuos împănat cu banalități uimitoare. Personajele care i-au fost simpatice primesc invariabil epitetul de „excepționalul", „regretatul" și „marele", pe cînd figurile antipatice sunt expediate
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
-și asume cu demnitate aventura extramaritală. Mai mult, e sigur că ea și-a trădat amantul pentru a-și salva viața! Aceste lucruri mi-au venit în minte aflând de premiera unui film dedicat unor episoade din viața genialului dramaturg, memorialist și romancier francez. Intitulat L'autre Dumas, filmul tratează complicatele relații dintre autor și Auguste Macquet, principalul său colaborator și documentarist, despre care s-a afirmat (începând cu pamfletul din 1845 al lui Eugène de Mirecourt, Fabrique de romans: Alexandre
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
ar putea fi „fenomenul originar” al acestui autor. Deoarece d-sa e un impunător intelectual polivalent, pe de o parte medic și profesor universitar de biofizică, avînd în această direcție o operă științifică, iar pe de alta poet, prozator, istoriograf, memorialist și, nu în ultimul rînd, traducător din poezia italiană și franceză. Nu îmbinarea activităților ar putea intriga, ci amploarea lor pe ambele laturi. Niciuna nu pare secundă în raport cu cealaltă. Am impresia că e vorba de un fond efervescent, frenetic, de
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
neconcesivă a minciunii sfruntate. Argumentele fiind solide (iar probele evidente), ar fi o prostie să încerc să le combat. Dar o discuție echilibrată (așa cum intenționează să provoace cronica de față) nu poate face abstracție de câteva observații elementare. Câți dintre memorialiștii noștri (și nu numai) oferă garanția adevărului spuselor lor? Câți nu și-au travestit lașitățile în calcul, câți nu și-au exagerat fragilitatea, victimizânduse? Chiar și atunci când culpele lor erau mai degrabă minuscule, scriitorii au simțit impulsul, omenesc, de a
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
s-ar fi putut. Nu și să fim în Josefin, la mai bine de doi kilometri de casă. Nu l-ar fi trimis până acolo la grădiniță. Deci, mai mult ca sigur, așa ceva nu s-a întâmplat. Nu sunt un memorialist creditabil. Ca atare, ca om onest (citește: cap pătrat), pun capăt memoriilor aici. Când recitesc. De ce să împing pedalele? Poate mă puseseră acolo și atâta tot. Că tot mi se spunea un „unde-l pui, acolo stă!”. Citesc în cartea
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
la poker banii de vacanță (unde trebuia să meargă? La băi...) și devine șantajabil de o mătușă înțeleaptă a unui june corigent. Celebra întâlnire Negruzzi- Eminescu, povestită în Amintirile de la Junimea ale primului, are loc într-un popas vienez al memorialistului, pe drumul spre băi. Pe Eminescu însuși băile nu l-au ajutat, însă i-au fost prescrise cu strășnicie. Erau, aceste cure de vindecare, un soi de calvar de familie. Societatea vremii descoperise metoda lui Kneipp, și se grăbea spre
La băi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4549_a_5874]
-
om „de o modernitate superioară”, care n-avea în el „nimic desuet”; inteligent, convingător și nelipsit de o anume clarviziune, în ciuda complexului de superioritate din cauza căruia cădea adesea victima ironiilor și farselor confraților, el avea o „influență extraordinară asupra tinerilor”. Memorialistul îl situează între cei „trei intelectuali români” pe care i-a cunoscut personal, capabili să-și câștige discipolii prin „limpiditatea tăioasă în gândire”, alături de G. Călinescu și Miron Radu Paraschivescu: „În ciuda megalomaniei, riscul surprizelor neplăcute pentru cine-l frecventa rămânea
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
i se „închisese gura” lui Crohmălniceanu („Barbu a avut cantitate, nu calitate”), Ion Barbu îi replică sentențios: „Dumneata ești marxist și trebuie primul să știi că, de la un moment dat, cantitatea trece în calitate!”. Pe Călinescu îl regăsim, în paginile memorialistului, histrionic precum îl știm, în episoade savuroase, dar în plus, Crohmălniceanu semnalează în opera călinesciană nenumărate teme de „interes freudian”, printre care și... preferința pentru amazoane, altfel spus „înclinația spre masculinizarea obiectului erotic” (vizibilă, aflăm, chiar și în corespondența intimă
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
preferința pentru amazoane, altfel spus „înclinația spre masculinizarea obiectului erotic” (vizibilă, aflăm, chiar și în corespondența intimă a criticului cu soția sa, Alice). Recunosc că pe mine m-a interesat în mod special capitolul „Amintiri de la Junimea”1, în care memorialistul reface istoria cenaclului - o „veritabilă patimă” - pe care l-a condus vreme de aproape 20 de ani și face portrete literare și umane tinerilor - pe atunci - optzeciști, în ordinea în care l-au impresionat prin talentul lor literar. Dar spațiul
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
de amator; un profesor de liceu în vacanță, hotărît să încerce și el literatura; nu poate povesti decît ceea ce a trăit. Lipsa imaginației la Hogaș pare totală, contrazicînd astfel condiția primordială a ficționarului, a autorului de proză literară. Spre deosebire de majoritatea memorialiștilor romantici, Hogaș se apleacă exclusiv asupra propriei sale persoane: el este singurul om de pe lume pe care îl găsește interesant! Iată deci un prozator care nu numai că refuză din capul locului ficțiunea, dar PARE? și bolnav de narcisism. Memorialistul
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
memorialiștilor romantici, Hogaș se apleacă exclusiv asupra propriei sale persoane: el este singurul om de pe lume pe care îl găsește interesant! Iată deci un prozator care nu numai că refuză din capul locului ficțiunea, dar PARE? și bolnav de narcisism. Memorialistul de factură specială se află solid instalat în romantism, prin formula literară adoptată (comună cu aceea a lui Alexandre Dumas ori Vasile Alecsandri), prin viziunea pur subiectivă despre lume. Debutul narațiunii e timid și pedestru. Însoțit de un prieten, naratorul
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
paginile care urmează trebuie să aibă foșnet de ziar, reduc la aceste câteva elemente gazetărești „senzaționale” viața bunicilor mei, promițând că, dacă timpul îmi va permite, voi reveni cândva la ei și la nevestele lor, cu răbdarea romancierului sau a memorialistului, pe care o merită din plin. Plăcerea citirii ziarelor și revistelor din secolul 19 am descoperit-o târziu, abia după 1990. Departe de a fi prăfuite, aceste foi fărâmicioase, cu literele adesea șterse, au o prospețime colorată a vieții care
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]