318 matches
-
în mod explicit de către Niketas Choniates. Întemeietorii statului, Asan și Petru, au fost asasinați de boierii lor, în 1196 și 1197. Fratele lor Ioniță Caloian s-a urcat pe tron și a consolidat țaratul vlaho-bulgar. A extins granițele de la Carpații meridionali până la râul Marița și la Rodopi, de la Marea Neagră până dincolo de Vardar, la limita Albaniei. A obținut de la papă recunoașterea sa ca „"rege al bulgarilor și al românilor"” ("Rex Bulgarorum et Valachorum": titlul de împărat nu i-a fost recunoscut). În
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
în aval de Ciocănești. Pe lîngă păstrăv (Sazrao trutta /ario) și lipan (Thymallus thymallus), mai pot fi întîlnite și alte specii: lostrița (Salmo hucho), specie rară, ocrotită de lege, care urcă pe Bistrița Aurie pînă la Cîrlibaba, mreana vînătă (Barbus meridionali petanyi), boișteanul (Phoxinus laevis), zglăvocul (Cottus gobio), precum și scobarul (Chondrostoma na.sus) întîlnit pînă la Ciocănești.
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
aproximativ 20 m altitudine. De reținut că diferența de nivel dintre Lunca Dunării și lanțul principal este de 450 m, deci destul de mare iar creasta stâncoasa a Culmii Pricopanului reproduce la o scară mai mică, semeția caracteristică a crestelor Carpaților meridionali (munții Făgăraș). Între orașul Macin și localitatea Greci , pe un fost braț al Dunării, există două lacuri mici și sărate - Lacul Sărat și Lacul Slatina, un frumos lac de agrement,lângă care funcționează popasul turistic Culmea Pricopanului. seele marcate sau
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Subcarpaților Getici, din care fac parte, care se desfășoară în lungul unei unități structurale numită Depresiunea Getică ce a a avut un caracter de avanfosă. Depresiunea s-a format la începutul paleogenului după mișcarea tectonică laramică care a ridicat Carpații Meridionali, pe de o parte și a coborât, pe de altă parte, spațiul cristalin din fața acestora creând acest bazin de sedimentare extins cu un rol de avanfosă. În ceea ce privește structura acestei depresiuni sunt caracteristice: - fundamentul cu o proveniență dublă (V. Mutihac, 1990
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
teritoriile comunelor Fundata, Moieciu și Bran și pe cel al orașului Zărnești), în apropierea drumului național DN73A care leagă municipiul Pitești de orașul Zărnești. Parcul național este localizat în Masivul Piatra Craiului, grupare muntoasă ce aparține nord-vestului lanțului carpatic al Meridionalilor și se întinde pe o suprafață totală de 14.773 ha. Aria naturală din Masivul Piatra Craiului a fost înființată în data de 28 martie 1938 prin decizia Consiliului de Miniștrii, publicată în Jurnalul Consiliului de Miniștrii Nr. 645 din
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural), aflată în sud-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Hunedoara. Aria naturală este situată în Munții Șureanu (o grupă muntoasă a Munților Șureanu-Parâng-Lotrului, aparținând lanțului muntos al Carpaților Meridionali), în partea sudică a județului Hunedoara, pe teritoriile administrative ale comunelor Baru, Boșorod, Bănița, Orăștioara de Sus și Pui. a fost declarat arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
din etajul montan până în cel alpin, Fânețe montane, Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din "Alysso-Sedion albi" și Peșteri în care accesul publicului este interzis; ce conservă și adăpostesc o mare varietate de floră și faună specifice lanțului carpatic al Meridionalilor. Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN sau enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
partea estică a vârfului cu același nume din Munții Șureanu, are două praguri (în est și în mijloc). Deasupra pragului din est se află o morenă transversală în spatele căreia s-a format Lacul Șurianu. Cea mai tipică morenă din Carpații Meridionali se află pe valea Soarbele, din Parcul Național Retezat.
Morenă () [Corola-website/Science/313850_a_315179]
-
rece. În 1974, halele fabricii din Gazoldo degli Ippoliti se extind cu 250.000 de metri pătrați. Gama de produse se diversifică și se completează cu producția de țevi din benzi laminate la cald În 1978, după preluarea societății Laminatoi Meridionali din Arzano (Napoli), Grupul Marcegaglia dă un nou impuls activităților sale industriale printr-un program de achiziționare a unor societăți de producție aflate în dificultate, care vor fi restructurate pentru a deveni competitive în sectoarele lor de activitate. În 1982
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
în cancelaria regală maghiară în anul 1223. Din textul acestei diplome regale rezultă că teritoriul, pe care a fost fondată și construită abația Cârța - delimitat de râul Olt la nord, râul Arpaș la est, râul Cârțișoara la vest, iar Carpații Meridionali (Munții Făgăraș) la sud -, i-a fost donat de către regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235), pentru mântuirea sufletului său, prin intermediul lui Benedict, pe când acesta era voievod al Transilvaniei ("pro remedio animae nostre per fidelem ac dilectum nostrum Benedictum
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
așezare veche (nu același lucru se poate spune de localitatea acum componentă, Olănești - sat). Se află așezat pe "valea Olanestiului" (cunoscută mai mult sub denumirea de râul Olănești) afluent al Oltului, înconjurat de "munții Gerea, Folea și Căprăreața" din Carpații Meridionali al căror înălțimi se pierd în dealuri împădurite. Aceasta face ca iernile să fie blânde și verile răcoroase. Vechimea orașului se identifică cu existența descoperii izvoarelor. Apele minerale de la Olănești sunt menționate "prima dată" într-un hrisov din 1760 și
Băile Olănești () [Corola-website/Science/297213_a_298542]
-
Sebeș-Alba, și Târnava Mare, în zona Mediașului sau Sighișoara, dar și in zona Hârtibaci la Saschiz și Viscri. Spre mijlocul secolului XII, concomitent cu avansarea hotarelor Regatului Ungariei spre estul și sud-estul Transilvaniei, respectiv spre obstacolul natural, Carpații Răsăriteni și Meridionali, comunități secuiești sunt semnalate în sud-estul Transilvaniei, la Zăbala și Peteni. Comunități secuiești sunt atestate și pe malul din dreapta al râului Olt, în zona centrală a sudului Transilvaniei. O dizlocare masivă a așezărilor secuiești de pe Valea Oltului și cea a
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
rece. În 1974, halele fabricii din Gazoldo degli Ippoliti se extind cu 250.000 de metri pătrați. Gama de produse se diversifică și se completează cu producția de țevi din benzi laminate la cald În 1978, după preluarea societății Laminatoi Meridionali din Arzano (Napoli), Grupul Marcegaglia dă un nou impuls activităților sale industriale printr-un program de achiziționare a unor societăți de producție aflate în dificultate, care vor fi restructurate pentru a deveni competitive în sectoarele lor de activitate. În 1982
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
este o cale ferată principală în România. Ea traversează marginea nordică a Carpaților Meridionali din sud-vestul Transilvaniei. La momentul construirii căii ferate, regiunea Transilvania aparținea de Regatul Ungariei. În anul 1872, orașul Sibiu (în , în ) a fost conectat la rețeaua feroviară a Regatului Ungariei printr-o cale ferată ce pornea de la Copșa Mică (în
Calea ferată Sibiu–Vințu de Jos () [Corola-website/Science/319769_a_321098]
-
și platoul Bucegilor (podiș înalt, având altitudini cuprinse între 1600-2400 m și o înclinare de la nord către sud). Din punct de vedere geologic Parcul Natural Bucegi cuprinde, în limitele sale, două entități structurale majore și anume: pânză getica a Carpaților Meridionali spre vest și zona flișului Carpaților Orientali (pânză de Ceahlău a Dacidelor și Externe) la est. Zona de contact a celor două structuri este ascunsă sub aria de dezvoltare a conglomeratelor de Bucegi medii și superioare. Masivul Bucegi s-a
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
pe teritoriul administrativ al comunelor Cornereva și Mehadia. Aria naturală întinsă pe o suprafață de 1665,70 hectare se află în central-estică a județului Caraș-Severin, în Munții Cernei (subdiviziune inclusă în grupă muntoasă Retezat-Godeanu ce aparține lanțului muntos al Carpaților Meridionali), pe teritoriul sud-estic al satului Cornereva, în imediata apropiere vestică a localității Bogâltin. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000
Belareca () [Corola-website/Science/328978_a_330307]
-
cu județele Vâlcea și Argeș în sud și Brașov în est), pe teritoriul administrative al orașului Avrig și pe cel al comunei Arpașu de Jos. Această acoperă aria nordică a Munților Făgăraș, sectorul glaciar central al masivului aflat în Carpații Meridionali Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 6.989,20 ha
Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru () [Corola-website/Science/325519_a_326848]
-
culmi abrupte, văii, izvoare, pășuni alpine și zone împădurite. Rezervatia naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice din nordul Munților Făgăraș (grupa montană aparținând lanțului carpatic al Meridionalilor). Floră lemnoasa are în componență specii dominante (în partea inferioară) de fag ("Fagus sylvatica") în asociere cu mesteacăn ("Betula pendula"), salcie căpreasca ("Salix capreea"), plop tremurător ("Populus tremula") sau anin; urmând etajul coniferelor, cu specii de brad ("Abies"), molid ("Picea
Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru () [Corola-website/Science/325519_a_326848]
-
ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în Banat, pe teritoriul județului Caraș-Severin. Aria naturală se află în sud-estul județului Caraș-Severin la poalele Munților Cernei (grupă muntoasă a Munților Retezat-Godeanu aparținând lanțului carpatic al Meridionalilor), pe teritoriul administrativ al orașului Băile Herculane. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a -III-a - zone protejate") și se întinde pe o
Rezervația Domogled () [Corola-website/Science/325893_a_327222]
-
Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Meridionalilor. Parcul este acoperit în proporție de peste 80% de păduri de fag ("Fagus sylvatica") și gorun ("Quercus petraea"), în asociere cu carpen ("Carpinus betulus") sau frasin ("Fraxinus"). Flora stratului ierbos are în componență peste 550 de specii cormofite și peste 140
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
teza similară pornind de la modul de formare a denumirilor din regiunea Rinului cu numeralul „"sieben"”. Toate dovezile documentare sunt însă mai târzii, folosind cuvântul dialectal „"Sewenberjen"” prin care el consideră că locuitorii din zona Cibinului l-ar fi dat Carpaților Meridionali și denumirea s-ar fi referit doar la provincia Sibiului, „"berjen"” transformându-se în „"bürgen"”(cetăți). Johann Wolff supune atenției opinia că numele ar veni de la „cele Șapte Scaune”, a căror regiune administrată de sași coincide cu teritoriul al cărui
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
se înțelege: apariția versanților, dezvoltarea lor ascendentă și descendența, precum și formele lor specifice, rezultate pe parcursul acestei dezvoltări. Geneza versanților rezidă în mișcările de ridicare ale unor porțiuni din scoarță, precum și în procesul de adâncire al râurilor. De exemplu, ridicarea Carpaților Meridionali a impus apariția unui versant sudic (spre Câmpia Română) și unul nordic (spre podișul Transilvaniei; adâncirea precum și îndesirea continuă a generațiilor de văi, în interiorul aceluiași lanț muntos, au dus la înmulțirea pantelor, transformându-i de fapt într-o regiune de
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
(numit și "Pasul Surduc") este o trecătoare situată, în partea vestică a Carpaților Meridionali în defileul Jiului, în centrul „Parcului Național Defileul Jiului”, între munții Parâng la est și Vâlcan la vest, la o altitudine de 450 m. Trecătoarea face legătura dintre Depresiunea Petroșani și depresiunea subcarpatică "Târgu Jiu - Câmpu Mare" (Depresiunea Olteană), de-
Pasul Lainici () [Corola-website/Science/323156_a_324485]
-
clopot, de unde și denumirea. Corola are l0—20 mm lungime, cu câte cinci dinți pe margine. Caliciul este scurt, cu cinci dinți înguști, ascuțiți, adesea răsfrînți înapoi. Clopoțelul pitic de stâncă înflorește în lunile iunie-iulie. În România crește în Carpații Meridionali pe stânci, bolovănișuri, grohotișuri și pe roci calcaroase.
Clopoțel pitic de stâncă () [Corola-website/Science/323397_a_324726]
-
sud de orașul Suceava. De aici urma direcția vestică până la intersecția între Bucovina, Transilvania și România în Munții Călimani. Continuă apoi spre crestele sudice ale Carpaților Orientali (Munții Carpați ai Moldo-Munteniei) până în Munții Penteleu, de unde ia direcția vestică: crestele Carpaților Meridionali (Alpii Transilvaniei), Munții Făgăraș, Depresiunea Sibiu și Munții Vâlcan) până în Munții Godeanu (2230 m). De aici continuă spre sud pe malul râului Cerna, până la confluenta acestuia cu Dunărea, la est de Orșova, unde se interectau frontierele Austro-Ungariei, Șerbiei și României
Frontiera între Austro-Ungaria și România () [Corola-website/Science/324273_a_325602]