292 matches
-
Aceasta distribuție se face pe baza calificărilor dobândite școlile și nivelurile educaționale absolvite care documentează și sprijină pretenția de profesionist (expert) într-un anumit domeniu. În mod ideal, aceste procese de selecție, distribuție și demonstrare a calificării lucrează ca o meritocrație, termen care provine din cuvântul "meritocracy" al limbii engleze și care înseamnă "regula meritului". Meritocrația desemnează un sistem în care persoanele capabile și talentate sunt recompensate și avansate în ierarhia socială. Cu alte cuvinte, oamenii sunt distribuiți în poziții sociale
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și sprijină pretenția de profesionist (expert) într-un anumit domeniu. În mod ideal, aceste procese de selecție, distribuție și demonstrare a calificării lucrează ca o meritocrație, termen care provine din cuvântul "meritocracy" al limbii engleze și care înseamnă "regula meritului". Meritocrația desemnează un sistem în care persoanele capabile și talentate sunt recompensate și avansate în ierarhia socială. Cu alte cuvinte, oamenii sunt distribuiți în poziții sociale potrivit abilităților și corespunzător cu ce ei au învățat. Când educația operează ca o meritocrație
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Meritocrația desemnează un sistem în care persoanele capabile și talentate sunt recompensate și avansate în ierarhia socială. Cu alte cuvinte, oamenii sunt distribuiți în poziții sociale potrivit abilităților și corespunzător cu ce ei au învățat. Când educația operează ca o meritocrație adevărată, ea totodată acționează ca o sursă a mobilității sociale. Pentru tinerii de astăzi, este virtual imposibil să dobândească un status înalt fără o educație considerabilă și niveluri de calificare profesionale care sunt reclamate de o anumită ocupație. Educația pentru
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
viața poate fi foarte dificilă nu numai în adolescență, dar în unele cazuri, în întreaga viață. 10.1.3. Școala și oportunitățile egale Așa cum am văzut la început, funcționaliștii cred că unul din scopurile educației este să opereze ca o meritocrație. Pentru a face acest lucru școlile trebuie să creeze oportunități egale. Întrebări serioase au fost ridicate chiar de către funcționaliști, dacă școlile lucrează în acest fel. Desigur, școlile nu produc rezultate egale: copiii din clasa de mijloc, în medie, urmează mai
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
descompunere, Gorbaciov s-a ocupat mai întâi de ceea ce a considerat el ca fiind contravalori, spre exemplu alcoolismul și birocrația. În faza de recompunere a pus accent pe două valori-cheie: glasnost și perestroika. A încurajat valori ca eficacitatea, autonomia, responsabilitatea, meritocrația. În sfârșit, a ajuns la concluzia că socialismul sovietic era de nereformat și a fost obligat să recunoască necesitatea schimbării regimului. Putem să ne imaginăm cel puțin trei atitudini față de valorile abandonate: unii neagă că le-ar fi profesat (ceea ce
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
la nimenea. La noi poporul trece și sistemul patriotismului de industrie rămîne". Poetul, în demersurile sale de mare limpezime și exactitate, are și o viziune profund pragmatică în rezolvarea unor chestiuni concrete de administrație, unde vede obligatorie domnia competenței, a meritocrației în numirea pe posturi de mare responsabilitate publică - precum la căile ferate, unde, cum se relatează, în De un timp încoace... ("Timpul", 28 iunie 1881), că accidentele de tren se repetă cu o frecvență îngrijorătoare. Publicistul de la " Timpul" propune, poate
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
viitor, mai degrabă decât spre trecut; * credința în eficacitatea sa de a domina mediul înconjurător, mai degrabă decât de a se lăsa dominat de el; * încredere în oameni și în instituții; * tendința spre planificare și organizare; * credința în justiție distributivă (meritocrație); * aspirații educaționale și ocupaționale; * respect și demnitate în comportamentul față de ceilalți. Modernizarea, concept diferit de cel de modernitate, desemnează procesul prin care se ajunge la cel de al doilea. Mai precis, modernizarea este procesul de creștere a complexității structurale și
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
universităților. Aceasta, desigur, ținând cont de gradul mare de analfabetism și încadrându-se oricum în ponderile foarte scăzute de înmatriculați și absolvenți, raportate la populația totală. "Knowledge is power" ["Cunoașterea înseamnă putere"] - avertiza Sir Francis Bacon încă din secolul XVI. Meritocrația ca principiu al lumii moderne a deschis accesul păturilor largi către educație și a devenit apoi pârghie către puterea politică: capitalul cultural era astfel pasibil de (re)convertire. De fapt, așa cum arată Sorin Antohi, "De la Republica lui Platon până la planurile
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
origini sociale modeste constituie un sistem de echivalență și de transformare reciprocă a științei (savoir) în putere (pouvoir). Iar capitalul educațional dobândit în străinătate devine sursă de putere în țară. Condiția metamorfozei constă însă în omologarea științei prin diplomă 28. Meritocrația nu va constitui însă unicul mecanism de promovare socială. În istoria socială a elitelor intelectuale române ale secolelor XIX-XX - mai ales a categoriei universitarilor - istoricul Lucian Nastasă aduce în discuție complementaritatea altor factori. Este vorba astfel de pavarea drumului spre
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Tehnica testelor psihologice (1935) ș.a.69. Dezechilibrul din cadrul învățământului teoretic determină deci reevaluarea principiilor desfășurării procesului de educație. Astfel, se conștientizează necesitatea unei selecții mai riguroase a elevilor pentru a conferi echilibru principiului școlii demofile. Așadar, către finalul perioadei interbelice, meritocrația care oricum funcționase mai mult la nivel declarativ pare că trebuie reevaluată. Altfel spus, se dorea ca liceul să devină "...școala celor puțini, a celor cu steaua'n frunte"70. Într-un studiu pe această temă, și directorul Liceului Laurian
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pe băncile școlii (Anexa I, tabelele 13-16; fig. 11-13). Clasa de mijloc se conturează astfel ca principală pepinieră de liceeni, demonstrând că elevii mai bine dotați social sunt și cei plasați avantajos în sistemul școlar, în ciuda mult promovatului principiu al meritocrației. Teoria conflictualistă susținută de Bourdieu prin care școala devine mecanism de reproducție structurală, perpetuând dominația anumitor clase, este confirmată de statisticile școlare 190. În același sens este relevant un studiu derulat în anul școlar 1936-1937 în cadrul liceului Laurian din Botoșani
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
regenerare, și totuși dorind să se elibereze de formulele moarte ale trecutului. În mod fundamental, el amestecă optimismul renascentist cu cel al futuriștilor, dar este pesimist în legătură cu identificarea oricărui punct de salvare, fie acesta tehnologia, o societate fără clase, o meritocrație sau o organizare rațională a economiei mondiale"34. Ambivalența atitudinii față de trecut pare să fie astfel o caracteristică a postmodernismului în ansamblu, care este prins între reinventarea, revizitarea și utilizarea sa, și nevoia de a-l depăși prin crearea unor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
văzând creșterea salariilor celor calificați; muncitori pierzându-și slujba pe măsură ce fabricile neeconomice se închideau sau eliminau munca redundantă pentru a deveni mai eficiente; și în final toți acei membri ai "noii clase" (teoretizate de Milovan Djilas, n.m.) înlocuiți de noua meritocrație". Odată ce reformele și libertatea de opinie ar fi devenit literă de lege, nemulțumiții care își vedeau pozițiile amenințate și nemulțumiții cărora li se părea că nu avansează suficient de repede ar fi condus la apariția unei instabilități structurale pe care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Socrate, Platon și Aristotel) au adus contribuții în trei direcții. În primul rând, ei au acordat important] virtuților (tr]s]turilor de caracter) în calitate de subiect al eticii. Astfel, Republica a lui Platon descrie virtuțile încurajate de democrație, oligarhie, tiranie și meritocrație. În al doilea rând, au fost analizate virtuțile de bâz], cum ar fi curajul, cump]tarea, înțelepciunea și corectitudinea. În al treilea rând, filosofii au realizat o clasificare a tipurilor de caractere (Aristotel a împ]rțit caracterul uman în cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la Învățământul superior. Astfel, marea masă a locuitorilor - deci și femeile - a dobândit un nivel de școlaritate crescut față de perioada anterioară, punându-se un accent mult mai scăzut pe Învățământul universitar. Această viziune egalitaristă a făcut posibilă accentuarea „virtuocrației” În detrimentul „meritocrației”, În măsura În care marea masă a indivizilor cu școlaritate asemănătoare nu putea tinde spre promovări pe baza meritelor proprii, ci doar prin intermediul „particularismelor”, a relațiilor bune cu superiorii și, probabil, devine fundamentul „seniorității” În cadrul aceleiași companii. O dată cu debutul reformei, situația pare să
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
faptul că „instaurarea puterii pieței” În societatea și economia chineze nu a Însemnat dispariția totală a mecanismelor de acces privilegiat și particularist la anumite resurse de pe piața muncii. În perioada din care datează cercetările se poate afirma doar faptul că meritocrația, intrarea În anumite companii pe baza meritelor și slăbirea rețelelor și relațiilor de dependență personalizată, Începe să devină dominantă. Un subiect de interes special Îl constituie natura relației dintre femei și bărbați, În special În ceea ce privește succesul negocierilor din sfera privată
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
neprivilegiați, ci, mai degrabă, a perpetuat o luptă surdă pentru câștigarea privilegiilor de către cei oprimați de la ele, fără nicio considerație față de merit sau de valoare. Un fel de înlocuire a partizanatelor, în loc de o evaluare a meritelor celor ce obțin privilegii! Meritocrația nu există decât în societățile liberalizate din Occident... Dacă în Evul Mediu privilegiile erau conferite pe baza unor distincții, în societatea modernă privilegiul politic este mai mult o formă arbitrară și partizană de instituire a puterii, mai ales în cadrul unor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]