387 matches
-
prin gând dar popou nu se poate! - Fetele sunt făcute ,,cadou,, de mamare, vecina! Sunt verificate și curate, vedeți și voi! Spuse împăciuitor colonelul. Ele vă stau la dispoziție pe gratis, să le acceptăm toanele! Încheie surâzând condescendent în hohotele mesenilor și atmosfera se destinse. După alte parlamentări ,,serioase,, legate de această problemă, profesorul o luă pe cea drăguță de mână și dispăru. Au râs zgomotos, - Obișnuință de mocagiu! Cum a auzit că sunt moca s-a repezit primul! Fata frumoasă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ei era respectată. Au abordat alt subiect interesant și stresant pentru ea, vârsta. Acum se oferea scrupuloasă cu tot amalgamul de vicii dar fără popou; nu-i păsa de vârsta fragedă, era expertă în amoruri... până la o limită! Unul dintre meseni ieși afară pe hol și-i zări pe cei doi amorezi, așezați pe o băncuță. Făceau preocupați schimb de telefoane și adrese. El avea un zâmbet lăbărțat pe față iar ea era fericită ca un copil ce tocmai mâncase o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dezordonat al unei papornițe. Ciorba aceasta este în mod deliberat „împrăștiată“ în bogăția ei. Motivul e unul precis: destinată rușilor obosiți după o noapte bine stropită cu vodcă, ea apare în farfurii într-un moment în care papilele gustative ale mesenilor nu mai reacționează la finețea unei supe sau a unui borș mai simplu, făcut din puține ingrediente. Am afirmat că scopul oricărei doctrine culinare trebuie să fie plăcerea. Specificitatea unei rețete născute din întâmplare sau din lipsa ingredientelor (cine poate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
care se stropea cu garum. Când era aproape gata, se stropea și cu vin îndulcit cu miere, apoi cu oțet și se adăuga piper și coriandru. Tot Apicius a scris, cu mândrie, la finalul rețetei unui sos foarte aromat: „Nici un mesean nu va ști ce mănâncă!“ Același cult al metamorfozei culinare era practicat în Japonia: în cartea Vechiul Kyoto, Diane Durston scrie despre obiceiul nobililor din perioada Edo de a se amuza încercând să ghicească din ce ingrediente erau făcute felurile
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sosurile brune și albe! (Rântașurile sunt categoric interzise.) 8. Să nu neglijezi cerințele dietetice! (Probabil din această cauză preparatele culinare ajung de-a dreptul „minimaliste“ în privința cantității servite...) 9. Să nu ascunzi alimentul prin gătire! (Contrazicându-l pe Apicius, „orice mesean trebuie să știe ce mănâncă“.) 10. Să fii inventiv! La acest din urmă precept merită să ne oprim. Noua Bucătărie Franceză a șocat lumea prin combinații culinare extrem de îndrăznețe. Frații Troisgros au inventat, de pildă, fileurile de somon pe pat
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
multe stiluri de măr sau de fazan. Și zic cu voce tare: bucătăria este arta de a prelucra alimentele, ea transformă produsele și, implicit, nu le respectă [...]. Să se termine cu acest pretins «respect pentru produs»! Prefer să fie respectat meseanul.“ În ultimii ani, asocierile înstrăinante, creatoare de sens gastronomic original, s-au îmbogățit prin deschiderea europenilor către bucătăriile „exotice“. Combinațiile între tradiții aparținând unor continente diferite conferă un sens nou înstrăinării culinare și au dat naștere așa numitei „fusion cuisine
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
creuzetul“ său. Din clasicul iepure à la royale nu a mai rămas decât numele, animalul s-a pitit într-un sos negru care vă este servit cu lingurița; dar prima înghițitură realizează miracolul, carnea pare să se recompună în gura meseanului uimit; deconstrucției materiei prime, efectuată în orice proces alchimic, îi urmează renașterea sa la o altă treaptă de existență culinară: esența. Această bucătărie nonfigurativă (expresia îi aparține lui Hervé This și se referă la ultimele creații ale lui Gagnaire, dar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fiind în funcție de gust, savorile sărate precedându-le pe cele dulci, în timp ce Occidentul, până la începutul secolului al XIX lea, a păstrat uzanța medievală de a servi, la un banchet, „șarje“ succesive de feluri de mâncare cuprinzând, la un loc, toate savorile; meseanul înfuleca o ciozvârtă de berbec și, între două înghițituri de carne, mai gusta și dintr-un desert. După cum afirmă medicul Constantin Caracaș, în primii ani ai secolului al XIX-lea, mesele boierești de la noi erau servite după modelul bizantin, secvențial
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
varsă în fiecare zi lacrimile îngerilor 9 august 2011 Părul tău îți ating părul abia atunci se strecoară liniștea în mine poeți lunatici închid ochii se ascund în spatele carafelor undeva (poate într-un alt timp) ni se cântă despre dragoste meseni beți dansează pe terase pline cu flori iar femei cu umeri goi râd isteric sunt plin de tine ca de o revelație pulsează sub frunte întrebările evului mediu nu încerc să caut răspunsuri ele se află aici lângă mine îți
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
răciturile din cap de porc, dar am înțeles și să-mi bucur oaspeții - în viață sau citați din vremuri trecute - cu strachina de piftie plină ochi. Și rareori mi s-a întâmplat, cu astfel de prilejuri, să nu le povestesc mesenilor mei - o dată au fost invitați, pe lângă editorii antologiei de folclor Băiatul cu cornul fermecat, și frații Grimm și pictorul Runge -, într-o variantă sau alta, despre acel curs de gătit abstract, dar care reușea să acopere foamea. Îmi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
schimbare bine-venită față de mizeria deșirată a lui Jim/Conor/William. În câțiva ani, Adam avea să fie absolut superb. Am pus salata pe care o pregătisem în mijlocul mesei. Apoi am așezat pastele și sosul pe farfurii și le-am adus mesenilor. Sosirea mâncării i-a proiectat pe mama, tata și pe Helen într-o stare de indecizie. Faptul că era vorba de mâncare gătită în casă i-a făcut pe tata și pe Helen suspicioși. Și pe bună dreptate. Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru că nu trebuie. Și vorbește și cu Miho și ai grijă să Înțeleagă bine ce flori vreau. Fă‑mi legătura cu Robert Isabell la un moment dat, Înainte de prânz, ca să discut cu el despre fețele de masă, cartonașele cu numele mesenilor și platourile pentru servit. Și cu fata aia de la Met, să văd când pot să trec pe la ei să mă asigur că toate sunt pregătite cum trebuie, și spune‑i să‑mi trimită prin fax configurația sălii de mese, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ar fi fost pescuit până la extincție de nenorociții ăia de spanioli? Kate, tu ce recomanzi? Încă mai râd când Robin Îmi spune: —Mă recăsătoresc, Kate. Și mi se pare că zgomotul din sală e dat la minim, ca un robinet. Mesenii din jurul meu dau din buze fără zgomot, precum peștii pe care urmează să-i consume. Și dintr-odată știu de ce m-a adus aici, În acest restaurant, În această sală. E un loc unde nu se poate urla de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
EUGEN HRUȘCĂ FRIVOLII MESENI DE LA GOLDANA (c) EUGEN HRUȘCĂ (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA EUGEN HRUȘCĂ FRIVOLII MESENI DE LA GOLDANA EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Cărți apărute de același autor: Carte de debut: Funicularul complice policier, 1984 Poezii cu ghidușii carte pentru copii 1997 Stihuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
EUGEN HRUȘCĂ FRIVOLII MESENI DE LA GOLDANA (c) EUGEN HRUȘCĂ (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA EUGEN HRUȘCĂ FRIVOLII MESENI DE LA GOLDANA EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Cărți apărute de același autor: Carte de debut: Funicularul complice policier, 1984 Poezii cu ghidușii carte pentru copii 1997 Stihuri șugubețe poeme, 2001 Aurel, mititelul menestrel carte pentru copii, 2006 Niște domni în pijama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
viața lui George Enescu, traducere în serial, din limba franceză, apărut pentru prima dată în limba română în ziarul "Clopotul", Botoșani, 19811982. Bunicilor mei Aglae și Ioan D. GrosuMihălău, precum și altor veterani de la Mărășești, dispăruți de la Goldana, în urma colectivizării. Frivolii meseni de la Goldana În miercurea aceea zi potrivită pentru iarmaroace, încă de pe timpurile imperiale crengile se sprijineau în cețuri albe și reci, ca laptele de mașteră, când Petrea Păun își vârfuia, pe întuneric, căruța lui cu roți moi de cauciuc. Clădi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
farfurii atât de albe, încât, fără îndoială, erau de marmură. Lumea, încălecând lavițele ascunse sub scoarțe moldovenești, cu rumeni trandafiri și cu indescifrabile amintiri monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari, de ins care trăiește ușor, un păpălău care întrerupea, pretimpuriu, horele stoarse dintr-un megafon cârpit în pânză groasă kaki, meșterind la un geamantan din tablă zincată , cu o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stoarse dintr-un megafon cârpit în pânză groasă kaki, meșterind la un geamantan din tablă zincată , cu o mulțime de bumbi și de beculețe, lucind în penumbră, ca niște verzi ochi de pisică. Se vede că beculețele verzi îi sugerau meseanului Chirpic, cel supranumit Faraon, din Kotonoaga, un veritabil simțământ sărbătoresc, fiindcă, în timp ce-și freca și își scărpina dureroasa umflătură a unui recent sugel, de la degetul mare, el se ridică de pe lavița așternută cu scoarțe, anunțând: Trecem la pavazare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urmă să raportăm cum desfășoară colectiviștii noștri muncă de partid! Vezâcă, să afle Tovarășului Popescu... Păpălăul cel de la oraș, care iar meșterise anapoda la geamantanul lui cu ochi verzi de pisică, reuși să-i înfurie și pe cei mai înțelegători meseni, întrerupând totdeauna abrupt melodia hârâită de megafon. Așezate temporar lângă Jana, cea mai hazoasă dintre vecine, care, studiindu-i pe ascuns dintărătul gras al orășeanului, se strica de râs, Cătălina și Berta cea sfioasă comentară cu condescendență: Nu a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
altora pătimașa ei stare sufletească, continuând să se înece de hazuri. Orășeanul simți unde bat femeile gureșe din Goldana și se supără, oprind geamantanul lui făcut din tablă zincată și împănat cu beculețe. În pauza creată, el se adresă tuturor mesenilor de la cumetria din Goldana: Tovarăși țărani, să avem pardon, tovarăși țărani! Asta e o stație de amplificare, tovarăși țărani, care merge cum o pui... Adică, nu merge cum o pui... Se încurcă, la fel ca puiul în câlți, în propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
exploatând conținutul cu multiple înțelesuri al cuvântării, se sfărâmară hohotind. Doar Berta, cea sfioasă și bălaie, icni scurt și se aplecă să ridice ceva ce, tocmai, căzuse sub masă. Simțindu-se lezat în demnitate, orășeanul bucălat îi bruftului pe toți mesenii, explicându-le cu fermitate, ca un autentic lăutar: Să știți, tovarăși țărani, că stația nu merge așa, fără elan! Că nici broasca nu cântă pe uscat. Da, da, tovarăși țărani! Nici broasca nu cântă pe uscat... Și bătu, deslușit, muscălește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
niște bujori de druște, domnișoarele de onoare, cu ochi negri, înaintau în fața unei fanfare de alămuri, care luceau ca luna și cântau de fierbea sângele în tine... Numai la cinematograf poți să vezi ceva mai frumos! conchise ea, în admirația mesenilor și mai ales a bărbaților, care, în câteva clipe, despuiaseră interiorul unui rând de clondire. Ba, s-avem pardon! , o contrazise, pe nănașă, cu glas de stentor, Nicanor. Felul ales, în care vorbi Nicanor, asemenea orășeanului cu stația de amplificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în care vorbi Nicanor, asemenea orășeanului cu stația de amplificare, captă atât de puternic bunăvoința convivilor, încât lingurile conteniră de surprindere. Cumătrul mi-a spus, la un pahar dulce, numai mie, cum s-a urmat cu vestita nuntă din vale... Mesenii erau numai ochi și urechi. Natalia-bucătăreasa șefă, veni mai aproape, să nu piardă vreun amănunt. Marița, Carolina, Jana, Berta, cea sfioasă și bălaie, și celelalte muieri, nădușite de atâta râs, chicotiră în așteptare. Până la urmă, cică, mirele călărea pe ursită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
albe rotunjimi, exclamară, ca niște cunoscători de seamă, care nu au lipsit niciodată de la obligatoriile manevre: Of, ce șanuri faine s-au scos de la magazia batalionului! De-acuma, garafele cu salbă de flori la gât se retraseră, învinse, din fața unor meseni, înspumata bere de casă, fierbând potolit în pântecoase căni străvezii, umpluseră burțile multora destui goldăneșteni, omeniți la masa cumetriei, se ridicau, în răstimpuri, plecând prin dosnice porumbiști, pentru a mai ușura sarcina lavițelor încălecate... Lingurile de cositor conteniseră să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
horă și la jocul de doi, față de nănașă, doamnă din cap până în picioare, față de verele ei, ba rânduiseră și pe câteva femei, de dincolo de lavițe... Petrecerea începuse să se sleiască și, de aceea, Nicanor se ridică, glăsuind pentru toți: Dragi meseni, ghici ghicitoarea mea, ce e? Am un iaz, malurile-s verzi, apa-i sânge de iepure, mâlul roșu, ca steagul Partidului și crapii negri!? Din rândurile maselor porniră strigăte entuziaste, care vădeau cunoștințele temeinice în cimilituri ale diverselor generații de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]