457 matches
-
ortodocși, protestanți, neoprotestanți, dar nu ca o realizare definitivă, cum preconiza Hegel să se întâmple cu statul prusac și cultura germană în secolul al XIX-lea. Elenismul a favorizat cizelarea și rafinarea creștinismului "primitiv", cu multe peceți iudaice, printre care "mesianismul" Dumnezeului unic care și-a trimis pe fiul său Hristos să-i mântuiască pe oameni de păcatul originar al folosirii fructelor cunoașterii, prin dragostea pentru Hristos și implicit prin solidaritate și devotament. Declarația că evreii sunt "aleși" pentru că ar fi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
scrierilor lui Benjamin nu ține doar de filozofia istoriei sau de filozofia culturii (deja un termen impropriu în cazul său), ci de o metafizică în care experiența religioasă sau cea filologică își găsesc locul și întemeierea. În cadrul acestei metafizici, teologia mesianismului iudaic și, deopotrivă, fervoarea gestului revoluționar devin „deducții transcendentale“ ale fizionomiilor modernității. O a doua precauție vizează circumscrierea obiectului: experiența urbană. Este greu de definit statutul „orașului“ în textele lui Benjamin. Nu este vorba, în mod limpede, despre un interes
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lucrare în care sunt anunțate principalele teme ale gândirii ulterioare, sub forma unui comentariu asupra teoriei romantice a operei de artă. Scrisorile (precum cea către Ernst Schoen din 7 aprilie 1919) dovedesc cum miza reprezintă, de fapt, o discuție asupra mesianismului romantic, plecând de la filozofia kantiană a istoriei. Forma și conținutul unei disertații îl determină însă pe Benjamin să limiteze aria cercetării. Problematica istoriei devine o interogație asupra naturii operei de artă, de asemenea aflată în legătură directă cu estetica lui
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
căderii. Multiplicitatea limbilor, generată de lipsa de imediatitate a relației nume-lucru, este însă și semnul divinului în chiar faptul „căderii“: aceasta deoarece ea face posibilă traducerea, ca dinamism al lumii, orientată spre recuperarea stării paradiziace, în acest loc înțeleasă ca mesianism al limbii. Prin urmare, limba este, în contextul creației, pe de o parte semn al îndepărtării lucrurilor de esența lor divină și, pe de alta, al reapropierii lor de aceasta. O considerație a lui Benjamin explică acest fapt: nu doar
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dezvoltarea unor determinații ale experienței care decurg tocmai din caracterul ei istoric: cea politică și, complementar, cea teologică. Altfel spus, pe lângă gestul cunoașterii, descris mai sus, experiența va descrie, de data aceasta, o poziționare mesianică în raport cu timpul istoric. Fenomenologia acestui mesianism va fi, în paginile următoare, avută în vedere. 2.1. Teologie politică și iudaism O serie de precizări preliminare au ca scop să discute sensul în care poate fi vorba de o teologie politică la Benjamin. În primul rând, este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
punctul de vedere al lecturii de față, textele lui Benjamin despre conceptul de „istorie“ devin interesante atunci când răspund unei întrebări precise: În ce fel obiectele sau figurile modernității urbane pot fi înțelese ca întruchipări ale me moriei colective? Referința la mesianismul teologico-politic este esențială, întrucât tocmai orientarea mesianică a timpului este cea care dă con sistență acestuia din urmă și face posibilă transformarea memoriei în forme materiale concrete și gesturi culturale coti diene. În Trauer spiel und Tragödie (1916), Benjamin scrie
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lucrurile sau evenimentele trecute: „Der historische Materialist, der der Struktur der Geschichte nachgeht, betreibt auf seine Weise eine Art von Spektralanalyse. Wie der Physiker ultraviolett im Sonnenspektrum feststellt, so stellt er eine messianische Kraft in der Geschichte fest.“ Faptul că mesianismul nu este la Benjamin o chemare explicită, iar ocazia manifestării sale este, de fiecare dată, secun dară în raport cu destinul triumfal al învingătorilor este important: el clarifică, de fapt, modul în care răscumpărarea eschatologică aparține, în mod privilegiat, ruinei și marginalului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
metoda transcendentală este păstrată, dar „autoritatea“ rațiunii este în locuită cu un puternic impuls mesianic („impulse of an intense messianism“). Și de această dată, lectura textului Zur Kritik der Gewalt din punctul de vedere propus de autor, al conflictului dintre mesianismul iudaic și o noțiune secularizată, „capitalistă“ a dreptului îmi pare a fi secundară, dacă nu chiar problematică. Mai interesant este modul cum proiectul critic kantian se redescrie din perspectiva unei filozofii „iudaice“ a istoriei și cum critica violenței trimite la
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
originea, prima este locul unde survine dialectic noul, decizia, excepția. În fond, Mesia vine „împotriva“ lumii, pentru a o mântui. Iar mitul nu este capabil nici să anticipeze acest eveniment, nici să-i supraviețuiască. Câteva ultime considerații cu privire la raportul dintre mesianism și drept vizează un alt text al lui Benjamin, Franz Kafka. Zur zehnten Wiederkehr seines Todestages (1934). Acest text, despre Kafka, reprezintă, în multe privințe, o expresie concretă a considerațiilor teoretice despre violență, și pe urmele acestor similitudini îmi propun
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ruină. Ca în multe locuri în scrierile lui Benjamin, Mesia apare pe nesimțite, acolo unde te aștepți mai puțin, este chemat doar indirect: de surzenia lumii, de afundarea în propria ei cădere, de covârșitoarea greutate a materiei. Intermezzo: Materialism și mesianism în lectura lui Jean-Michel Palmier Dincolo de tensiunea unui „raport de forțe“ intern care generează scriitura lui Benjamin, suprapunerea dintre cele două moduri de a privi istoria reprezintă și o problemă legată de istoria interpretărilor care i s-au adus autorului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
rezuma deocamdată demersul lui Palmier. Opțiunile de interpretare se identifică, de fapt, cu două mari prietenii ale lui Benjamin: cea cu Scholem și cea cu Adorno. Cei doi îi citesc în mod diferit scrierile și prezintă raportul dintre materialism și mesianism plecând de la premise teoretice diferite. Scholem, pe de o parte, consideră reflecția lui Benjamin asupra materialismului ca fiind accidentală în raport cu intuiția sa primordială, de extracție pur teologică: „Benjamin, à ses yeux, s’est efforcé de passer artificiellement du mode de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Palmier identifică, tot în istoria interpretărilor lui Benjamin, o soluție „preliminară“: cea a lui Michael Löwy, pentru care problema unei „secularizări“ progresive a limbajului lui Bernjamin nu se pune. Este vorba, mai degrabă, de coexistența unor teme politice (anarhismul), teologice (mesianismul) sau filozofice (materialismul). Acestea funcționează împreună ca elemente ale discursului pe baza unor „afinități elective“ evidente în mediul intelectual iudaic al începutului de secol XX: „La surdétermination des textes de Benjamin, avec leur bipolarité théologique et matérialiste, ne permet pas
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
larizării, o arată, printre alții, Hans Blumenberg, este solidară unei teorii a progresului, valorizat ca emancipare sau, dimpotrivă, ca pierdere în raport cu orizonturile transcendenței. Odată ce teoria progresului cade, în viziunea lui Benjamin, conceptul secularizării își pierde valoarea euristică. Relația din tre mesianism și materialism, pe de o parte, precum și carac terizările de tipul celei de mai sus, pe de alta, trebuie reinter pretate. Sesizarea circularității dintre diferitele forme ale discursului lui Benjamin (politic, teologic, filozofic) reprezintă una dintre mizele principale ale lecturii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de gen găsesc în fragmentele autorului german un important punct de plecare al reflecției“. Dezbaterile sunt, de asemenea, intense atunci când vizează as pecte „imanente“ ale scrierilor lui Benjamin, precum cele privind înțelesurile și sursele teologiei istoriei și, implicit, sen surile mesianismului despre care este vorba în „tezele“ de filo zofie a istoriei“. Trecerea în revistă a acestor controverse nu poate fi realizată aici. Poate fi pusă însă o întrebare de principiu, care poate să moduleze și să deschidă lectura încercată în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
având ca model decăderea Imperiului Roman. Utopia estetică a lui Alexandru Bogdan- Pitești are rădăcini mult mai adânci, ea se modelează în atmosfera acestei crepuscularități fin de siècle și, ca orice stingere, este înnobilată fictiv în contextul sensibilității decadente. Acest mesianism bizar, deoarece prevede paradoxal o înălțare până la măreția decadenței europene, se articulează pornind de la premise culturale. În opinia lui Alexandru Bogdan-Pitești, România trebuie să îndeplinească un rol tutorial-civilizator prin promovarea unei politici culturale extinse la nivelul întregii arii balcanice. Perspectiva
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
au părut interesante și pe care le-am abandonat după vizionare, pentru că își pierdeau din forță, din elocvență. Vreți să explicați ce înțelegeți prin faptul că unele persoane trec de sticlă, iar altele nu? Este o chestie care ține de mesianismul secolului XX. Primii care l-au experimentat au fost prezidențiabilii americani, Kennedy și Nixon, la dezbaterea televizată din 1960. A fost prima dată când publicul a conștientizat forța televiziunii, așa a câștigat Kennedy mandatul de președinte. A "trecut" ecranul. Există
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
par a fi hărăziți, nu par a fi dăruiți cu nimic special atunci când te afli lângă ei și totuși, pe sticlă, par a căpăta însușiri formidabile. Care este secretul? Nu știu, de asta am și spus că este vorba de mesianism aici. Purtătorul de mesaj se pare că e mai important decât mesajul. Asta a constat-o și Marshall McLuhan, "mediul este mesajul", nu sunt mai deștept decât el, dar purtătorul de mesaj este mai important, de multe ori, decât mesajul
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
este cu atît mai respingătoare cu cît Soarele roșu strălucește la zenit pentru mulți dintre europeni. URSS se sacrificase pentru a elibera Europa și se dedică mai mult ca oricînd eliberării lumii care înrobise Europa. Ea poartă în sine un mesianism și un universalism strălucitoare, pe care triumful revoluției din China le va întări. Sursa luminoasă se află de acum în afara cîmpului european. Astfel, Europa apare deopotrivă ca meschină, periferică, ambiguă, frivolă și înșelătoare în comparație cu marile ambiții, umane și planetare, care
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
2007, 5), "dreapta moderată și cea extremistă s-au întâlnit în următoarele coordonate ideologice: anticapitalism, tradiționalism, centralism, naționalism și etnicism (în diferite nuanțe). Le-au despărțit: democratismul, gradualismul și individualismul celei dintâi și totalitarismul, radicalismul, corporatismul, trăirismul, xenofobia, fundamentalismul ortodox, mesianismul și elitismul celei de-a doua. Toate aceste coordonate au gravitat în jurul unei teme fundamentale: instituirea și apărarea identității naționale...". După căderea regimului comunist, cele două direcții, protocronismul și modernismul, au fost asimilate ca stânga și dreapta, existând însă confuzii
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
subtilă și totodată puternică de relații de complementaritate menține între ele legături, spații de tranzit și interferențe. Se trece de la nostalgia trecutelor vîrste de aur la așteptarea și la profeția resurecției lor. Foarte rar, întîlnim situația inversă, aceea în care mesianismele revoluționare nu-și făuresc imaginea viitorului, împrumutînd imagini și referințe din trecut. Pe de altă parte, se trece repede de la denunțarea comploturilor malefice la chemarea salvatorului, a conducătorului ce va mîntui; acestuia îi revine misiunea de a înlătura din cetate
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
se îmbină aspirații și exigențe dintre cele mai diverse, cîteodată dintre cele mai contradictorii. Din nou legenda napoleoniană este referința cea mai semnificativă 22. In funcție de timp și de spațiu, Napoleon Bonaparte a încarnat în același timp ordinea și aventura, mesianismul revoluționar în desfășurare și principiul autorității restaurate. El a fost exaltat de unii ca simbol al epopeii războinice și salutat de alții ca garant al asigurării unui viitor pașnic. Nietzsche 1-a admirat ca pe un erou tragic; Béranger a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în Dumnezeu". Bineînțeles, trebuie subliniate ultimele cuvinte din spusa lui Fourier: religia pe care o vestește și o dorește este o religie "de identificare" cu Dumnezeu, nu "de speranță în Dumnezeu". Aceiași termeni ar putea fi folosiți pentru aproape toate mesianismele din ultimul secol. Acestea sînt, cum ele însele vor să se definească, religii. Dar se impune precizarea că e vorba de religii ale progresului, ale fericirii pămîntești, nepăsătoare față de transcendent, cu totul indiferente față de ideea de mîntuire. Ele evocă un
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
legate de curgerea timpului nu pot ele dobîndi măreția misticului? Simbolurile prin care prind viață, ritualurile pe care le stabilesc nu vin din lumea sacrului? În sfîrșit, în societățile moderne nu există oare atîtea coincidențe între credința tradițională și diferitele mesianisme politice, de la cultul sfintei Ioana la dragostea de patrie, de la comunitarismul unor manifestări creștine discrete la nașterea primelor grupuri socialiste? Dezvoltarea mitologiei Unității pe tot parcursul secolului al XlX-lea nu constituie, în realitate, decît un indiciu în plus, dar
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ian.-mar. 1967, p. 60 sq. 65. Vezi Cari Gustav Jung, Probleme ale sunetului modem, Buchet-Chastel, Paris, 1961 (pref. de Dr.R. Cohen) și Prezent și viitor, Buchet-Chastel, Paris, 1962. 66. Textul lui Court de Gibelin, în care autorul vede în mesianism, al cărui adept a fost, modalitatea de a recupera "vremea fericită a primăverii umanității", este citat în studiul lui Bronislaw Baczko, Lumini și utopii. Probleme de cercetat, "Annales", martie-aprilie 1971, p. 355 sg. 67. John Atkins, Amintiri din viitor, 1960-3750
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
convins că istoria dă dreptate iudaismului și tocmai de aceea este uluit de teza lui Disraeli. Escatologia creștină, bazată pe păcatul originar și pe mântuirea omului în lumea de dincolo, se revelează ca interpretarea perdantă a istoriei universale. Învingător este mesianismul iudaic: umanitatea se îndreaptă treptat către "împărăția de pace" viitoare, către "Noul Ierusalim", îndepărtat în timp, dar situat în lumea aceasta. Pentru Schmitt este clar că, odată cu secularizarea modernă, cel mai târziu de la Revoluția franceză încoace, popoarele europene au interpretat
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]