1,698 matches
-
îmi lacrima un menuet cu capul sprijinit pe piept cicoarea stă și ea la soare vag albăstrită-ntre picioare culori și umbre - asta-i tot: covor de șoapte peste boț @MESTECENI BLÎNZI joi, 23 iunie 2011 France În codrul de mesteceni eu mi-am găsit tăcerea Care imi spală mintea de gînduri și idei Mesteceni blînzi la pipăit că mierea Voi mi-ați redat iubirea și doar firea Mă mai oprește să nu pot să fiu Și eu ca voi, umbrind
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
soare vag albăstrită-ntre picioare culori și umbre - asta-i tot: covor de șoapte peste boț @MESTECENI BLÎNZI joi, 23 iunie 2011 France În codrul de mesteceni eu mi-am găsit tăcerea Care imi spală mintea de gînduri și idei Mesteceni blînzi la pipăit că mierea Voi mi-ați redat iubirea și doar firea Mă mai oprește să nu pot să fiu Și eu ca voi, umbrind duioși pămîntul Și ascultînd smerit cum bate vîntul Să-ncărunțesc în visul meu tîrziu
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
i se umple de culoare pe drumuri de munte arunc din pumni pietrele cu ciocul crestează copacul semn de trecere între înalt și solul reaprins de tainele curiosului copil al înțelepciunii netăgăduite îndrumă lacrima de rouă printre nervurile frunzelor de mesteacăn alb pleacă până când revine liberând scoarța albă între rădăcini și coroana înaltului zbor îi privesc jocul și-l las să-mi aștearnă bucuria începutului la capătul apusului când înserarea îmi prinde gândul între cădere și înălțare într-o rugă scurtă
GÂND DE SEARĂ 4 IULIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363932_a_365261]
-
și au plecat precum o apă lăsată să curgă spre noapte pentru tine a rămas uitat un cearcăn sub ochi un vis cu ușa deschisă o șuviță dolce gabbana de albă și un rid ca o tăietură pe coajă de mesteacăn ... Citește mai mult cânds-au fumat toate țigărileai rămas doar o fereastră prin care femeile frumoaseși-au privittrupul atât de turisticși au plecat precum o apă lăsată să curgăspre noaptepentru tinea rămas uitat un cearcăn sub ochiun vis cu ușa deschisăo șuviță
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
prin care femeile frumoaseși-au privittrupul atât de turisticși au plecat precum o apă lăsată să curgăspre noaptepentru tinea rămas uitat un cearcăn sub ochiun vis cu ușa deschisăo șuviță dolce gabbana de albăși un ridca o tăietură pe coajă de mesteacăn... VII. ȚARĂ, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1280 din 03 iulie 2014. unghiurile acestui cuvânt sunt ascuțite se pot înfinge-n pământ ca să-l ari sau să-l blestemi sunt ascuțite ca ochiul lunetă de vultur nici frica nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
semne prea clare am probat-o îmi venea cu un număr mai mare ori cu un kil mai mult fusese înalt se vedea pe negura nopții ce se putea scufunda acolo în vreme de dor ducea luna în raniță după mesteceni când fuma zburau rațe cu guler cenușiu până unde putea marea să cuprindă cu ochiul era evident după despărțitura în silabe a degetelor că a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminiș până la poala oftatul ei dacă aplecai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
de școală nu lasă semneprea claream probat-o îmi venea cu un număr mai mare ori cu un kil mai multfusese înalt se vedea pe negura nopții ce se putea scufunda acoloîn vreme de dor ducea luna în raniță după mesteceni când fumazburau rațe cu guler cenușiu până unde putea marea să cuprindăcu ochiulera evident după despărțitura în silabe a degetelorcă a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminișpână la poala oftatul ei dacă aplecai urecheaîl auzeaicând șoptea arunca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
abonați:abonați->accesări / articol->accesări / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. ÎN PRAGUL UȘII, ZIUA, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 444 din 19 martie 2012. Stă-n pragul ușii ziua în care pietrele vor apasă pe somnul nostru mestecenii vor continua, cernând lumină aerul plin de clopote și păsări mirosind amar, a despărțiri umbrele noastre subțiri, străvezii căutând răspunsuri noi ne vom oglindi în alte ape. Citește mai mult Stă-n pragul ușii ziuaîn care pietrelevor apasă pe somnul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
gât, se îndreaptă cu toții spre munții Nucșoarei. Un dulce neastâmpăr îi cuprinde, respiră din răsputeri aerul proaspăt și înviorător al munților, plimbându-și privirile, din căruțe, peste pădurile de conifere ale Slatinei. Vârfurile brazilor parcă le șoptesc tainic, iar ici-colo, mestecenii în haina lor argintie își leagănă crengile, arinii stufoși, la auzul clopoțeilor de la gâtul cailor, își scutură și ei somnul, „ca să spună din frunza cleioasă poveste cu zâne și zmei”. Merg mai departe, în susul Râului Doamnei, spre Lunci, Colțul Bulii
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
catifeaua încăperilor mă proiecta în trecut, discutăm analiza fără persoană, închideam canalele exterioare în regasirea Brahmei. Anesteziat sau nu, îl reciteam pe Coleridge și comentariul domului înconjurat de vrăji ne-a ridicat întunericul lunii luminoasă, în avantajul copacilor exteriori. Percepeam mestecenii gri cu umbră argintie și noduri delicate în varianta legăturii continuie cu Universul, cognito Dei experimentalis. (Toma D'Acquino) „În Xanadu did Kubla Khan/A stately pleasure-dome decree :/Where Alph, the sacred river, ran/Through caverns measureless to mân/ Down
LIMITA CARE TINDE LA INFINIT de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360925_a_362254]
-
accident aviatic. Apoi a fost judecată și condamnată la cinci ani de închisoare. L-au închis și pe tânărul acela, însă, la proces, câțiva martori mincinoși au jurat că au văzut-o vânzând droguri unor adolescenți, pe dig, lângă pădurea Mesteacănului. Singurul care a vizitat-o în închisoare a fost Arion. Îi vorbea, de fiecare dată despre faptul că îi va angaja avocați buni, că se va implica s-o elibereze în schimbul promisiunii că vor petrece restul zilelor împreună. Imaginați-vă
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
că un cuțit În scoarță unor brazi, sub luna plină ți-am picurat apoi, ți-am fost lumină și ți-am fost vreasc în focul nerostit. Fă-mă iubire, eu mai știu să cânt cu acest sânge, cântec despre toate. Mestecenii cad albi, pe neîntâmplate povești cu foc, cu iarba și pământ Fă-mă iubire, cântă-mi până iar plutim de prăbușire printre zorii viorilor și coapsei și ninsorii cu suflet descheiat până la jar. Fă-mă iubire, cântă-mi până iar
CAMELIA RADULIAN,´´FEMEIA -POEM´´, VA INVITA LA LANSAREA VOLUMULUI DE VERSURI ´´ OGLINZI´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363233_a_364562]
-
ciurde de capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre stânci smocuri de iarbă hrănitoare. Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu flori montane, sprijinită de un pâlc de pădure din mesteceni și brazi seculari se întindea în fața ochilor. Seara, când se liniștea forfota turiștilor prin zonă, apărea la păscut o familie de ciute cu puii lor pestriți, ca ouăle de prepeliță. Cred că erau obișnuite, totuși, cu prezența turiștilor, de își
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
ca stâlp al rezistenței spirituale, al rezistenței prin religie: „Eram cazați la etajul clădirii într-o mare încăpere ce slujise cândva de paraclis, cu ferestre mari care deschideau minunate vederi spre pădure. Mi-aduc și acum aminte de un magnific mesteacăn din dreptul ferestrei mele. Sub lumina lunii, pe cerul limpede ca o băutură tare, se caligrafiau ramurile lui până la cele mai mici rămurele prin care copacul-în închipuirea mea-sugea din tăriile cerului o licoare dumnezeiască pe care, prin miile lui de
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
lunii, pe cerul limpede ca o băutură tare, se caligrafiau ramurile lui până la cele mai mici rămurele prin care copacul-în închipuirea mea-sugea din tăriile cerului o licoare dumnezeiască pe care, prin miile lui de rădăcini, o difuza pământului, transfigurându-l. Mesteacănul îmi sugera cam ce ar trebui să fie pe pământ menirea noastră: să absorbim măcar un strop din licoarea cerească și să o difuzăm lumii, ca să o facem nu-Doamne ferește-un <>, ci un tărâm de existență puțin mai suportabil. Aș
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
pământ menirea noastră: să absorbim măcar un strop din licoarea cerească și să o difuzăm lumii, ca să o facem nu-Doamne ferește-un <>, ci un tărâm de existență puțin mai suportabil. Aș putea spune că de această metaforă vie din fața mea, mesteacănul răsturnat, cu rădăcinile în cer și roadele harice sub pământ, se leagă pentru mine începutul unei vieți de meditație și de discretă rugăciune, ale cărei prime urmări au fost o stare de liniște și de împăcare cu mine și cu
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
care explodau pe câmpurile aurii ca în timpul unei hierofanii.Și unul și altul se atingeau cu sufletele mânate de poezia propriilor lor fermenți astrali.În carnea lor, cuvintele curgeau prin artere lăsând mirosuri de măr verde și de coajă de mesteacăn.Erau îndrăgostiți și consoanele pluteau grele peste ape,cuvintele, toate erau ca un grâu semantic și ei citeau niște exerciții spirituale, dorindu-și să moară de atâta frumusețe sfântă.Atunci descifraseră sensul buzelor devenite pe dată respirație,sărut,vorbă,sensul
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
care bei Depline puteri să prinzi la centenar. Tineri brazi sobri, drepți arhierei, Manierați, cu aer protocolar, Cântă în cor un fascinant tropar, Nu poți să nu-mparți bucuria cu ei. Zvelte căprioare și căpriori în rut, Fagi și stejari, mesteceni, arțari și ulmi Se văd din depărtare, chiar de la Prut. Ziduri de cremene, păduroase culmi, Cetate durată din dor și durut, Tu ne-ai vindecat de cazne și urât. Satul natal Pios se-ndreaptă pasu-mi spre satul meu Răsfirat discret
SONETELE LIMBII ROMÂNE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367103_a_368432]
-
ciurde de capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre stânci smocuri de iarbă hrănitoare. Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu flori montane, sprijinită de un pâlc de pădure din mesteceni și brazi seculari se întindea în fața ochilor. Seara, când se liniștea forfota turiștilor prin zonă, apărea la păscut o familie de ciute cu puii lor pestriți, ca ouăle de prepeliță. Cred că erau obișnuite, totuși, cu prezența turiștilor, de își
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
Acasa > Cultural > Artistic > MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Astăzi, simțind că iubirea mea se învârtește între sori și stele, m-am dus pe malul Dunării să-mi potolesc sufletul
MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367273_a_368602]
-
un șlep trăgând alene o dragoste nemărturisită, să nu se risipească în neliniștea valurilor și dusă apoi la mal, să o plângă sălciile. Privesc Dunărea și merg agale pe lângă mal, îndreptându-mă spre locul care-mi place; la umbra unui mesteacăn. Mesteacănul, este simbolul meu fiindcă-mi place scoarța lui, semănând cu ochii iubitului meu; semănând cu aurul iubirii lui. Imi place mesteacănul, fiindcă părul lui din frunze maure, seamănă cu părul iubitului. Aș sta pe bancă, ore în șir sub
MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367273_a_368602]
-
șlep trăgând alene o dragoste nemărturisită, să nu se risipească în neliniștea valurilor și dusă apoi la mal, să o plângă sălciile. Privesc Dunărea și merg agale pe lângă mal, îndreptându-mă spre locul care-mi place; la umbra unui mesteacăn. Mesteacănul, este simbolul meu fiindcă-mi place scoarța lui, semănând cu ochii iubitului meu; semănând cu aurul iubirii lui. Imi place mesteacănul, fiindcă părul lui din frunze maure, seamănă cu părul iubitului. Aș sta pe bancă, ore în șir sub umbra
MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367273_a_368602]
-
sălciile. Privesc Dunărea și merg agale pe lângă mal, îndreptându-mă spre locul care-mi place; la umbra unui mesteacăn. Mesteacănul, este simbolul meu fiindcă-mi place scoarța lui, semănând cu ochii iubitului meu; semănând cu aurul iubirii lui. Imi place mesteacănul, fiindcă părul lui din frunze maure, seamănă cu părul iubitului. Aș sta pe bancă, ore în șir sub umbra lui să-l văd cum își gătește în adierea vântului frunză cu frunză, parcă cântând din violină, un cântec topit în
MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367273_a_368602]
-
această bancă, nestăpânita apă, urmându-și drumul pe lânga malurile înverzite, sau pe lângă unele dumbrăvi pierdute în nimunate aventuri, martori fiind doar norii misterioși și păsările tulburate de îndrăgostiții coborâți în iarbă. După câteva ceasuri bune de nevorbire, stând în preajma mesteacănului meu drag, asemenea unei curtezane, mă ridic trăgând în piept, parfumul scoarței lui și plec gândind de voi vedea curând, ochii iubitului meu, ochii lui mari și adânci de albastrul iubirii. Referință Bibliografică: Mesteacănul, este simbolul meu / Constanța Abălașei Donosă
MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367273_a_368602]
-
ceasuri bune de nevorbire, stând în preajma mesteacănului meu drag, asemenea unei curtezane, mă ridic trăgând în piept, parfumul scoarței lui și plec gândind de voi vedea curând, ochii iubitului meu, ochii lui mari și adânci de albastrul iubirii. Referință Bibliografică: Mesteacănul, este simbolul meu / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367273_a_368602]