351 matches
-
dezaprobator al valului de prefaceri abătut asupra țării: „un moldovan precum nu mai sânt mulți în lume, un tip din vremea lui Ipsilant, un om care au văzut pe Moldova noastră îmbrăcată cu șlic și cu giubea, numărând pe osișoarele metăniilor sale generațiile ce au trecut, un român care au rădicat sprincenile când au văzut fracul cel întăi șezând pe divanul strămoșesc; un bărbat care au strâns din umeri când moldovanul, lepădându-și cel de pe urmă anteriu, au rădicat cu gulerul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
slujbe noaptea de la 11.30 la 2.30. Am fost și eu de câteva ori noaptea la slujbă. Și totdeauna aveam grijă să mai intru măcar un pic în Sfanțul Mormânt. Măcar să mă ating, să-L sărut și să fac metanie, toate în grabă. Dacă nu mă grăbeam riscăm să nu intru. Așa că mă mulțumeam și cu atât decât deloc. E bun și încă foarte bun și atât. Dumnezeu avea grijă să nu mă păgubesc că nu pot intra. Intrăm. Slujba
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mână, să ușureze coborârea dar Tata, el și parcă altul, un sacerdot, îi oferă însemnul de rang și de vârstă - toiagul și coboară chinuit, bucată cu bucată. Atinge pământul cu un picior, cu celălalt și brusc se rupe așezându-se metanie în colbul drumului. - Te sărut, Basarabie regăsită. * și iată-mă, după ani de aplecare peste caiete scrise, fotografii, acte cu literele dezlânate, gata să dau tiparului această Carte a părinților. Tata vorbește în Cer cu fratele, Constantin sin Constantin, și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mare tarabă a lumei mi-au ieșit cu totul din memorie. Eram în incinta expoziției, la Café de la Roumanie, situată alăturea de Café de Tunis, unde un turc, șezând jos pe covor cu picioare îndoite sub dânsul și cu niște metanie în mână, chema atenția trecătorilor asupra mărfei ce avea de vânzare. Întruna striga cât îi lua gura în limba lui: Ișala, aferiom, ghiordum, ișlic, berechet tacâm! Eu nu băgam de seamă că cuvintele lui, dragă Doamne turcești, erau aruncate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
suntem siguri că ei șștiau cu adevărat ce citesc; mai degrabă putem admite că învățaser slujba pe de rost. Înafara înțesării vocabularului românescă cu o sumedenie de termeni din limba slavonă, în principal cei legați de slujba religioasă, și a metaniei (făcutul semnului crucii), altceva românii n-au învățat din lunga întrebuințare a unei limbi neînțelese, dar considerată limbă sfântă, limba cărților religioase. Secole de-a rândul, am trăit o situație paradoxală: deși popor vorbitor al unei limbi romanice, n-am
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
slujbe noaptea de la 11.30 la 2.30. Am fost și eu de câteva ori noaptea la slujbă. Și totdeauna aveam grijă să mai intru măcar un pic În Sfântul Mormânt. Măcar să mă ating, să-L sărut și să fac metanie, toate În grabă. Dacă nu mă grăbeam riscam să nu intru. Așa că mă mulțumeam și cu atât decât deloc. E bun și Încă foarte bun și atât. Dumnezeu avea grijă să nu mă păgubesc că nu pot intra. Intram. Slujba
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mergeau cărărușe pe coasta dealului, curmate în cursul lor de mușunoaie de cârtițe. Pe una din cărări vedem un călugăr bătrân mergând spre poarta monăstirei, cu mînile unite după spate. Rasa i-e de șiac, e-ncins cu găitan alb, metaniile de lână spânzură c-un colț din sân, papucii de lemn se tîrie și clăpăiesc la fiecare pas. Barba albă i-e cam rară, ochii ca zărul neespresivi și cam tâmpiți; nimic resignat sau ascetic în el. Ajuns la poartă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Frumoasa contesă îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu să râdă, căci văzu pe-un bătrân mucalit silindu-se a tăia mutre evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei stăteau în uliță; Onufrei, numărând metaniile ce le ținea în mînile unite pe pântece, Ieronim c-o față de-o adâncă și nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se uită lung și sălbatec asupra acelei copile ce-i disprețuia amorul, apoi ieși iute, trântind ușa după sine. - Ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Frumoasa contesă îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu să râdă, căci văzu pe un bătrân mucalit silindu-se a tăia fețe evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei stăteau în uliță; Onufrei, numărând metaniile ce le ținea în mînile unite pe pântece, Ieronim c-o față de-o nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se uită lung și sălbatic asupra acelei copile ce-i disprețuia amorul, apoi ieși trântind ușa după sine. - Ce frumușel e călugărul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mergeau cărărușe pe coasta dealului, curmate în cursul lor de mușunoaie de cârtițe. Pe una din cărări vedem un călugăr bătrân mergând spre poarta monăstirei, cu mînile unite după spate. Rasa i-e din șiac, e-ncins cu găitan alb, metaniile de lână spânzură c-un colț din sân, papucii de lemn se tîrîe și clăpăesc la fiecare pas, Barba albă i-e rară, ochii ca zărul neespresivi și cam tâmpiți; nimic resignat sau ascetic în el. Ajuns la poartă, trage
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Unionis, cartea de împăcare între Ecclesie și Aulă. Acest „tom” interzicea complet cea de-a patra căsătorie și această normă (cu urmări în legile Bisericii în funcție la noi: „Cine se însoară de patru ori, să se pocăiască 8 ai, metanii câte 100 pe zi” [Pravila mică]) a rămas de atunci valabilă 199. O persoană (deci și o văduvă) se putea căsători a doua și a treia oară (Ștefan cel Mare n-a fost singurul nostru voievod însurat de trei ori
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
răbda așa, după cuvântul Apostolului, iară de nu va putea, iară el să ia a doa muiare, iară de va fi bătrânŭ și se va însura a doa însurare, unii ca aceia mânie pre Dumnezeu, să aibă pocaanie 3 ai, metanii câte 24 în zi” 207. Asprimea judecății (un preot, dacă se recăsătorea, își periclita cariera: „Preotulŭ de se va însura cu a doa muiare să se delunge din preoție. Iară fără opreală să se priceștuiască”208), transpare și în considerarea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lucrare fără de lége curvește, unii ca aceia să aibă pocoanie 3 ai”211), și nu este deosebită de libertinajul sexual: „Iară neștine de va face a treia însurare să se pocăiască patru ai, și în toate zilele câte 66 de metanii, că se cheamă curvariu”212). A patra căsătorie înseamnă curvie curată: „Cine se însoară de 4 ori, să se pocăiască 8 ai, metanii câte 100 în zi”213. „Vădua de sa va mărita, fără de vină iaste - proclama, în 1652, îndreptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va face a treia însurare să se pocăiască patru ai, și în toate zilele câte 66 de metanii, că se cheamă curvariu”212). A patra căsătorie înseamnă curvie curată: „Cine se însoară de 4 ori, să se pocăiască 8 ai, metanii câte 100 în zi”213. „Vădua de sa va mărita, fără de vină iaste - proclama, în 1652, îndreptarea legii - adunând articole din Sintagma lui Matei Vlastaris, din Nomocanonul, scris pe la 1562-1563 de Manuil Malaxos, din Comentariul, pe care, la porunca împăratului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
investigații antropologice și eforturi spre a vedea pe unde treceau „liniile de înrudire” (clasificând categoriile de incest, Pravila de la Govora află că sunt opt, între ele „Al patrulŭ sânge amestecatŭ, de se vor amesteca veri premari, pocaanii 12 ai, și metanii câte 170 în zi”) dintre „grupurile de schimb”232, opreau fără discuție însoțirile dintre rudele de sânge până la gradul IV (ulterior, această limită va fi împinsă până la a VII-a, chiar a VIII-a „spiță”233), imputația, indiscutabilă, ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și cumnatul și ginerele vădui, mătușa și nepoata nice într-un chip nu se cade a o lua” (op. cit., p. 182). Era și părerea Sfântului Vasile cel Mare. 206. „Pocăința cea adevărată - explică pravila - este numai pâine și apă, și metanii câte s-au scris mai nainte, și altele, iar sâmbăta și dumineca fiertură cu unt, iar pește și brânză și carne nici într-un chip...” (Pravila mică). în Pravila Sfinților Apostoli (după Codicele de la Ieud, București, Cultura Națională, 1925): „Iară
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
maxilarele cerului s-au încleștat în aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se încoardă și zbârnâie spre inimă săgeata sângelui”, “în gâtlejul zărilor vinul amurgului gâlgâie”, “înșiră pe ața plânsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate în același an cu Brățara nopților (și tipărite cu câteva luni mai înainte) sub titlul Plante și animale. Terase, constituie, în această etapă a liricii lui Ilarie Voronca, un mic moment de “întoarcere
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
scriitor evocator, după cum personajele sale sunt pătrunse de responsabilitatea actelor lor. Personajele sale pozitive, cele descrise în alb strălucitor, ca monahul cărturar Vartolomeu Măzăreanu. Dar, iată și scăpărări stilistice: Prea Cuviosul Nectarie, în slujbă la orânduitorul tiparniței de la Rădăuți, „bătu metanie, atinse iarăși din vânt (n. n.), cu buzele mâna stăpânului și plecă.” Alexandru Lascarov-Moldovanu. Buga. Roman istoric. Cu o prefață de Liviu Franga. Ediție îngrijită de Dora Mezdrea. Editura Muzeul Literaturii Române, 2002.
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
-ți aline plânsetele. Să îți pună strajă plină ca unei flori de lumină. Ferită de of și jale să te-nchine Maicii Sale. Și să birui relele cum se frâng lalele. Și să mergi pe-un drum de foc, cu metanii-n loc de joc. Ca văzând Domnul așa să te ia în ceata Sa. Unde pomii-au florile în toate culorile. Unde-i numai bucurie, ca să fii a Sa soție. Zeră-dveră, Dumnezeu să te țină-n mâini mereu.
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
filmele discutate sunt planurile scurte, imaginile aparent întâmplătoare, indiferente la regimul denotației simpliste, încărcate adesea de o poezie fluidă, de viață "prinsă" întâmplător - adevărata poezie a documentarului, pierdută de obicei la intersectarea genului cu televiziunea: un lipovean închinându-se cu metanie în fața bisericii, pe o poliță o Matrioșă obosită zăbovind lângă un spray cu numele (?!)"Credo", trei copii înaintând spre cameră cu picioarele desculțe afundate în glodul drumului, un fragment de conversație cu o văduvă din Sarichioi povestind despre greutățile pe
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
de redeschis, cărțile, - iar ale lui Adrian Popescu nu înșeală nici un moment asupra autenticității "mesajului". Nu e nevoie de vorbe mari ca să ți se transmită imediat acel fior aparte, "larg" fără să-și proclame lărgimea, "sfânt" fără gesticulația teatrală de metanii etalate sumar-hiperbolic. De la Umbria de început la Focul și sărbătoarea (1976), Curtea Medicilor (1979), Suburbiile cerului (1982) până la Vocea interioară (1987), Călătoria continuă (1989) ori Pisicile din Torcello (1997), se rostește aceeași, în esență, laudă a lucrurilor de fiecare zi
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
autorul trece printr-o iritare a nervilor cu deznodămînt sever: în primele zile e muncit de o dispoziție irascibilă care îl împinge la gesturi de frondă (stă cu mîinile la spate în timpul liturghiei, refuză să sărute icoanele, cît despre bătut metanii nu încape vorbă), pentru ca apoi să acuze resemnarea omului care simte că împrejurările sînt mai puternice decît el. Etapele prin care trece sunt tipice pentru sindromul intelectualului atins de acedie: furia frustratului, apoi ataraxia învinsului și apoi senzația caracteristică de
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
îngrijită și de comunitatea parohială. angajarea întregii parohii pentru ocrotirea copilului nenăscut și ajutorarea familiilor sărace și cu mulți copii. la spovedanie, pe lângă oprirea de la Sf. Împărtășanie, posibile epitimii pentru cei ce se fac vinovați de acest păcat ar fi: metanii, nașterea de prunci (femeii ce a avortat) în locul celor uciși și nerepetarea acestei crime; cea care a avortat trebuie sfătuită să boteze și să înfieze copii săraci, să postească până seara o zi pe săptămână (de obicei vinerea), să ofere
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
masă cu dragoste creștină și respectuos de rangul și de individualitatea omului poftit. La friptură, i se pare ceva și te aruncă pe fereastră. Apoi, trage fum din lulea și cugeta. Rîde la snoavele unui gîdilici de Curte. Face o metanie mare, cu închinăciunea dusă la frunte, din pămînt". Parcă ne amintim de unele întîmplări literare și nu numai, în orizontul stupefiant al inconsecventei de rang artist înalt... Tudor Arghezi, Scrieri, vol. 41, Ed. Minerva, 1998, 476 p., 20.000 lei
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
apasă pe creier ca marea// sub ștucaturi cuiburi/ de rîndunici mecanice purtate/ pe giroscoape și stadii”(În cap castel). Sau atît de provocator mecanicist: „Rărunchii s-au blocat în grunji de sare/ toate șuruburile mecanismului sînt/ ruginite/ electronii stau în metanii/ la colțurile orbitalului” (Angrenaj). Dar urmează o reacție. Formalizate la acest mod extrem, obiectele se revoltă, își cer dreptul la viața lor intrinsecă: „Încă e seară/ aparatele sînt răzvrătite/ în junghiuri/ scîrțîie de la liziera tăcerii/ și strigă prin cîmp de
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]