478 matches
-
o aparență trivială: "numai când colțul plicului din buzunarul paltonului i-a înțepat degetul, atunci ochii i s-au zgâit deodată, căci au văzut, într-o urmă de ciuboată, o pojghiță mică de sânge închegat". Acesta din urmă devine o metonimie a frigului paralizant, a morții prin îngheț, a suspendării oricărui flux vital. Aceste rânduri încheie un prozopoem al lichidului rubiniu, convenabil suspendat chiar la nivelul punctuației,: "O, de-ar fi fost vorba de oricât sânge vărsat, de oricât sânge proaspăt
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cărții îi accentuează caracterul vizual: personajele par a se incarna sub ochii lectorului, care privește, terifiat, cum acestea cad pradă, pe rând, influenței malefice a revenant-ului. Există, în partea a opta, semne că natura însăși din preajma conacului este contaminată. Țânțarii, metonimii litotice ale vampirilor, sunt animați de sânge, ca pulsație elementară a vieții. Acesta este, de altfel, primul nivel al vampirismului. Femeia-vampir, Christina, le adaugă sexualitate asumată impudic și rebeliune contra convențiilor (inclusiv libertinaj în timpul vieții). Tocmai aceste trei caracteristici, dorința
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se decisese să aleagă „imagi-NAȚIUNEA” n-a rămas o simplă butadă și, de altfel, tot ce spune (și face) esențial Voronca are o legătură mai mult sau mai puțin directă cu „alchimia imaginii”. Fie că este comparație, metaforă propriu-zisă sau metonimie, - „corelativ obiectiv” al unor stări de spirit -, așa cum sugera definiția de derivație reverdyană din anii Integral-ului, imaginea poetică vizează, în perspectiva lui Voronca, o eliberare de convențional și afirmarea unei disponibilități a spiritului caracteristică unui om și unui univers
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de grup eticheta negativă prototipică să fie cea a nebuniei, adică a anormalității față de regulile grupului. Sensul expresiei se înțelege foarte bine din context, iar fiecare dintre componente intră într-o serie deschisă de echivalențe aproximative, produse prin metaforă sau metonimie, prin extindere de sens sau specializare, sau pur și simplu prin asocieri formale și jocuri de cuvinte. Liliecii sînt un echivalent zburător al păsărelelor, iar mansarda e inclusă într-o lungă listă de metafore ale capului. În genere, în limbajele
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
prin negație, descrierea narativizată prin acumulare de verbe etc. Sub aspect lexico-semantic și textual, e analizată prezența și plasarea pantonimului - termenul rezumativ, nucleul tematic al întregii secvențe descriptive. Alte subcapitole urmăresc utilizarea descriptivă a figurilor de stil: metafora, comparația, oximoronul, metonimia, sinestezia (surprinzător de frecventă în secolul XX), cumulul figurativ, descrierea simbolică, suprasemnificarea. Extrem de interesantă este analiza strategiilor, a convențiilor și a inovațiilor prin care descrierea, în esență o pauză narativă, tinde să devină mai puțin artificială, să își justifice prezența
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
îndelungă ispășire - se încarcă de greutatea unei apoziții anamorfotice: apropierea comorilor, gustul lor de cenușă modifică figura Fledei pînă la chipul care fusese dintotdeauna al ei, ascuns însă cu dibăcie în grimasele victimei: în cadrul tabloului, alături de odioasele objets d'art (metonimie perfectă a traficului de plusvaloare din care Fleda, la început, fusese exclusă), chipul odios al Fledei, predător și-n același timp răbdător, transpare dintr-o dată ca o halucinație tactilă: Este o scriere care nu are sfîrșit și care nu trăiește
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
german Hans-Georg Gadamer a împlinit vîrsta de 100 de ani. Un asemenea eveniment, pentru cei conștienți de importanța lui Gadamer în tradiția gîndirii occidentale, inevitabil ispitește la obișnuitele formule de retorică aniversară, care întotdeauna funcționează pe principiul unei logici a metonimiei și sinecdocei. Definește cumva opera lui Gadamer întrebările și răspunsurile secolului nostru? A influențat filozofia lui curentele de gîndire ale ultimilor o sută de ani, sau s-a lăsat formată de ele? În euforia sărbătoririlor săgețile cauzale călătoresc de regulă
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
din cameră căldura corpului tău, că el îți lua locul. De multe ori îți lua ceasul de lîngă noptieră, de lîngă pat. Tu dormeai acolo și el intra, pac!" (p. 291). Salutul ajunge așadar să denumească, ironic, antifrastic și prin metonimie, mai multe tipuri de furt care au în comun reperele spațio-temporale, nu și tehnicile sau abilitățile specifice. Se confirmă, încă o dată, instabilitatea termenilor argotici, ușurința cu care ajung să desemneze obiecte și acțiuni înrudite, dar nu perfect identificabile. Din aceeași
Alte specializări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8214_a_9539]
-
prezintă ca "șmenar de cartier" (CV, Int.); altcineva declară: "asta vă spune un adevărat șmecher de cartier" (LD, 11 martie). Diferența dintre sensul "tradițional" și cel recent și specializat e utilizată în scop umoristic în cazul în care cartierul, ca metonimie a existenței mizere și marginale, a periferiei, este explicitat oximoronic prin referirea la o zonă rezidențială, la cartierul de lux preferat de nomenclatură: "Și Petre Roman este băiat de cartier - Primăverii, firește" ("Academia Cațavencu" 15, 1999, 6). Se știe că
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
binar și Ťtabularť". Preluarea unor paradigme și modele structuraliste nu este însă lipsită de o anume tensiune polemică, în măsura în care criticul vorbește despre "o diferență fundamentală între, să zicem, modelul jakobsonian și cel utilizat de noi: prin propunerea axei metaforă vs. metonimie ni se explică performanța lingvistică, dându-se socoteală de realitatea lingvistică a textului literar. Axele lui Jakobson ne oferă cadrul de bază nu numai pentru perceperea rațiunii de a fi a unei suprafețe textuale, ci și pentru descrierea unei opere
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
Unele dintre formule sunt chiar foarte elaborate, mizând pe intertextualitate, pe citatul aluziv sau pe interpretarea unui rol: Adio mamă, Te-am zărit printre morminte, Șterge-mă din cartea de imobil (G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române, 2006). Metonimii hiperbolice sunt genocid și neutron (cea de a doua, o creație efemeră, legată de alarmele propagandistice ale presei din anii '80 în legătură cu bomba cu neutroni, pregătită de Statele Unite). Termenul trotil e unul generic, evocând mai ales tăria băuturii. Cele mai
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
chimică; nu l-am găsit atestat ca atare, dar ar putea fi și rezultatul contaminării dintre o asemenea denumire cu alți termeni expresivi, popular-argotici (a mătrăși, matracucă etc.). O altă prezență remarcabilă în lista denumirilor de băuturi alcoolice este pufoaica, metonimie produsă de reducerea din formulele mai explicite țuică de pufoaică, rachiu de pufoaică sau vodcă de pufoaică. Pufoaică (cu sensul denotativ, de "haină scurtă, vătuită și matlasată"), provine, cum a demonstrat mai de mult profesorul Th. Hristea, din rusescul fufaika
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
artificială. Putem spune, fără exagerare, că limbajul științific se află sub dictatura limbajului natural, care impune celui dintâi structurile sale esențiale. Lucrul acesta a fost demonstrat în mod convingător prin punerea în evidență a rolului esențial al metaforei și al metonimiei în limbajul științific, inclusiv în componenta sa artificială. Cât depinde un autor talentat de firul istoric al scriitorilor dinaintea lui? Cred că această dependență este esențială, dar în mare măsură se manifestă de o manieră implicită și indirectă. Unii cred
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
De o extremă stranietate li se va părea cititorilor de poezie română contemporană această primă carte a lui Bogdan- Alexandru Stănescu. Cerebrală într-o perioadă monopolizată de regiile denudării emoționale, mitologică în plină apatie a sacrului, uzând de metafore și metonimii în timpuri foarte grele pentru tropii de orice fel, Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul reprezintă, din punctul meu de vedere, inclusiv un superb (în înțeles etimologic) gest provocator. Pe care nu pot decât să îl salut. Critic la
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
fanfare vînătorești, al căror ritm iute și chiar glumeț pare că se îngîna cu vibrațiunile melancolice și prelungite ale instrumentului ce le produce..." (Psevdo-kinigheticos) De la "fanfară" cu înțelesul de melodie la acela de formație muzicală, trecerea s-a făcut prin metonimie, iar sensul secund l-a ocultat pe primul pînă în pragul scoaterii din uz. Nina Cassian notează în jurnalul ei (aprilie 1950) impresiile unei recente deplasări la Piatra Neamț: "Oraș încîntător, înălțat pe pietre albe, înconjurat de munți cu nume muzicale
Et in fanfara ego! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/10077_a_11402]
-
o noutate (dar s-ar putea să mă înșel) o construcție colocvial-argotică care are aceeași semnificație ca a sintagmelor la televizor sau pe post, dar e mai puțin previzibilă, putînd produce chiar unele ambiguități: pe sticlă. Formula împinge mai departe metonimia - de fapt o sinecdocă, în care partea substituie întregul - începută cu reprezentarea televiziunii prin televizor; din televizor mai rămîne doar ecranul, desemnat prin materialul său (real sau aparent). Majoritatea citatelor care urmează provin din același cotidian, multe aparțin chiar aceluiași
"Pe sticlă", la televizor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17074_a_18399]
-
ultima piesă, Creierul, sînt tot paria ai societății, nebunii, prezenți pe scena transformată într-un laborator de neurologie doar cu... creierele, sediul gîndurilor și conștiinței dar și mediul în care doctorul încearcă să descopere prin monitorizare atentă germenii nebuniei. Forța metonimiei e copleșitoare, oamenii sînt reduși la obiecte monstruoase de laborator, lizibile cu ajutorul unor aparate, gîndurile cele mai ascunse la leduri care sclipesc egal, iar lipsa lor de coerență la declanșarea unei alarme stridente. Știința, ultimul refugiu acolo unde filozofia, psihologia
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
expoziție", "purtați pe la televiziuni și simpozioane." De asemenea, filosofi "maidanezi", care fac paradă de libertatea lor. Andrei Cornea ne recomandă să le oferim un os. Impresionant e articolul despre America. De la istoria numelui, trecînd prin istoria lumii noi, pînă la metonimia nordului cu întreg continentul, autorul ajunge la tragedia din 11 septembrie. Nu cumva în urma ei America a devenit pur și simplu Statele Unite, iar siguranța și rotunjimea americană s-au pierdut? într-un articol despre locuțiunea adjectivală "așa-zisul"/"așa-zisa
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
nebănuite. În tratatul său de versificație, ocupîndu-se în treacăt de figurile poetice, Conachi analizase metafora (numită chiar așa) și comparația („asemăluirea”). Figura lui preferată va fi însă hiperbola, utilizată sub cele mai variate forme; iar din aria semantică va predomina metonimia - obsedantă și ea, mai ales cînd este vorba de ochi ca imagine a iubitei. Hiperbola dă naștere celor mai specifice versuri ale poetului; în ea se concentrează spiritul lui Conachi (dacă de spirit poate fi vorba), concomitent jelania și galanteria
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
de stat. Nu e o supralicitare sau o suprainterpretare. Succesul extraordinar al romanului nu poate fi desprins de acest gând al cititorului: scriitorul denunță opresiunea și abuzurile exercitate de comunism, nu doar de stalinism, într-un mod limitat. E o metonimie a denunțului: în această parțialitate (autorizată de cenzură) trebuie să înțelegem întregul sistem dictatorial (presupus ulterior de cititor). După aceeași logică, s-au bucurat de creditul publicului nu numai romanele anterioare ale obsedantului deceniu (semnate de Augustin Buzura, Constantin }oiu
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
de Nicolae Breban a intrigat oficialitățile prin fascinația puterii care izbucnește într-un ins mediocru, Grobei fiind el însuși simptomatic, prin mediocritatea lui, pentru realitatea socială a regimului comunist. Tehnica subversivității în roman se bazează pe principala strategie a realismului: metonimia. O parte, o felie a realității (prezente sau trecute, dar acceptată de cenzură în secvențialitatea ei limitată) devine revelatoare pentru întregul prezent al dictaturii. Conexiunea sau extensiunea le face cititorul, stimulat de sugestiile, aluziile, "șopârlele" din text, ingenios disimulate. În
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
geografic al României, vol. II, 122). De altfel, termenul grecesc „ ” este tradus (în G.A. Magazis, Langenscheidt - Standard Greek Dictionary English-Greek / Greek-English, 1990) ca „archdiocesan circular”; evoluțiile figurate din greacă („mustrare, dojană”) sunt distincte de cele din română. Prin succesive metonimii s-a trecut de la ideea de listă oficială, autorizată la denumirea simplei liste de subscripție, concretizată și specializată în forma chetei, a strângerii de bani, dar și ca denumire a cutiei. În Furnica, nr. 258 din 1909, se vorbește de
Pantahuza by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5486_a_6811]
-
în tratarea cuvântului motor, nici ca intrare separată. Nul includ nici măcar dicționarele sau glosarele de argou publicate în ultimii ani sau permanent actualizate on-line. De altfel, originea termenului nu este cu totul limpede: e mai puțin probabil să provină (prin metonimie) din mai vechiul motor (atestat spre sfârșitul secolului al XIX-lea și pentru care dicționarele noastre oferă o etimologie multiplă, tipică termenilor moderni internaț ionali: din franceză, latină, germană). E drept că dicționarul limbii române (Litera M, 1965-1968) înregistrează un
Motor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5844_a_7169]
-
de pildă în metaforele mîncatului și ale foamei, ori în desemnările alterității, ale străinilor, pe baza hranei consumate. În cazul de la care am pornit, domină totuși, în mod destul de probabil, efectul glumeț și ușor depreciativ al obiceiurilor alimentare folosite că metonimie cognitivă. Tehnicile elementare ale hrănirii apar că semne de maturitate intelectuală în mai multe proverbe autohtone; de la foarte cunoscutul Crede că tot ce zboară se mănîncă la altele mai puțin frecvente, precum cel citat în Dicționarul limbii române ( DA) cu
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
dintre trăsăturile definitorii ale argoului, în comparație cu alte variante ale limbii, este rolul însemnat pe care îl joacă în evoluția sa jocurile de cuvinte. Pe lângă mijloacele obișnuite de îmbogățire a vocabularului - împrumutul lexical, derivarea și compunerea, schimbarea sensurilor prin metaforă și metonimie -, lexicul argotic utilizează și simpla modificare a formelor și a construcțiilor, prin confuzia voită cu alte cuvinte asemănătoare. Contaminarea, calamburul, "deraierea lexicală" (de obicei procedee discursive efemere) se fixează, produc cuvinte și expresii care se impun în uz datorită originalității
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]