478 matches
-
versurilor este inegal, și cunoaște dislocări excesive în momentele tensionate (v. 1535, 1542, 1545, 1550, 1559), rolul semnificantului este evident, de exemplu în versurile ("Sa CROUPe SE RECOURbe en REPLis ToRTeux"); studiul figurilor (sinecdoca de la început: v. 1502, 1504, 1505, metonimiile, metaforele "câmpiei de apă" din vers. 1513 și până la "spuma de sânge" din versul 1538) ar merita aici o mai amplă abordare. Trebuie să insistăm mai ales asupra hipotipozei care, prin prezentul istoric având drept suport verbul a vedea din
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
P4), apoi (orientarea argumentativă). Textul 3.2.: Tipuri și prototipuri de elefanți africani Prima parte a acestui text are drept temă-titlu clasa / elefanți africani /. O primă macro-propoziție descriptivă (Pd1 PART) selectează cele două părți ale acestei clase precizând (pd2 SIT metonimie), unde apare fiecare din cele două subspecii. Putem considera această punere în relație o subliniere a definiției fiecăruia dintre aceste două tipuri. Urmează descrierile și aici după modelul portretului în paralelă pe care le voi detalia, redând structura ierarhică a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
berze în vîrf. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 99 b) O funcție indicială Descrierea unui loc poate fi deturnată prin reprezentarea indirectă a unui alt lucru diferit. Această oblicitate este obținută prin intermediul a două figuri articulate între ele, care sînt metonimia și sinecdoca pe de o parte, metafora și comparația pe de altă parte. Fără a subestima importanța metaforei, voi insista asupra a doi tropi esențiali care concură la apariția, în mod spontan, a imaginației spațiale. Sinecdoca este cea care se
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
parte, metafora și comparația pe de altă parte. Fără a subestima importanța metaforei, voi insista asupra a doi tropi esențiali care concură la apariția, în mod spontan, a imaginației spațiale. Sinecdoca este cea care se definește prin ideea includerii; cealaltă, metonimia, prin ideea de coexistență. Ambele au capacitate particulară de creație: în descrierea romanescă ele fac să varieze o logică a spațiului și o logică a imaginației, sau mai bine spus, o logică a imaginarului prin faptul că ele vorbesc despre
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
creație: în descrierea romanescă ele fac să varieze o logică a spațiului și o logică a imaginației, sau mai bine spus, o logică a imaginarului prin faptul că ele vorbesc despre și structurează o lume. R. Debray-Genette, 1984 Scrierea realistă: metonimia și sinecdoca A fost de mai multe ori subliniată întîietatea procedeului metaforic din școlile romantice și simboliste, dar nu s-a înțeles destul de bine faptul că predominanța metonimiei guvernează și definește efectiv curentul literar pe care îl numim "realist". Urmînd
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ele vorbesc despre și structurează o lume. R. Debray-Genette, 1984 Scrierea realistă: metonimia și sinecdoca A fost de mai multe ori subliniată întîietatea procedeului metaforic din școlile romantice și simboliste, dar nu s-a înțeles destul de bine faptul că predominanța metonimiei guvernează și definește efectiv curentul literar pe care îl numim "realist". Urmînd linia raporturilor de contiguitate, autorul realist operează digresiuni metonimice, de la intrigă la atmosferă și de la personaje la cadrul spațio-temporal. R. Jakobson, 1963, p. 62 Teorie pe care o
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lîngă gard, preotul cu tricorn, care-și citea cartea de rugăciuni, își pierduse piciorul drept, iar ghipsul, cojit de ger, îi lăsase un fel de rîie albă pe obraz. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 47 În ce privește relația dintre metaforă și metonimie, J. Neefs (1973) distinge două tipuri de metafore descriptive, după felul în care sînt, extra-diegetice sau intradiegetice. Sînt extradiegetice procedurile comparative al căror atribut comparativ se referă la un dat spațial exterior contextului istoriei povestite (diegeză), fie că aparține microuniversului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ureche)], [ochi (pupilă)], [pupilă (iris)] etc.; de micropropoziții descriptive de tip pd. ASM cu [urechea (corespunde unei pete)] și de tip pd. SIT cu [ochi (protejați de pleoape)], [pată (poziționată lateral ochiului)] sau [narinele (se deschid la extremitatea botului)]. Observăm metonimia contactului exterior al pleoapelor și al ochilor cu localizarea spațială: în lateral, la extremitate. Astfel avem o idee asupra modului de stabilire a coeziunii-coerenței și a conexiunii globale din secvența descriptivă. Ca omagiu adus lui J. Ricardou și pentru a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dinamicii comunicative aduce un anumit număr de răspunsuri asupra importanței textului "de suprafață" în tratarea informației. Este posibil chiar să rezumăm sensul configurațional al secvenței prin parcursul unei relații de coerență dintre două elemente în care se regăsesc figurile (sinecdocă, metonimie și comparație) și propozițiile descriptive de bază: NOUL VENIT Sinecdocă Sinecdocă (pd. PART) (pd. PART) PE TOT AȘA CA FAȚA GENUNCHI Metonimie ȘAPCA SA Comparație UNUI IMBECIL (P1) pd. SIT pd. ASM (P2) Descrierea șepcii face posibilă, prin transferul metonimic
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
configurațional al secvenței prin parcursul unei relații de coerență dintre două elemente în care se regăsesc figurile (sinecdocă, metonimie și comparație) și propozițiile descriptive de bază: NOUL VENIT Sinecdocă Sinecdocă (pd. PART) (pd. PART) PE TOT AȘA CA FAȚA GENUNCHI Metonimie ȘAPCA SA Comparație UNUI IMBECIL (P1) pd. SIT pd. ASM (P2) Descrierea șepcii face posibilă, prin transferul metonimic al referinței, construirea unui element absent din prima descriere a "noului venit" (paragraful 4 din Doamna Bovary): (40) Rămas în colț, după
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
al obiectului descris (scutul). La acest nivel, se situează o primă diferență între DA analizate în [3] și descrierile homerice. În acestea din urmă, atenția nu este focalizată nici pe actor, nici pe acțiune, ci pe obiect, obiectul legat prin metonimie de personajul care acționează. Acest tip de descriere a fost mult timp considerată de către retori drept un model, drept singurul mod corect de a scrie. Ea este, pe rînd, calificată drept descriere "dramatizată" sau "narativizată". Dacă este adevărat că "descrierea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
99, 100, 113, 114, 122, 129, 130, 132, 139, 142, 177, 189, 193 matezică (funcție) 34, 45, 58, 65, 71 metaforă 11, 29, 30, 63, 65, 66, 68, 70, 74, 76, 78, 125, 141, 147, 149, 218, 219, 229, 232 metonimie 63, 68, 147, 149, 154, 156-158, 181, 203 micro-propoziție 46, 47, 93, 96, 98, 99, 103, 107, 108, 112, 113, 143-149, 151, 154, 156, 167, 180 mimezică / mimetică (descriere) 42, 44, 45 mimezică / mimetică (funcție) 34, 41, 45, 56 mnemonică
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
seară, oră, farfurie, a împărtăși, colectiv, a mînca, împreună, ceai, comesean, a cina, ceașcă, gală, recepție, zi, intrare, desert, birou, șervet, scump, special, a plăti, a pregăti, ușor, hartă, bucată, noi, frugal, general, noapte, a pune, băutură, regiune, curs, pahar, metonimie, gazdă, mediu, mare, după, la, recipient...". Analiza testului asociativ aplicat pe "a mînca" la eșantionul de francezi este mult mai sărac în evocări, dar cele șase clase formalizate în studiul corpusului dicționarului se regăsesc și aici. Nucleul ce corespunde acțiunii
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
și prin conținuturi; persuasiunea apare de asemenea prin alegerea sub-temelor valorizate tradițional, ca și prin adăugarea predicatelor evaluative. Chiar și atunci cînd un număr de metafore este inclus într-o asemenea descriere, construcția textului continuă să urmărească principiul contiguității. 3: Metonimia metaforică Aici, din nou, contiguitatea este principiul dominant de construcție. Dar, în acest caz, metaforele se construiesc din fiecare componentă individuală. Diversele elemente comparate ar putea chiar să fie omise de-a binelea. Doar elemente comparative se găsesc în textul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
auzit că rușii-s pe lună?"]; [Ciobanul 2: "Toți, măi, toți?"]), de la formularea unor ambiguități polisemantice ("Am privit cum apare luna de pe deal.") pînă la confuziile terminologice (""Arbitrariul" i-a despărțit pe boxeri"), de la generalizarea abuzivă a licențelor poetice precum metonimia ("Îl știam om cu cap... ") sau sinecdoca ("Tot românul e născut poet.") pînă la substituțiile semantice nepermise ("l-a ajutat să nu mai sufere = "l-a ucis"), de la semiafirmarea adevărului ("Nu am mîncat biscuiții", spune cu voce tare copilul, pentru ca
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ei stări de conștiință și emoții, comentariul poate spune de la bun Început unde bate autorul. Un joc frumos de cuvinte ne Îndreptățește să spunem că tema poemului este pînza uitării. Portretul este zugrăvit pe o pînză, de unde și denumirea prin metonimie a tabloului drept pînză. Simbolic, portretul tatei este și el o țesătură de reprezentări, imagini mentale brodate pe o canava de emoții. Este vorba, și Într-un caz, și În altul, de o pînză a neuitării. Un portret este o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
uitării. Urzici coadă la piațădonatorii de sânge cumpără urzici Micuțiu Sorin Poemul m-a cucerit prin simplitatea lui care, iadevărat, În versul median, prin sintagma donatorii de sînge, țintește dincolo de banalitatea celor spuse. E evident, că donatorii este doar o metonimie ironică, numind, ușor metaforic, printr-o parte a lor, pe toți cei care Își donează sîngele (vorba-vine, căci n-o prea fac de voie ci de nevoie) pentru propășirea societății. Altfel, scena este cum nu se poate mai realist patriarhală
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de Apoi, în orație vie. Ca și cum piatra sculptată ar absorbi în ea suflul celor dispăruți. Se produce un transfer de suflet între reprezentat și reprezentare. Aceasta din urmă nu este o simplă metaforă în piatră a celui dispărut, ci o metonimie reală, o prelungire sublimată, dar încă fizică a trupului său. Imaginea este viul de bună calitate, vitaminat, inoxidabil. În fine, fiabil. Multă vreme, așadar, figurarea și transfigurarea au fost totuna. Această rezervă de putere conținută în imaginea arhaică, sau acest
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a grupurilor umane pe care ei le simbolizează și pe care lumea nu mai vrea să le privească în față și mai ales să le examineze în detaliu. Se estompează angoasanta multiplicitate a chipurilor și a corpurilor. Ușurarea privirii prin metonimia Șefului: unul pentru toți. Sau label-ul în locul imaginii, reflexul signaletic substituindu-se discriminării optice și critice. Vizualul indică, decorează, valorizează, ilustrează, autentifică, distrează, dar nu arată. El este destinat să identifice produsul într-o secundă, și nu să fie privit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de pe Broadway spre est în direcția East River, traversează o parte din Financial District un cartier al afacerilor. Cu timpul, Wall Street a ajuns să denumească ansamblul cartierului precum și cea mai importantă bursă din lume, New York Stock Exchange (NYCE). Prin metonimie, expresia trimite astăzi la lumea finanțelor new-yorkeze. Wall Street Journal este cotidianul economic cu mare influență internațională. 154 Ford T (supranumit Tin Lizzie ou Flivver) este un automobil produs de Ford Motor Company a lui Henry Ford între 1908 și
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
iar Albota denumește o întreagă localitate, nu numai casa (proprietatea, moșia etc.) persoanei care a purtat acest nume. Confuzia nu se mai poate face cu realitățile desemnate înainte de toponimizare, ceea ce consolidează funcția de individualizare. Printr-o altă figură de stil, metonimia, unele toponime desemnează (și) alte topice decît cele denominate inițial, procesul, destul de frecvent întîlnit, fiind denumit transonimizare. Astfel, nume ca Făgoaia, Bucov, Ciorogîrla, Balta, Bahna, Bistrița au fost transferate de la ape la sate, iar Mălăiești, Brădești, Corbeni, Ohaba, Sîrbi au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
alte ipostaze (conversiunea onimizantă a unor apelative, condensarea semantică onimizantă etc.), disocierea fiind realizabilă în fiecare caz în parte printr-o analiză specifică. Conversiunea intertoponimică înseamnă extinderea unui toponim asupra altui referent decît cel individualizat inițial, printr-un fel de metonimie sui-generis (ce doi referenți topici sunt alăturați, subordonați geografic etc.), fără modificări formale specifice. Cazurile nu sunt puține, explicația fiind pe de o parte individualizarea prin asociere spațială, pe de altă parte economia și concentrarea sistemului de nume din arealul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la care pornește formația toponimizantă nu conține, de fapt, întotdeauna ideea de. posesie, ci nuanțe corelate cu această idee, cum ar fi apartenența (la o localitate, la un spațiu geografic mai larg, înglobator), sau vecinătatea (printr-o figură de tipul metonimiei). Discutabilă este încadrarea unor modificatori de tipul Pădurea Gigîrtu, Moșia Livezeanu în clasa modificatorilor sau în cea a posesorilor, întrucît relația semantică pe care o exprimă poate fi subsumată ambelor categorii. Consolidarea/potențarea funcției de individualizare cu ajutorul particularizatorilor se realizează
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care astfel, au putut fi create de romîni, cu apelative luate de la slavi (alte exemple cunoscute sunt Jariștea, Predeal, Pociovaliște, Prislop, Slatina, Săliște, Tîrgoviște etc.). Interesant este că apelativul romînesc grădiște a dobîndit în timp și un sens creat prin metonimie, de „movilă naturală rămasă în urma eroziunii, în lunca unui rîu sau în mijlocul unei bălți“, presupus, de altfel, și la baza multora dintre omonimele prezentate mai sus. Așa cum am anticipat, este posibil ca măcar o parte dintre omonimele Grădiștea, cele mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de către geografi, că denominarea ini țială a vizat, probabil, teritoriul prin care curgea rîul, care era „arid“, adică lipsit de precipitații, nu lunca rîului sau rîul însuși, care nu puteau fi „aride“, „neroditoare“. Este, așadar, cazul unei mutații de tip metonimie, realizată în momentul genezei toponimului sau pe parcursul consolidării și „multiplicării“ sale onimice. Analizînd categoriile geografice denumite de urmașii toponimici ai entopicului slav jalov, Dragoș Moldoveanu observă că, pe un teritoriu larg (Romînia, Bulgaria, Cehia), acestea sunt dealuri, munți („sterpe“ sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]