4,226 matches
-
pe care-l târăște după el, și-i mai dă din când În când câte un șut În fund. Copilul, un țigănuș murdar și sfrijit, plânge și se zbate, dar jandarmul Îl ține strâns, coborând cu el undeva, În hăul metroului. Cerșetorii apar și dispar ca Într-un spectacol grotesc: bătrâni, tineri, copii, singuri, În cuplu, În haite, gălăgioși, violenți, emotivi, cu priviri pierdute, bețivi, smintiți, smeriți, sperietori de ciori, arătări tăvălindu-se, figuri patetice. S-au Înmulțit Îngrozitor. Sunt ignorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i dă atenție, toți trec pe lângă el cu fețe Încruntate și capetele plecate, de parcă ar căuta ceva ce tocmai au pierdut. O bătrânică sfioasă, cu alură de copil de 11-12 ani, stă ghemuită pe prima treaptă ce duce În hăul metroului, dând tot timpul din cap ca o păpușă mecanică, și privind din când În când În jur cu teamă și neliniște. Întinde cu greutate mâna descărnată și apucă banii mecanic, cu mare efort, de parcă mâna n-ar fi parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
brand, un concept, anume născocit pentru a-i face pe unii să se simtă importanți și să vizeze ochiul mereu treaz al Divinității. Mai sunt și corurile de cerșetori care mișună cu iuțeala fulgerului dintr-un vagon Într-altul al metroului, buni actori, și nesecat izvor de invenții lexicale, și muzicale, murdari sau mai puțini murdari, obraznici sau smeriți, târând adesea ca pe o greutate inutilă câte un copilaș de ,,âmprumut,, cu fețișoară posomorâtă, dreptul lor de-a stârni milă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de la haină În care a strecurat banii, decis să-și Încheie ziua de cerșit. Vânzătoarea de ziare Îl strigă, vrea probabil să-i dea gratis vreun cotidian rămas nevândut. Nu Întoarce capul, se preface că n-o aude. La gura metroului Înserarea aduce un ultim asalt de slujbași care și-au Încheiat lucrul. Un val, din care se extrage cu greu, respirând ușurat. Unde o fi oare Kawabata? se Întreabă Antoniu, privind un porumbel ce se găinățează pe gardul scund care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cinci creioane, o ascuțitoare, un pix și două caiete dictando, din cele cu sârmă, și și-a făcut o mică provizie de lapte, brânză, decis să nu mai iasă În oraș până când foamea Îl va purta din nou către gura metroului. Astăzi, miercuri 12 aprilie, ora 9 dimineața, soarele mângâie maghernița, și intră prietenos prin ușa larg deschisă, Încălzindu-i plăcut lui Antoniu trupul uzat, și Îmbătrânit Înainte de vreme. Câinele lui Ben a năvălit În Încăpere și s-a așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar fi sfârșitul pământului. Lumina dimineții de aprilie are o nuanță roz uimitoare, așa i se pare lui Antoniu. Astăzi, Înfățișarea lui este mai Îngrijită, hainele sunt și ele mai curate, părul pieptănat, și unghiile tăiate. A ajuns la gura metroului, dar locul lui este ocupat de o cerșetoare bătrână, ai cărei ochi apoși și Înroșiți de băutură fixează trecătorii cu o căutătură ciudată și din gura căreia ies cuvinte numai cuvinte spurcate, amestecate cu sughițuri bețiv. Pe Antoniu nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cărei ochi apoși și Înroșiți de băutură fixează trecătorii cu o căutătură ciudată și din gura căreia ies cuvinte numai cuvinte spurcate, amestecate cu sughițuri bețiv. Pe Antoniu nu-l neliniștește uzurpatoarea, și se retrage la câțiva metri de gura metroului, foarte aproape de chioșcul de ziare. -Ce mai faci Antoniu? Nu mai citești ziarele? Îl Întreabă vânzătoarea. Ce curat ești astăzi! Nu cumva a dat norocul peste tine și te-ai Însurat? -Nu râde, mărită prințesă a cotidianelor, nu râde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zi de meditație și pace. Se gândește la Mântuitor, la intrarea lui În orașul Ierusalim pe asinul legendar, la mulțimea de iudei care l-a Întâmpinat cu flori.... O zi În care este decis să nu se ducă la gura metroului și să-i citească lui Kawabata, ce a scris cât a fost el plecat. Aseară, a Încălzit apă și l-a ajutat pe bătrânul tovarăș de sărăcie, să se spele În ligheanul hârbiut, ia aruncat la gunoi hainele de pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și la biserică, acolo oricine Își găsește fie și pentru câteva clipe, pacea. Abia a ajuns la calea ferată și Antoniu ar vrea să se Întoarcă din drum. Astăzi nu-l trage inima să stea cu mâna Întinsă la gura metroului. În preajma marilor sărbători, cerșetorii se Înmulțesc, iar dărnicia oamenilor se face simțită, aproape fiecare din ei scotocindu-se prin buzunare și Întinzând bănuțul mult așteptat. Orașul pare asediat. Deși e luni, deci o zi obișnuită de lucru, pe străzi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Înțelegător. Îl trezește din starea asta o Înjurătură neaoșă, de mitocan și mai neaoș, care este atât de puternică, Încât acoperă zgomotul străzii. Bărbatul cu mutră de gorilă, stă cu picioarele depărtate și cu mâinile În buzunarele pantalonilor, aproape de intrarea metroului și scuipă printre dinți, Între două Înjurături, amenințând cu pumnii lui noduroși o biată femeie cu figură de gospodină chinuită. Femeia, concubină sau nefericită soție, nu scoate nici un cuvânt, se face din ce În ce mai mică și, are câteva tentative de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
moment de panică, simte că puterile Îl părăsesc și se hotărăște să plece, exact În momentul În care cadavrul femeii este acoperit cu un cearceaf , ridicat de pe trotuar și așezat pe o targă. Antoniu coboară treaptă cu treaptă În adâncul metroului. Violența nu este un spectacol pentru el. O urăște, Îl revoltă, Îl neliniștește, Îl macină, Îl face să nu mai iubească nici măcar lumina, singura care nu l-a trădat niciodată. Coboară treptele Încet, urmărit, strivit de valul de oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
urăște, Îl revoltă, Îl neliniștește, Îl macină, Îl face să nu mai iubească nici măcar lumina, singura care nu l-a trădat niciodată. Coboară treptele Încet, urmărit, strivit de valul de oameni care coboară ca și el. Vrea să meargă cu metroul. Nu are un o țintă precisă-pur și simplu simte nevoia să nu se gândească la nimic, măcar o jumătate de oră, să se plimbe aiurea, să iasă și să intre din vagoanele luminoase, să fie absorbit de vocile feminine, teatrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de un orfan. ,, Un cor pestriț, pe multe voci care se Înalță spre urechile călătorilor enervant, și În același timp impresionant. Mâinile apucă banul cu o dexteritate extraordinară, uimindu-l chiar și pe exersatul Antoniu. El nu cerșește În vagonul metroului. Stă pe scaunul roșu din plastic, ca un spectator absorbit cu totul de acțiunea piesei. Pe pereții stațiilor, reclame uriașe apelează la naivitatea călătorilor,și se lăfăie atrăgând prin coloritul și conținutul lor: copiatoare, medicamente, detergenți, mobilier, aparatură electrică, mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a apucat bătrânețea. A ascultat poveștile lui Antoniu, a Învățat În ultimii ani ce Înseamnă tovărășia unui suflet, ba, mai mult a Înțeles că lumina nu vine numai de Sus, ci se mai cuibărește uneori și În noi, Încălzindu-ne. Metroul se repede cu viteză spre stația În care Antoniu va coborî și va ieși la suprafață, exact În locul În care cerșește. I-a făcut bine plimbarea, a uitat pentru o oră de apăsătorul sentiment al morții pe care-l trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
răspundeți la câteva Întrebări. Fata Îl imploră din priviri pe Antoniu, și, fără să mai aștepte ca el să-și dea consimțământul, apasă butonul argintiu al reportofonul, trăgându-l de mână În același timp aproximativ un metru, distanță de scările metroului. Și... Începe să turuie. -Cum se simte un cerșetor, la un an și jumătate de la intrarea țării lui În Uniunea Europeană? -Ca dracu, răspunde cu obidă Antoniu, privind-o fix În ochi pe făptura plină de elan jurnalistic pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
apropie pe nesimțite și cavourile au pereții reci, ca și morții care le populează. A trebuit să fugă pentru totdeauna din ghetou, fiindcă bruta, odată revenit la viață, l-ar fi omorât , cu siguranță, răzbunându-se. A părăsit și intrarea metroului, de care criminalul știa. Aici, măcar poate să scrie În liniște. Își va Încheia În curând cartea și va căuta o editură care să i-o publice. I-a promis ferm lui Kawabata că nu va Închide ochii până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care, Îi moștenisem.. -Kawabata, vreau să te rog ceva: de-acolo de sus, mai aruncă câte-o privire prin ghetou! Vezi ce mai face Ben, dacă mai este În picioare șandramaua noastră și dacă au fost angajați paznici la gurile metroului. Nu-ți fă griji pentru mine! Dacă nu vin israelienii să construiască hotelurile, tare mult aș vrea să mă Întorc acolo. Iar dacă Îmi văd cartea publicată, plec pe jos pentru un timp, la Muntele Athos. Eu un vis mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a-mi acapara sufletul. Domnișoara Hernshaw, care ne purta tuturor de grijă ca o mamă, intră aducând ceai pentru toți. Trecând pe lângă domnișoara Seelhaft atinse cu brațul, ca din întâmplare, umărul prietenei ei. Le invidiam. M-am dus acasă cu metroul. Sentimentul de a mă fi integrat din nou în viața obișnuită a Londrei mi se părea ciudat. Era deja o săptămână de când mă duceam zilnic la birou și mă întorceam în Hereford Square la ora cinci și jumătate, exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bilețel scurt pe o bucată de hârtie, i-am mulțumit pentru ospitalitate. Apoi am băgat cheia În yală și am plecat. O oră mai târziu am ieșit În lumina orbitoare la sud de cimitirul lângă care locuiesc. Sub picioarele mele, metroul zgomotos Își continuă drumul În lumea subterană, ferindu-se de lumină. Pe maidanul unde fusesem jefuit cu câteva seri În urmă, Chérie alerga În cerc, fascinată de un capriciu În care se complăcea. Un ziar și o pătură zăceau lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un cuplaj pe stadionul Ebbets, iar apoi am luat o cină pescărească la Sheepshead Bay. O zi excelentă. Hannah și Morty urmau să rămână peste noapte în Flatbush, la familia lui Morty, așa că pe la ora zece m-au urcat în metroul de Manhattan, iar de acolo am luat autobuzul de New Jersey, în care mi-am luat în mâini nu numai pula, ci întreaga viață, dacă stăm să ne gândim. Pasagerii ațipiseră deja în marea lor majoritate încă înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să se facă chisăliță pe caldarâm, n-au decât să-și îngrămădească Seconalul până-n tavan - se prea poate să fiu nevoit să trăiesc săptămâni în șir terorizat de gândul că fetele astea puse pe măritiș s-ar putea arunca în fața metroului, însă, pur și simplu, nu pot, pur și simplu, nu vreau să închei un contract prin care să mă culc cu o singură femeie pentru tot restul vieții. Gândește-te numai: să zicem că urmează să mă însor cu A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
întâmpla B. Evident, ar fi absurd să insinuăm că până atunci nu-și dăduse seama de asta; dar această intuiție nu-i mai apăruse niciodată într-un mod atât de clar și de plăcut. Fie că era la volanul Mini Metro-ului școlii, că toca ceapă sau făcea cumpărături, Carol simțea că toate aceste gesturi simple îi dau putere, simțea că ceea ce săvârșește e determinat și stimulat de capacitatea ei efectivă de acțiune. Dar asta se asocia cu un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fie va fi ciordită, fie ignorată - nu mă bag, nu m-amestec. Al-Qaida nici nu trebuie să se deranjeze prea mult, se găsesc urgent pe la noi inși care, pentru o mie de parai, să-ți faciliteze aruncarea în aer a metroului, București Mall-ului sau Gării de Nord. Bombele din trenurile spaniole au fost detonate cu ajutorul telefoanelor mobile. Nokia și Ericsson nu sunt firme musulmane, telefoanele celulare n-au fost inventate de bin Laden. Explicația și diagnosticul pentru moartea oarbă care lovește acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Dacă l-ar fi osîndit la moarte prin spînzurătoare, Rowe ar fi găsit, sub ștreang, o scuză pentru fapta lui, dar judecătorii Îi lăsaseră o viață Întreagă pentru a-și căuta justificări. Își căuta scuze și acum, În timp ce călătorea cu metroul - pasager nebărbierit și prost Îmbrăcat - Între stațiile Stockwell și Tottenham Court Road. Făcuse un ocol foarte mare, fiindcă multe dintre stațiile metroului fuseseră blocate. Visele din ajun Îi răscoliseră sufletul. Se vedea cu douăzeci de ani În urmă - un tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îi lăsaseră o viață Întreagă pentru a-și căuta justificări. Își căuta scuze și acum, În timp ce călătorea cu metroul - pasager nebărbierit și prost Îmbrăcat - Între stațiile Stockwell și Tottenham Court Road. Făcuse un ocol foarte mare, fiindcă multe dintre stațiile metroului fuseseră blocate. Visele din ajun Îi răscoliseră sufletul. Se vedea cu douăzeci de ani În urmă - un tînăr visător și Îndrăgostit, de care-și amintea fără duioșie, ca un biolog care face observații „pe viu“. În tinerețe, Rowe Își Închipuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]