730 matches
-
m-ar mira să zăresc la un moment dat un fir de fum prelingîndu-se din craterele pline, probabil, acum, cu zăpadă. După care din măruntaiele munților ar izbucni valuri de lavă fierbinte cu violența cu care izbucnesc fiestele în singurătatea mexicanilor. Acest ultim gând mă face să văd în cei doi vulcani martori ai multor "lumi", dacă judecăm ca în credința aztecilor, o adevărată emblemă a Mexicului. Singurătatea lor seamănă cu singurătatea țăranilor care-și curăță pământul năpădit cu tufe de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
multor "lumi", dacă judecăm ca în credința aztecilor, o adevărată emblemă a Mexicului. Singurătatea lor seamănă cu singurătatea țăranilor care-și curăță pământul năpădit cu tufe de nopal. Violența cu care, oricând, se pot trezi nu e străină de caracterul mexicanilor. Și să mai adaug ceva. Intimidat de tăcerea ostilă a celor doi vulcani, recunosc că, și aici, am simțit în singurătatea mea nevoia de a o împărți. A împărți cu cineva totul, lăcomia, o pâine și teama, a împărți vina
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cineva totul, lăcomia, o pâine și teama, a împărți vina, dorința și noaptea, a împărți singurătatea ca să nu ne omoare... O crustă de gheață pe focul vulcanilor, nu e acesta chiar Mexicul? Și nu de aceea mă simt apropiat de mexicani? despre curaj Cineva mi-a povestit că vulcanul Popocatepetl, când sunt zile frumoase, cu o transparență a aerului rar întîlnită altundeva decât în Mexic, se vede de la depărtări și mai mari. Mulți își anunță atunci vecinii și prietenii: "se vede
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în Mexic, se vede de la depărtări și mai mari. Mulți își anunță atunci vecinii și prietenii: "se vede!" Nu e nevoie să-și spună ce anume. Toți înțeleg. Nietzsche îi sfida pe filozofi chemîndu-i să-și ridice casele pe Vezuviu. Mexicanii fac chiar mai mult cu vulcanii lor. Ei reușesc să-i iubească! Oare să nu existe în acest sentiment nici o legătură cu sfaturile pe care altădată, după cum ne asigură Codicele Florentin, le dădea tatăl copilei nahuatl când ea împlinea șapte
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
bună pentru Mexic decât un vulcan care unește lucruri aparent incompatibile: piatra arsă de lavă și zăpezile care fac la amiază din Popocatepetl o catedrală ninsă, pașnică și majestoasă. Dacă sărbătoarea este aici cealaltă față a singurătății, fața strălucitoare, când mexicanul simte nevoia să se reverse peste limitele sale pentru ca, odată reîntors la ele, să le poată suporta din nou, vulcanii sunt liniștiți pentru că au erupt din când în când. Poate că există o logică în dragostea pentru vulcani. Așa cum există
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
s-a întețit, a trebuit să ne scurtăm popasul M-am uitat fără regrete la umbrelele de plajă, acoperite cu frunze de palmier, sub care nu mai era nimeni, și la nisipul ud... Să fie adevărat, oare, că, asemenea sarzilor. mexicanii nu au fascinația apei, ci a pămîntului? Din larg n-au venit decât nopțile și conchistadorii. drumul cel mai bătut Pictura mexicană a coborât în stradă, a vrut să cucerească strada. Culorile lui Orozco vin dintr-un sol martirizat de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu o plută din piele de șarpe în exil, dar legendele nu s-au interesat de aventurile lui pe mare. Ele nu ne-au dat o Odisee a lui Quetzalcoatl. Au vorbit tot timpul numai de reîntoarcerea lui. În labirintul mexicanilor, drumul cel mai bătut e spre centru. amintindu-mi de Rousseau Zeii trimit acum asupra noastră toate capriciile cerului tropical. S-au hotărât, se pare, să ne arate tot repertoriul ploilor. Căci ploaia, aici, arată altfel. Apare pe neașteptate, violentă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
întoarce spre noi și surâde înțelegător. Suntem de trei zile împreună și ne-am împrietenit. Cu părul negru, lins, cu ochii sumbri și melancolici, arătîndu-și dinții albi de câte ori zâmbește (și zâmbește des), Enrique e ceea ce s-ar putea numi un mexican obișnuit. Vorbește puțin, politicos, fără să fie umil. Șofer excelent, străbate șoselele toride ale sudului fără să se plângă nici de violența ploilor, nici de căldură. Și înțeleg din raporturile cu el că, într-adevăr, simpatia are un rol important
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
politicos, fără să fie umil. Șofer excelent, străbate șoselele toride ale sudului fără să se plângă nici de violența ploilor, nici de căldură. Și înțeleg din raporturile cu el că, într-adevăr, simpatia are un rol important în relațiile unui mexican cu străinii. Se povestește că există oameni de afaceri care refuză să trateze cu o firmă deoarece reprezentantul ei nu le place și că mexicanul preferă uneori să-și sacrifice interesele numai pentru a fi credincios simpatiei sau antipatiei ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din raporturile cu el că, într-adevăr, simpatia are un rol important în relațiile unui mexican cu străinii. Se povestește că există oameni de afaceri care refuză să trateze cu o firmă deoarece reprezentantul ei nu le place și că mexicanul preferă uneori să-și sacrifice interesele numai pentru a fi credincios simpatiei sau antipatiei ce i-o inspiră cineva. Nu știu dacă lucrurile merg până acolo, dar simt cum devin mai puțin reticent decât aiurea în contact cu oamenii de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
uneori să-și sacrifice interesele numai pentru a fi credincios simpatiei sau antipatiei ce i-o inspiră cineva. Nu știu dacă lucrurile merg până acolo, dar simt cum devin mai puțin reticent decât aiurea în contact cu oamenii de aici. Mexicanul e mai puțin calculat, mai spontan. Din punctul său de vedere, unu și cu unu trebuie să facă doi mai ales când aritmetica nu-ți aduce nici un folos. El poate fi pripit sau excesiv, dar niciodată, cred, unul dintre acele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
între soare și ploi. Intrăm în Villahermosa. Oraș pentru pictori impresioniști, parcă. Soarele face ca totul să fie alb și aerul vibratil, ca în orașele mediteraneene. Coborâm pe asfaltul încins de căldura amiezii, uitând zăduful drumului. despre acalmie Prin acalmie, mexicanul se resemnează parcă. Renunță la orice exces. Atunci, pericolul care-l pândește este să devină înțelept. Prea înțelept, se va mira el însuși că s-a dus uneori în piețe pur și simplu din plăcerea de a vinde și de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să nu iubească nimic, decât să iubească prea mult. În Mexic, toate acestea se văd mai bine decât aiurea. Dar, la fel de adevărat e că, din câte mi-am dat seama, acalmia naturii mexicane te induce în eroare. Ca și acalmia mexicanului. tezaurul lui Moctezuma Villahermosa, hotel "El Presidente" Din atmosfera neutră a hotelurilor cu care m-am obișnuit, iată-mă acum într-o clădire care are ceva din aerul mai intim al unei vile. Există recepție, zâmbete profesionale, ne-am completat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
le oprime. Arbori calzi, deveniți aproape muzică, își mișcă frunzele, ca un tigru somnoros mușchii. Și pentru prima dată țin în mână două fructe de mango. Nu sunt verzi ca în pânzele lui Gauguin, ci galbene și mai mici. Dacă mexicanii au dreptate, fructele strălucitoare pe care le arată prin muzee tahitienii lui Gauguin sunt însă dintr-o specie inferioară. Cele de aici sunt înnobilate, au miezul parfumat și mai dulce. Strălucesc ca tezaurul lui Moctezuma în visurile spaniolilor. Cum ar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o impresie de ziduri extenuate de lumină, un aer de oraș mediteranean unde trotuarele ard la amiază și noaptea e neagră ca un steag de pirați... Care e adevărata Villahermosa? Orașul unde Graham Greene își cumpăra hamac, sarape (poncho-ul mexican) și leacuri contra mușcăturilor de șarpe (în vederea expediției sale în interiorul provinciei Tabasco, pentru care venise) și unde, ca să evite apa din fluviu, trebuia în mod obligatoriu să consume "bere Moctezuma" sau ape gazoase îndulcite, nu mai există probabil, iar cel
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sau în satele retrase la marginea lor, sunt ceasuri în care fața aridă a zeului Ploii nălucește și azi. Începută cu o trădare a zeilor, istoria Mexicului s-a reconciliat cu ei. S-ar zice că istoria nu-i ajunge mexicanului și că mitul îi dă tot ce nu găsește înlăuntrul istoriei. De aceea pentru mexicani legendele nu fac parte, ca la alte popoare, doar din patrimoniul lor cultural. Ele nu sunt, pur și simplu, povești. Sunt extrase, parcă, din viața
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Ploii nălucește și azi. Începută cu o trădare a zeilor, istoria Mexicului s-a reconciliat cu ei. S-ar zice că istoria nu-i ajunge mexicanului și că mitul îi dă tot ce nu găsește înlăuntrul istoriei. De aceea pentru mexicani legendele nu fac parte, ca la alte popoare, doar din patrimoniul lor cultural. Ele nu sunt, pur și simplu, povești. Sunt extrase, parcă, din viața trăită azi, contaminate de ea, amestecate cu ea. D. zicea că în mit pașii timpului
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cei care îl însoțeau n-au bănuit că undeva în pământ se afla un oraș mort. De fapt, nici azi nu se cunoaște numele acelui oraș. Palenque este numele unui sat vecin, Santo Domingo del Palenque. Bineînțeles, ca un bun mexican ce este, omul nu pierde prilejul de a amesteca legendele cu faptele istorice reale, fără grija de a le nuanța. După ce ne-a explicat, vizibil încîntat, că unii dintre cei care au văzut ruinele de aici înainte de Stephens au crezut
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de la Teotihuacan și cele de aici vorbesc despre moarte ca sursă și condiție a vieții. Numai sacrificiile prelungeau ceea ce nici zeilor nu le stătea în putere. Piramidele au devenit, între timp, "vestigii", dar și azi Mexicul depinde, sufletește, de ele. Mexicanul n-are libertatea de mișcări a vecinului său american care, netrăgând după el decât un trecut subțire, care nu depășește fotografiile dintr-un album mai vechi de familie, se poate mișca în voie. Or, chiar dacă nu vine niciodată la Palenque
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
n-are libertatea de mișcări a vecinului său american care, netrăgând după el decât un trecut subțire, care nu depășește fotografiile dintr-un album mai vechi de familie, se poate mișca în voie. Or, chiar dacă nu vine niciodată la Palenque, mexicanul duce, fără să vrea, ceva din umbra ruinelor în ideea sa despre viitor. Poate că asta explică și gradul de civilizație diferit din America și din Mexic. Mă uit în jur la templele construite pe piramide și încerc să rezum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
toate triburile din Mexic pentru motive lesne de înțeles, dacă ne gândim că și azi porumbul deține un loc esențial în hrana locuitorilor de aici)... Cea mai înaltă piramidă e cea deasupra căreia se ridică Templul Inscripțiilor. În 1949, arheologul mexican Alberto Ruz a descoperit aici, sub lespezile de la intrarea templului, o scară ce cobora înlăuntrul piramidei. I-a trebuit aproape un an ca s-o degajeze și să ajungă la un tunel, urmând drumul arătat de un șarpe sculptat în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fi ocrotită, pentru speranța de a fi mai aproape de viață. Muzeul-seră e înlocuit cu clima străzii. Riscurile ascund tot atâtea șanse. Sunt ispitit să cred că pictura mexicană a coborât în stradă din aceleași motive care l-au determinat pe mexican să-și trăiască din plin sărbătorile. Așadar, nu numai pentru a se apropia de public, pentru a-l face pe pieton să devină spectator, ci și pentru a ieși ea însăși din singurătate. Muralismul mexican mi se pare de aceea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de o sete cronică, imemorială, ca o boală pe care ploile o tămăduiesc numai temporar. Când această boală reizbucnește, țărâna capătă culoarea pietrei, pământul se zbârcește ca obrazul unui indian bătrân, iarba devine prăfoasă, cenușie și chiar cenușă. Și totuși, mexicanii au un fel anume de a vorbi despre secetă, surprinzător. Aproape tandru, aș spune, dacă nu m-aș gândi că această tandrețe e bizară, suspectă, subterfugiul cuiva care vrea să se arate și în fața naturii primejdioase un macho... arbori de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Excedat de soare, mă așez pe una din pietrele ruinelor de la Uxmal. Privesc în jur fără să caut ceva anume. Și deodată îmi atrage atenția un amănunt pe care nu l-am observat până acum: felul cum trec familiile de mexicani. Mai întîi bărbatul, adăpostit sub un sombrero impunător. El reprezintă, evident, forța și orgoliul. Se uită undeva în față, ca și cum nu l-ar interesa drumul pe care merge, ci numai problema orizontului. Apoi, la un pas în urmă, femeia și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
inspiratoarele acestor pasiuni muzicale și vecinii pot, în sfârșit, să adoarmă. După căsătorie, nu mai au nevoie de demonstrații muzicale. Dar un adevărat "macho" păstrează sub semeția de cocoș un temperament inflamabil. E destul de dificil să te lămurești ce înțelege mexicanul prin "macho" și prin "machism". Străinii și mai ales americanii zâmbesc ironic: macho? Și ironia cu care formulează întrebarea este, într-un fel, ea însăși un răspuns. Căci pentru turistul venit din nord, "machismul" este un soi de lăudăroșenie bărbătească
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]