435 matches
-
în comunicarea de masă (consilieri de RP și jurnaliști deopotrivă) că nu tot ceea ce ei comunica are și efect. Cu toate acestea, este cât se poate de evident, pentru fiecare dintre noi, ca oamenii sunt diferiți și nu sunt toți "mișcați" de aceleași idei sau cuvinte. Pe de altă parte, chiar dacă fiecare om este, incontestabil, o "individualitate", el are o mulțime de relații sociale care definesc o mare parte din personalitatea lui și pe care el le consideră prețioase, astfel încât, probabil
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
până noaptea târziu. - Minunat, spuse Jonas, după ce se gândi puțin. - Și apoi, adăugă Louise, dacă prietenii tăi vor pleca devreme, o să fim și noi doi mai mult timp împreună. Jonas o privi. O umbră de tristețe trecu pe fața Louisei. Mișcat, o luă în brațe și o strânse îa piept cu duioșie. Ea rămase așa, și, timp de o clipă, se simțiră fericiți ca la începutul căsătoriei lor. Dar Louise i se desprinse din brațe: camera era poate prea mică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
putut însura. Căsnicia a fost rodnică: anul și copilul... Azi are patru, doi băieți și două fete. Războiul a întrerupt seria. Al cincilea de-abia acum e pe drum... Dintr-un portofoliu scoase niște fotografii și-i arătă, falnic și mișcat, întîi copilașii pe rând, cu numele și obiceiurile fiecăruia, apoi pe nevastă-sa. ― Să știi însă că fotografiile sunt mizerabile, adăugă el cu însuflețire. Mai ales nevastă-mea... e de o mie de ori mai bine, delicată, blândă, frumoasă. Cine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de amintiri, care îi înduioșau deopotrivă. Apostol simțea din ce în ce cum îi crește inima, cum îi bate năvalnic și cum bătăile se încheagă într-un cântec de biruință. O dragoste mare îi înfiora sufletul. Se uita la Petre mișcat, având impresia că într-însul s-a întruchipat toată Parva, toți cei ce vorbesc românește. Îi venea să-l îmbrățișeze și să se arunce la picioarele lui, cerîndu-i iertare. Și în cele din urmă, nemaiputîn-du-se stăpâni, murmură cu glas de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
am să mă împușc, dacă... Cuprins de o furie neputincioasă, Klapka începu să se lovească cu pumnii în cap, bîiguind: ― E nebun!... A înnebunit! Ce să fac eu cu nebunul?... Doamne, Doamne, ce să fac? Apostol se apropie și zise mișcat: ― Poate că nici nu merit zbuciumarea d-tale, domnule căpitan... Sunt ingrat că nu te ascult, dar acuma... zi-mi adio și îmbrățișează-mă! Căpitanul se uită un răstimp la el, potolit brusc și cu fața grăsună asudată de durere
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toate vagoanele, pe rând, încît fața ei, în încordarea așteptării, părea mai aspră și slăbită. Apoi deodată, zărind pe Bologa, i se aprinse în ochi o flacără sălbatică, și buzele îi încremeniră într-un surâs speriat... Apostol Bologa sări jos, mișcat și zăpăcit, neștiind ce să facă. În inimă îi ardea pornirea de-a se repezi la Ilona și de-a o strânge în brațe în fața lumii întregi. Dar o nătângie stăpânitoare îl ținu lângă vagon, să aștepte pe Petre cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cinste ne faci, domnule locotenent... De-acu numai să fie într-un ceas bun și cu noroc și să trăiți. Apostol, luminat de bucurie, se apropie de Ilona, care își acoperise obrajii cu șorțul, plângând mereu înăbușit. ― Ilona! șopti el mișcat. Vrei să fii mireasa mea, Ilona? Ea își dezveli fața și-i răspunse printr-o privire fierbinte, izvorâtă din plâns și împodobită cu un surâs de fericire. Și Apostol o sărută, fără sfială, pe obrajii umezi de lacrimi. ― Atunci să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și muream de frică să nu cazi în capcană!... Dacă ai ști ce bucurie mi-ai făcut, m-ai săruta!... Slavă Domnului, de-aci încolo n-am să mai tremur de câte ori văd vreun arestat pe front... Apostol Bologa îl sărută, mișcat, pe obraji... În aceeași seară sosi ordinul ca Petre să se prezinte în douăzeci și patru de ore la regiment; în locul lui, regimentul va pune alt soldat la dispoziția locotenentului Bologa. Când află Petre, rugă pe Apostol să nu-l lase, și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
svelt al tău, Prin a ei falturi lin pătrunde A tale membre dulci rotunde. {EminescuOpIV 486} 28. O LUME ZACE (cca 1872) O lume zace În roș oțel. Ce vreți a face Făceți din el. Voiți coroană, O regi făloși! Mișcați ciocane Pe fierul roș. Urrah! Voiți popoare Și mândre țări Și sânta mare S-aveți sub scări, Să mișce toate L-a vost cuvînt? Intunecate Și tremurând, Săriți ciocane Să bată fier: În el coroane În el puteri. Hurah! 29
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pân-la pământ Și de-a sta ca să-ți vorbească Să înghiți orice cuvânt; Nespălat, neras să umbli, Și rufos și deșuchet - Toate-acestea împreună Te arat-a fi poet. 54. DEMOCRAȚIA (1876) Democratie... monstrule vorbăreț, Cu mii de limbi d-invidie mișcate, Nebunii las-în gura ta să cate Și să te poarte cel meșteșugareț. Căci cel mai lins cu vorbe afectate[-i] Și cel mai rău și cel mai pismătareț. Și-i proclama de mare cu strigare-ți Pe orice negustor de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l aducă într-una din zile cu ea la școală pentru a-l vedea. Ramona fu de acord, deși se temea puțin de soțul ei, dar pentru că era pentru întâia oară când Angela o rugă ceva plângând, rămase foarte mișcată și nu o putu refuza. Ramona Brădescu îi vorbea din când în când lui Ionuț despre o mătușă de la Târnăveni care cândva va veni să-l vadă. Ea nu vroia ca Ionuț să crească fără a ști absolut nimic de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
acest principiu comun este mișcat de simțul propriu, deoarece schimba rile tuturor simțurilor proprii ajung la simțul comun, ca la un termen comun, totuși simțul propriu nu este mai nobil decât simțul comun, chiar dacă mișcătorul este mai no bil decât mișcatul și agentul [este mai nobil] decât re ceptorul, tot așa cum nici [obiectul] sensibil exterior nu este mai nobil decât simțul propriu, desi îl mișcă [pe acesta din urmă]. De fapt, [obiectul sensibil exterior] este mai nobil [decât simțul propriu], în măsura în care
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
pentru a facilita extragerea concluziilor în plan practic. Omologul acestui simt în cazul animalelor poartă denu mi rea de putere estimativa a vis aestimativa, care diferă de puterea cogitativa prin câteva aspecte: a) acționează asemenea unui instinct; b) nu este mișcata decât de acțiuni și de afectări; c) nu este unită cu intelectul, pentru simplul motiv că animalele nu au intelect; d) are o arie de acțiune mai restrânsă decât puterea cogitativa. Pentru a putea înțelege mai clar puterea cogitativa, ro
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
104 manifestat prin segmentarea cuvintelor în vocale, consoane, diftongi etc. ca-ntr-un curs uscat de fonetică și fonologie replicile succedate într-un ritm amețitor, specific exercițiilor de dicție: "Nu mușca de unde miști, nu mișca de unde muști!", Musca mișcă", "muște mișcați!", "muștele mușcă mușcata", "musca mușcă mușcata ta", "mușca-ți-ar musca mușchiul..."105 sunt secvențe circumscrise acestui nivel al parodiei cu suport didactic. Sfera parodiei se extinde însă la nivelul întregii piese care își devine sieși referent, autorul constatând cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ceea este omis în aceste texte se construiește o rețea, în care liniile ferme și cele întrerupte sunt la fel de relevante. Ele spun la fel de multe despre interiorul fiecărei istorii, dar și despre mediul care o conține. Toate aceste marcații, adevărate contururi mișcate care delimitează experiențele povestite, desenează involuntar un perimetru : o hartă scrijelită pe un teritoriu disputat de foarte multe condiționări, presiuni și prescripții. Este o hartă a spațiului în care scriitoarele se manifestă în forme oblice, pe care și le negociază
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
se lăuda, benchetuia și bea mult împreună cu ei, mereu ocupat cu femeile, darnic, curajos până la inconștiență? Putea fi cu adevărat el. Așa avea să-l descrie, o sută de ani mai târziu, și Plutarchus. — Pieptănătura regală, spuse Gajus. Germanicus răspunse mișcat: — Avea dreptul la ea. Se căsătorise cu regina din Aegyptus. Nici unul dintre ei n-ar fi vrut ca țara să devină ceea ce este azi. Din statuia enormă nu mai rămăsese decât capul acela, retezat cu lovituri de bâtă. Zăcuse probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a născut omul care să păcălească un lup bătrân ca mine”. Călătorul ești tu. Tu, pe coridor, rezemat de bara ferestrei, fumezi. Îți privești, indiferent, chipul reflectat care se amestecă și taie ca o lamă În haosul halucinant de umbre mișcate al peisajului. Te Întorci de la Cântarea României, nu aia a lui Russo, ci altă chestie. Va trebui să plătești chiria, lumina, telefonul, Întreținerea. Dacă ai avea de plătit și o pensie alimentară? Nu ai un leu În buzunar. Pe deasupra, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a lovit în moalele capului de unde mă așteptam mai puțin, ca o avalanșă în august. Probabil eram convinsă că posed ceva puteri magice și-i puteam pudra pe toți cei din jur cu praf de fericire. Lisa fusese atât de mișcată, că a lăsat un bacșiș de 5% la restaurant, pentru prima oară în viață. Maria era atât de amorezată de noul bărbat pe care eu i-l găsisem, că era aproape bucuroasă să mă acopere. În două zile urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
credința pusă la Încercare și Îndoiala sinceră, nedreptatea socială și idealismul filantropic - atinseră vizibil o coardă sensibilă printre cititorii mai școliți, care Începură să Își recomande unul altuia lucrarea cu entuziasm. Mudie o comandă În cantități mari. Domnul Gladstone Însuși, mișcat, scrise un articol imens despre ea În numărul din mai al revistei The Nineteenth Century, intitulat Robert Elsmere și bătălia pentru credință, În care o descria ca „strălucită dar pernicioasă“, ceea ce făcu vânzările să crească enorm. Era cartea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
marș de către o orchestră a marinei, exact așa cum văzuseră spectatorii în cinematografe că se desfășura întoarcerea fericită a eroilor lor; cât despre submarinele care se scufundaseră cine știe pe unde, cu echipaj cu tot, acelea nu existau în nici o imagine mișcată. Nu, nu ziarele mi-au nutrit încrederea în eroi - părinții mei nu erau abonați la militantul Avanpost, ci la obiectiv-prietenosul Ultimele știri -, jurnalul săptămânal a fost acela care m-a servit în foarte mare măsură cu adevăruri pavoazate alb-negru, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
primii pași pe coridor, până în fața casei. Rana din carne, din coapsa dreaptă, e ca și vindecată. Brațul lui stâng, care, în urma rănirii de către o schijă de obuz de tanc, a înțepenit de la umăr în jos, până la mână, trebuie frământat, mișcat, îndoit deget cu deget. Toate astea au fost curând vindecate și uitate. Ceea ce a rămas e mirosul acelor Lottas finlandeze, cum erau numite surorile: un amestec de săpun de casă și apă de păr din mesteacăn. Războiul le mutase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Buddha. Niciodată nu avea nevoie să se ajute de mașina de punctat cu brațul ei mobil din metal, nu-i scăpa nici cea mai mică greșeală. Spre rușinea mea, trebuie să recunosc că dădusem rasol pe suprafața liniștită și totuși mișcată a spatelui în chip deosebit de vizibil. A fost nevoie să revin asupra ei. Asta înseamnă că stratul de piatră ce lipsea între omoplați trebuia compensat, dar ceea ce fusese luat din suprafața totală, dus a rămas. Cine știe pe cine bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o ploaie de lovituri delicate de la un iubit mai aspru. Era imposibil, se gîndi Duncan - uitînd acum de dorința lui de a rîde - să nu te abandonezi pasiunii pe care-o transmiteau; era imposibil să nu vrei să fii impresionat, mișcat, convins. Se gîndi la tînărul cu brațul schilod, și-l imagină pe locul În care stătea domnul Mundy acum, spunîndu-i-se „Iubirea te umple“ sau „Nu trebuie să-ți fie teamă“, și dorindu-și neîncetat ca brațul să i se lungească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
masă, zise el, la Wormwood Scrubs, În Sala D. Apoi se uită la Duncan. N-aș fi crezut, Pearce, că o să ajung să te văd cum te iei de Hammond și Giggs. Și asta pentru domnul Mundy! Ar fi foarte mișcat. Duncan tremura puțin, de fapt. Detesta certurile și confruntările, dintotdeauna fusese așa. — Hammond și Giggs m-au enervat. Domnul Mundy e un tip de treabă. E mai bun decît domnul Garnish și alții, oricine o să-ți spună asta. Dar Fraser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sperase și pentru care se rugase atâta timp, aceea de a o regăsi pe Smaranda în viață, se împlinise, dar iată că o revede doar ca să moară în brațele lui. Are o figură atât de nenorocită, încât infirmiera își pune mișcată palma pe brațul lui. Îmi pare rău. Știu asta. Puteți să vă reîntoarceți în cameră. Un moment, vă rog. Nici măcar nu m-am prezentat. Locotenent Marius Rădulescu. Andrea. Andrea Kampa, Herr leutnant.158 Sus, pe clădire, sublocotenentul Novăceanu, în compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]