420 matches
-
atâta fler, încât să te adulmec până astăzi? N-ați fi singurul anosmic de pe lume, îl persiflă ușor amfitrioana. — Anosmic și acosmic, zise Carmen. — Anosmic, înțeleg, zise Vasile. Dar de ce, oare, și acosmic? — Pentru că lumea, cosmosul adică, este mireasmă și miasmă, ripostă,-n locul camaradei sale, Nora. — E un răspuns poetic, răspunse Elisav. Într-adevăr: mireasmă și miasmă, reluă el, visător, formula Norei. — Eu, ripostă aceasta, care-s mai pragmatică (nu însă, pe cât cred, și mai... pramatie!Ă decât mă credeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
ușor amfitrioana. — Anosmic și acosmic, zise Carmen. — Anosmic, înțeleg, zise Vasile. Dar de ce, oare, și acosmic? — Pentru că lumea, cosmosul adică, este mireasmă și miasmă, ripostă,-n locul camaradei sale, Nora. — E un răspuns poetic, răspunse Elisav. Într-adevăr: mireasmă și miasmă, reluă el, visător, formula Norei. — Eu, ripostă aceasta, care-s mai pragmatică (nu însă, pe cât cred, și mai... pramatie!Ă decât mă credeți dumneavoastră, dom profesor, mă mir că niciun parfumier de-al nostru nu și-a botezat, încă, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
ambii parteneri. Ca să adauge (în aparență, fără noimăă, citând din nu știu cine: „Sunt unii, în prezența cărora regreți că nările nu au, ca ochii, pleoape“. Carmen își duse mâinile la nas, iar Elisav își continuă discursul inițial, cel despre mireasmă și miasmă: — Un autor al nostru, vag suprarealist și evoluând din miasmatic în, să zicem, înmiresmător, îl definea pe Dumnezeu (un Dumnezeu impersonal, ce-i drept, adică panteistică la modul olfactiv, anume: „o mireasmă a universului“... — Amin, conchise Nora. — În cazul ăsta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
fulgii de nea Îi Încearcă cu buzele, m-ar tăia numai noua vedere a lamei, darmite atingerea ei. Aș vîsli Înapoi cu toată puterea brațelor, aș trage Îndărăt cu dinții și cu ghearele, spre mocirla acestei lumi, caldă, plină de miasme și miresme, dar unde orbii nu trăiesc În Întuneric după cum Își Închipuie tembelo-mulțimea, ci Într-o «ceață luminoasă», cum nu contenește de a spune fratele Borges, dar nu-l aude nimeni. M-aș tîrÎ Înapoi din fața acelei lumini pînă În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unul din arcașii lui Tariq a smuls un inel aidoma celui pe a cărui urmă de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți. Râzi. E frumoasă lumea de-afară. Frumoasă și ispititoare. Numai că astă seară n-o guști pe de-a ntregul. Ți-ai lăsat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
povești și, mult mai târziu, în endecasilabi și amintiri rămase moștenire din creierul mâncat și el de molii, prejudecăți, alcool, abjecție... Oprește-te. „Eu sunt Musa ibn Nusayr, spaima Ifriqiyei...“ Tot numai zdrențe și bube la gură, înecat în propriile miasme, ros de foame și de păduchi. Spectaculos moare, nu? Te rog, oprește te. Numai că nu e Musa. Dacă te uiți mai bine, undeva, prin tre rânduri, printre gânduri, printre lozinci, printre clișee, o să vezi că avea sprâncenele negre și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu prea poate face altceva decît să aștepte și să se gîndească la trecut. Sub fereastra camerei mele, trei etaje mai jos, este canalul. Negru și mort precum o hazna, un heleșteu puturos care, în orice clipă, poate răspîndi, bolborosind, miasme otrăvitoare. Speri că nu va reîncepe curînd să se miște și, probabil, nu va reîncepe, e prea obosit. Numai marginile sale lipăie dușmănos pe case, pe care el le subminează treptat. Procesul de degradare și putrefacție durează de sute de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
le-am pierdut șirul. Nopțile și zilele se scurg identic și doar alternarea imaginilor chipului lui Carol, cu plasă de ținut mustața și fără, mă asigură că timpul trece neștiut, în continuare, ca un mecanism stricat" Briza aducea pe înserat miasme de moluște și alge putrede și roiuri de țânțari înfometați, care produceau lungi și chinuitoare insomnii. Insectele năvăleau în benzi organizate, atacând trupul în mai multe locuri deodată, făcând inutilă orice sforțare de apărare. De la un timp, Carol începu să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
alge. Un rictus imperceptibil făcea să vibreze un mușchi de sub pleoapa grafului, trădându-i voluptuoasa durere și vinovata plăcere. Un frison molipsitor de agitație lacomă străbătu plantele din jur, ale căror glande tainice secretară lichide catifelate și aburi străvezii cu miasme grele, de beci plin cu prune putrede. Simțind primejdia, Bătrânul încercă să rezite, ținându-și respirația, dar aerul greu și material îi atacă mucoasele. Abandonă, în cele din urmă, lupta inegală cu narcoza, lăsându se biruit de o amețitoare sfârșeală
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cobori pe scara evoluției de la a la z și invers. - E un adevărat iad, spuse Mașa, profund impresionată de relatarea oaspetelui. - Pentru noi, fiecare nou trup pe care-l animăm e ca un cazan de smoală. Trupurile poartă În ele miasme Îngrozitoare. Instinctele te fierb la un foc mic și neîntrerupt. După ce ți-ai Încheiat experiența, te Întorci la propria condiție, un pic mai Înțelept. Sau intri imediat Într-un alt trup, Într-un alt cazan de smoală... La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pădure. În ciuda gerului, În Împrejurimi se răspândi un miros de sulf și ouă clocite. Mirosul stărui până În Săptămâna Patimilor. Oamenii miroseau urât. Urât miroseau și casele. Apa se Împuțise și ea, odată cu aerul. Pământul ascuns sub zăpadă emana și el miasme ce-ți Întorceau stomacul și mațele pe dos. Vomau oamenii și vitele, și tot ce era viu sau... mort. Nicanor aruncase, ca de obicei, banii În fântână. Lovindu-se de pereții de piatră, apoi de luciul apei, monedele de alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dens, metamorfozându-se În două capete de om. Unul de bărbat și altul de femeie. Ugerul Evlampiei o atrăgea ca un magnet. Țâțele pe care Mașa-Mașa le mai simțea În mână se Învârtoșaseră În aerul Încărcat de tot felul de miasme, palpitând și lovindu-se de abdomen. „Cum aș putea pune mâna pe așa ceva, gândi cu scârbă Mașa, sunt ca la armăsar...“ Erau trei: două lungi ca niște falusuri și o a treia de forma unei pâlnii. La capătul ugerului stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Iona avusese o viziune. Trăise, ca și Subotin, din pricina unor abuzuri, o halucinație. Nu era posibil să stai trei zile și trei nopți În șir În pântecul unei creaturi marine și să inhalezi un aer Încărcat de tot felul de miasme produse de stomacul său. Pesemne Iona fusese mahmur și, dintr-o pricină sau alta, Îl mustrase conștiința. Monstrul fusese o halucinație a sa. Glasul din cer Îl trimisese la Ninive să-i vestească pieirea, dar Iona s-a suit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
urmă o scrisoare și mărturia regretelor sale. Seria atlantică și caraibiană a lui Pratt este o autentică ars combinatoria ce mizează pe ambiguitatea relației dintre realitatea carteziană și fantasmaticul compensatoriu. Ținuturile tropicale vizitate de Corto Maltese sunt îmbibate de aceste miasme ale narcoticelor și ale bolilor. La lagune des beaux songes este schița simfonică ce atinge regimul capodoperei tocmai prin capacitatea de a da trup himerelor ce compensează ratarea unei vieți. Nimic mai puternic și mai dramatic decât această imagine a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
unidimensională. Sclavia nu este, în această Argentină aflată pe drumul genezei, un atribut rezervat doar populației africane, ci și semnul condiției feminine degradate a fetelor irlandeze ce populează subteranele marinei engleze, spre a procura plăceri ieftine și erotism încărcat cu miasme de alcool. Din aceste bolgii engleze se naște și asocierea unor destine, ce aduce împreună pe cocoșatul Matthew și pe irlandeza Molly. Încă o dată, Pratt este atras de potențialul dramatic al melodramei, melodramă din a cărei plămadă se nutrește și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
masterandului a fost jumulit de scoarță, uns cu catran, servind, pentru o noapte, drept stâlp de telegraf. Atunci a intervenit iluminarea și, prin intermediul firelor de păr, Oliver a putut capta În sfârșit gândurile morților ce pluteau În aerul plin de miasme grele din salon și le-a transmis, prin intermediului alfabetului Morse, Într-un alt salon, În care, din pricina neglijenței personalului de la ghișeu, a fost transferat a doua zi. Aici a dat peste bărbatul-lumânare și femeia-colivă, peste omul-lingură și omul-toacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să ducă omul la pierzanie. Calea Lactee umplea patul și pătura sub care se ascundea uneori masterandul, degajând un miros destul de neplăcut, care-i aducea lui Oliver aminte de iarbă de mare, dar și de untură râncedă de pește. Inhalând aceste miasme, În fața ochilor masterandului răsări din nou chipul Oliviei, dinlăuntrul căruia, În loc de melci, se revărsau, mișcând din cornițe, un puhoi de zaruri. Umerii lui Lawrence tresăriră. Ceea ce bănuia de mult se concretiza acum sub ochii lui. Înăuntrul zarurilor se oploșiseră ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își spuse medicul. Noimann se gândi să se Împotrivească, dar curiozitatea Îl făcu să ia o atitudine indiferentă... În fond, ce avea să se Întâmple? O să-l caute În fund? Agitându-și ciotul În aerul Încărcat de tot felul de miasme grele, falsul Satanovski surâse enigmatic. Noimann se urcă pe scaun și se pregătea tocmai să-și descheie catarama de la pantaloni. Ciungul Îi făcu semn din capul ras că nu, deocamdată nu e necesar să facă asta. Îl puse Însă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Tălpile lui Bikinski străbăteau În lung și În lat domeniul său. Asfaltul pe care-l turna pe străzi se Întărea iarna și devenea moale vara, lipindu-se de tocuri. Un om care Își petrece timp de opt ore zilnic inhalând miasmele catranului nu poate avea numai gânduri bune. În plus, pasiunea lui pentru Loto-Prono, Bingo și tot felul de jocuri de noroc putea deveni molipsitoare. Dar oare de ce Noimann Își amintea acum tocmai de Satanovski? Inginerul stârnea repulsie celor din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
șir de ochi strălucind În Întuneric și medicul, fără voia sa, murmură În gând: „Oh globi oculari, globi albaștri, globi de lumină, străluminând În adânca grădină... Lămpi japoneze, deliruri festive, Întunecate miresme bețive...” Da, În jurul lui totul era nămolos, putred. Miasme grele se ridicau ca niște aburi dintre cuvintele rostite. Figura magistrului Ursachi, pe care Noimann Îl cunoscuse Îndeaproape, bând de atâtea ori, la CUI, cot la cot cu el, i se ondula ca o mască În fața ochilor, În semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fântânilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cât o viorea sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într‑o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plânsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe când copiii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
brațe. Curând avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. Când va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]