KorAP: Find »[drukola/base=micenian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 >

320 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

ca „mormintele fecioarelor Hiperboreenexe "Hiperboreene"”, Hiperochexe "Hiperoche" și Laodicexe "Laodice", Augexe "Auge" și Opixe "Opi", ajunse din Îndepărtatul și misteriosul ținut al hiperboreenilor ca să aducă daruri la Delos, unde au murit și au fost Îngropate. Cu toate acestea, continuitatea cultelor miceniene sau vreo formă de readaptare, ca În cazul Delosului, nu sunt mereu ușor de recunoscut, nici distribuite În mod uniform pe teritoriul grec, unele Întreruperi și discontinuități putând fi identificate deja În trecerea de la micenian la submicenian. Chiar și urmele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Cu toate acestea, continuitatea cultelor miceniene sau vreo formă de readaptare, ca În cazul Delosului, nu sunt mereu ușor de recunoscut, nici distribuite În mod uniform pe teritoriul grec, unele Întreruperi și discontinuități putând fi identificate deja În trecerea de la micenian la submicenian. Chiar și urmele rezistente ale culturii miceniene, păstrate totuși În poemele homerice, În special În Iliada, puse În fața evidenței nepotrivirilor cronologice nu pot da mărturie pentru o continuitate culturală și religioasă liniară și fac astfel Încât persistențele miceniene să

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de readaptare, ca În cazul Delosului, nu sunt mereu ușor de recunoscut, nici distribuite În mod uniform pe teritoriul grec, unele Întreruperi și discontinuități putând fi identificate deja În trecerea de la micenian la submicenian. Chiar și urmele rezistente ale culturii miceniene, păstrate totuși În poemele homerice, În special În Iliada, puse În fața evidenței nepotrivirilor cronologice nu pot da mărturie pentru o continuitate culturală și religioasă liniară și fac astfel Încât persistențele miceniene să fie estimate cu prudență. Se creează mai degrabă impresia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de la micenian la submicenian. Chiar și urmele rezistente ale culturii miceniene, păstrate totuși În poemele homerice, În special În Iliada, puse În fața evidenței nepotrivirilor cronologice nu pot da mărturie pentru o continuitate culturală și religioasă liniară și fac astfel Încât persistențele miceniene să fie estimate cu prudență. Se creează mai degrabă impresia a două civilizații diferite, oricât ar fi de omogene din punct de vedere etnic, unde cea mai recentă a remodelat și adecvat la noile ei exigențe amintirea acelui trecut de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
amintirea acelui trecut de acum Îndepărtat. Chiar și limba, care este tot greaca, prin alfabetul care Îi favorizează răspândirea nu mai este un instrument folosit numai de mâinile unei caste de scribi. Micile comunități de refugiați apărute după dezastrul regatelor miceniene și-au Însușit probabil acea istorie, au reelaborat-o și au făcut din ea un trecut mitic menit să legitimeze noua realitate pe care grecii urmau să o Întemeieze. a) Divinitate și culte În epica homerică Figurile divine ce se ivesc

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
traduce și prin prezenxe "Zeus"ța simultană a mai multor zeități la tutela unor fapte importante din punct de vedere social. Acest cadru a fost, fără Îndoială, rodul unui proces lent de sistematizare și sedimentare, Început poate chiar În epoca miceniană și care s-a perfecționat pe parcursul așa-numitului „Ev Mediu grec”, dar ale cărui etape sunt cu neputință de descris pentru moment. Mai problematică apare o creionare precisă a formelor de cult, ce par limitate mai ales la sacrificiul sângeros

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o răspândire moderată, sau chiar un schimb al unor teme mitice Între civilizațiile prezente În bazinul Mediteranei. În orice caz, admițând că acele modele și acele motive au exercitat o anumită influență asupra civilizației preelenice din Creta și asupra celei miceniene, nu putem ocoli faptul că lumea greacă, deși acceptase o suveranitate divină În figura lui Zeus, pare să fie respins progresiv instituția monarhică până Într-acolo Încât să o exileze Într-un spațiu ireal. Agamemnonxe "Agamemnon", care conduce armata ahee

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pentru civilizația greacă, acesta va fi, Împreună cu tradițiile mitice care vorbesc despre isprăvile eroilor, singurul spațiu acordat regalității. Așadar, oricare ar fi fost dinamica schimburilor culturale și influențele exercitate de Orientul Apropiat asupra societății ce se stabiliza În urma prăbușirii monarhiilor miceniene, complexul religios propus de poezia homerică și hesiodiană rămâne un produs specific și original al culturii și civilizației grecești. 3. Forme divine și ordine cosmicătc "3. Forme divine și ordine cosmică" Odată Îndepărtată generația Titanilor În adâncimile Tartarului care, Împreună cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
secolul al V-lea Î.Hr. și prin influența zeului egiptean Thotxe "Thot", cu care Îl identifica deja Herodot (II, 138, 4). Dionysosxe "Dionysos", În schimb, se bucură de un spațiu redus În tradiția arhaică, cu toate că este prezent În panteonul micenian. Și totuși, nu mai puțin decât Hermesxe "Hermes", el dă formă transgresiunii, pe care marginea o poartă Întotdeauna cu sine, și dinamicii transformării, de care depind schimburile culturale și sociale. Probabil cultul său extatic era deja cunoscut În Iliada (VI

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
negative, al cărei scop pare să fie o supraevaluare a prezentului În care trăiește omul grec (subcapitolul 1.4). În cea mai mare parte, faptele eroice ocupă spațiul geografic al unei Grecii arhaice și interesează cetățile care aparțin istoriei civilizației miceniene, În care poate fi recunoscut și nucleul istoric al acestei mitologii. De altminteri, cronografia elaborată de greci situa vârsta eroică Între secolele al XVI-lea și al XIII-lea Î.Hr., o perioadă ce coincide cu Înflorirea micenienilor, În timp ce arheologia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
istoriei civilizației miceniene, În care poate fi recunoscut și nucleul istoric al acestei mitologii. De altminteri, cronografia elaborată de greci situa vârsta eroică Între secolele al XVI-lea și al XIII-lea Î.Hr., o perioadă ce coincide cu Înflorirea micenienilor, În timp ce arheologia a arătat În ce fel, În jurul veacului al VIII-lea, unele morminte din epoca miceniană deveniseră locuri ale cultului eroic 1. Dar pentru grecii care le povesteau, acele fapte aparțineau unui trecut Îndepărtat, În decursul căruia viața actuală

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
elaborată de greci situa vârsta eroică Între secolele al XVI-lea și al XIII-lea Î.Hr., o perioadă ce coincide cu Înflorirea micenienilor, În timp ce arheologia a arătat În ce fel, În jurul veacului al VIII-lea, unele morminte din epoca miceniană deveniseră locuri ale cultului eroic 1. Dar pentru grecii care le povesteau, acele fapte aparțineau unui trecut Îndepărtat, În decursul căruia viața actuală Își primise fundamentul, ordinea și stabilitatea. „Vremea eroilor” este un timp deformat și transfigurat, care precedă istoria

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la acel timp, excluzând-o din prezent. Ea este deținută sau cucerită de eroii care rivalizează pentru stăpânirea ei, așa cum se Întrec pentru cucerirea unei mirese, iar acest raport cu puterea regală poate să ne trimită Încă o dată la epoca miceniană, dacă heròon, mormântul eroului, este un vechi mormânt princiar. De altfel, la eroi apelau familiile aristocratice pentru a-șxe "Zeus"i legitima supremația politică, ultim vestigiu al regalității antice. Dar miturile eroice exprimă deja o pulverizare a ideii de suveranitate concentrată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a lui Sofocle, renunță la singurătatea lui aristocratică și, Într-un anumit fel, sălbatică, părăsește insula Lemnos și se conformează schemei egalitariste a cetății, luând parte, alături de ceilalți ahei, la cucerirea Troiei 3. În acest cadru se poate ca lumea miceniană să fi fost un punct de pornire, dar mecanismul amorsat atinge și alte figuri -, ca Întemeietorii de cetăți și colonii, care nu Își puteau avea originile Într-un trecut micenian, și În același timp, amestecă și confundă caracterele, recuperând și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cucerirea Troiei 3. În acest cadru se poate ca lumea miceniană să fi fost un punct de pornire, dar mecanismul amorsat atinge și alte figuri -, ca Întemeietorii de cetăți și colonii, care nu Își puteau avea originile Într-un trecut micenian, și În același timp, amestecă și confundă caracterele, recuperând și atribuindu-le eroilor funcții culturale, ori transformă o zeitate ca Prometeuxe "Prometeu", numit explicit theòs titàn de către Sofocle (Oedipxe "Oedip" la Colona, 55-56), Într-un fel de erou cultural. Totuși

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o religie sintetică. Încă de la Începutul primului mileniu, latini, sabini, etrusci și greci au format ceea ce mai târziu se va numi religia „romană”. Dar regiunea Tibrului este inserată Încă din epoca bronzului În istoria Italiei și a Mării Mediterane. Descoperirile miceniene În Italia centrală și meridională, În Sicilia și În Sardinia, leagă tot mai strâns istoria italică de cea greacă, de Creta, Mareaxe "Marea" Egee, Cipru și Fenicia. În fața răspândirii vechilor civilizații superioare ale epocii bronzului, civilizații de proveniență orientală, moștenirea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un material care nu a fost Încă valorizat Îndeajuns important prin implicațiile ce pot decurge din el pentru o comparație de structură cu religia romană, un material despre ritualul sacrificiilor, alcătuirea panteonului și ornitomanție. Desigur, și proveniența lingvistică a Împrumuturilor miceniene În limba latină, și semnificația pe care descoperirile miceniene o vor căpăta pentru civilizația din Italia centrală constituie Încă obiect de discuție, dar este vorba despre elemente În care se poate avea mai multă Încredere pe plan metodologic, sunt mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
important prin implicațiile ce pot decurge din el pentru o comparație de structură cu religia romană, un material despre ritualul sacrificiilor, alcătuirea panteonului și ornitomanție. Desigur, și proveniența lingvistică a Împrumuturilor miceniene În limba latină, și semnificația pe care descoperirile miceniene o vor căpăta pentru civilizația din Italia centrală constituie Încă obiect de discuție, dar este vorba despre elemente În care se poate avea mai multă Încredere pe plan metodologic, sunt mai controlabile În plan arheologic și pot fi integrate În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
civilizația din Italia centrală constituie Încă obiect de discuție, dar este vorba despre elemente În care se poate avea mai multă Încredere pe plan metodologic, sunt mai controlabile În plan arheologic și pot fi integrate În istoria Italiei. b) Religia miceniană din epoca bronzului la Roma 1. Ceramica miceniană și fragmente ale unor obiecte de bronz (ceaune, suporturi, trepiede de manufactură miceniană) au fost găsite În Ager Laurentinus (Casale Nuovo) și deci În apropiere de unele localități foarte importante pentru istoria

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
discuție, dar este vorba despre elemente În care se poate avea mai multă Încredere pe plan metodologic, sunt mai controlabile În plan arheologic și pot fi integrate În istoria Italiei. b) Religia miceniană din epoca bronzului la Roma 1. Ceramica miceniană și fragmente ale unor obiecte de bronz (ceaune, suporturi, trepiede de manufactură miceniană) au fost găsite În Ager Laurentinus (Casale Nuovo) și deci În apropiere de unele localități foarte importante pentru istoria religiei romane, ca Lavinium și Ardeea și, pe lângă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Încredere pe plan metodologic, sunt mai controlabile În plan arheologic și pot fi integrate În istoria Italiei. b) Religia miceniană din epoca bronzului la Roma 1. Ceramica miceniană și fragmente ale unor obiecte de bronz (ceaune, suporturi, trepiede de manufactură miceniană) au fost găsite În Ager Laurentinus (Casale Nuovo) și deci În apropiere de unele localități foarte importante pentru istoria religiei romane, ca Lavinium și Ardeea și, pe lângă acestea, În munții Etruriei meridionale (Monti della Tolfa, Rovello, Luni sul Mignone, San

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Contigliano, În provinciile Terni și Rieti). În rambleurile din area sacra de la Sant’Omobono În Forum Boarium (Roma) au fost descoperite câteva fragmente de origine necunoscută și de epocă foarte veche, care nu pot fi totuși definite cu certitudine ca miceniene. Aceste materiale sunt datate Între 1400 și 1025 Î.Hr. (micenian III A2 - III C2) (Vagnetti, 1980; 1992). Nu cunoaștem În amănunt care este locul În care au fost fabricate aceste fragmente, nici căile comerciale pe care le-au străbătut

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de la Sant’Omobono În Forum Boarium (Roma) au fost descoperite câteva fragmente de origine necunoscută și de epocă foarte veche, care nu pot fi totuși definite cu certitudine ca miceniene. Aceste materiale sunt datate Între 1400 și 1025 Î.Hr. (micenian III A2 - III C2) (Vagnetti, 1980; 1992). Nu cunoaștem În amănunt care este locul În care au fost fabricate aceste fragmente, nici căile comerciale pe care le-au străbătut. E cu neputință să deducem că aici a existat o prezență

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de acest fel sunt atestate În Italia meridională (Scoglio del Tonno, lângă Tarent) și În Sicilia orientală (Thapsos). Fragmentele din Italia centrală sunt totuși punctul final al unui itinerariu comercial mai lung, iar unele pot fi puse pe seama unei producții „miceniene” locale din Italia meridională. Acest fapt arată că sudul Italiei atinsese un grad Înalt de aculturație. Grație descoperirilor amintite, acum știm cu siguranță că regiunea de pe valea Tibrului este strâns legată de istoria epocii bronzului a Italiei meridionale, a Siciliei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care pot fi trase din acest fapt pentru protoistoria religiei romane. 2. Menținându-se În strânsă legătură cu cercetarea arheologică și cu o Înțelegere clară a dificultăților metodologice, Emilio Peruzzi a Încercat să arate pe plan lingvistic că unii termeni micenieni au trecut În sabină sau latină și să explice acest fapt din punct de vedere istoric 1. Să Încercăm să descriem pe scurt care sunt consecințele ce derivă de aici pentru istoria religiei romane. Dar aici trebuie să omitem amănuntele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]