420 matches
-
greu ne-am putea mândri, așa încît sîntem pierduți fiindcă nu ne știm marginile - și-am fi poate și mai mult, dacă le-am ști. Omul își dibuiește soarta, mândru și trist de a nu o găsi. Numai dezastrul dezvăluie micimea individuației: căci în el încerci nemîngîierea de a vedea că te mărginești cu toate și în primul rând cu tine. Gânditorii care n-au meditat asupra omului nu știu ce înseamnă a suferi pentru cunoaștere și a-ți semna sentința prin fiecare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
infinitul prin simțuri. Vagul în instincte îndreaptă irevocabil spre absolut. Din amintirea timpului în care n-am fost și din presimțirea timpului în care nu vom fi se înfiripă sugestia dezmărginirii melodice din orice melancolie. Inima nu e turnată pe micimea lumii. Putea-o-voi urma spre cer? Sau o voi folosi de lunecuș spre moarte? Odată primenit de timp, mai ești deschis doar adierilor divine. Acel tainic și imens delir prin care susții în viață universul înclinat destrămării, impulsul dureros
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oricum, atrăgând atenția asupra lor). Plecând, de pildă, de la observația că particula mi (mi) în grecește „introduce, în cuvintele unde apare ideea de diminuare, de micșorare așa cum găsim în termenii în care ea este rădăcină (...): mikrovz (micrós) - mic, mikrovthz (micrótes) - micime, mikruvnw (mikryno) - a micșora, minuvqw (minytho) - a decima, meivwn (meíon) - mai mic etc.”1, autorul constată că toate aceste „diminuări” erau în Grecia antică inerente redării unei realități transcendente, divine, inaccesibilă altminteri omului obișnuit. Excursul etimologic constituie așadar un argument
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de părere, spre exemplu, că ar fi potrivit să atârnăm deasupra closetului o cruce simplă sau o fotografie a președintelui țării, pentru că în școli și în birourile primăriilor atârnă mereu o asemenea imagine. Asta le-ar aduce aminte oamenilor de micimea lor, și i-ar ajuta să-și adune mințile și să înțeleagă că ei înșiși nu-s mai mult decât o grămăjoară de rahat și că nu au voie să mâzgălească pereții. Dar ce mai putem noi să spunem despre
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
prea frumoasă pentru clădirea unei închisori. DOAMNA WURM (murind): Dumnezeu o să-ți înfigă... un țăruș încins... în josul trupului... (Moare) DOAMNA GROLLFEUER: Acum ești dumneata la el, doamnă Wurm, toate nimicurile se adună fără nici un fel de înțelegere prealabilă. Sunt destule micimi, așa că e foarte ușor să se adune. Acum or să poată toate absențele aici de față să-și lase alinate pirpiriile lor vieți de către micii donatori de sămânță ai lui Dumnezeu. Așa s-a întâmplat totul, așa cum trebuia să se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lui Lucinschi este aceea a unui politician egoist și perdant, care ne-a servit, pe tavă, fără nici o remușcare, garniturii revanșarde a lui Voronin. Cei doi președinți de până acum ai Moldovei ne-au dezgustat, în perioada guvernării lor, prin micimea și mediocritatea aspirațiilor etalate. Ei au râvnit puterea de dragul puterii. Nici unul dintre ei nu și-a dorit să acceadă la adevărata demnitate a funcției pe care a deținut-o. Adică să realizeze ceva durabil - cu riscuri de moment pentru imaginea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de reținut crezul profund umanist al scriitorului, care atribuie "omeniei" (și, subiacent, sentimentului morții) rolul de factor de echilibru, absolut necesar în elaborarea vieții active, deoarece împiedică "dezlănțuirea voinței de putere într-o formă pasională, de lipsă de obiectivitate, de micime sufletească, de ură și de răzbunare, de jalnică zădărnicie și de zbucium inutil sub glaucul ochi al neantului". "Omenia" constituie de fapt, pentru Lovinescu, virtutea supremă, singura care conferă criticului literar (discernătorului de valori) o indiscutabilă autoritate. Mai mult, "omenia
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fiecărei părți componente a sufletului îi corespund virtuțile ei. La fel, rațiunea, virtutea și partea sentimentală au bolile lor specifice. Bolile rațiunii sunt: slava deșartă, înălțarea orgolioasă sau mândria, prezumția, cearta și erezia. Bolile voinței sunt: furia, nerăbdarea, tristețea, trândăvia, micimea de suflet, cruzimea, lașitatea și nerăbdarea. Bolile sensibilității sau sentimentului sunt: lăcomia, desfrânarea, arghirofilia, avariția și poftele vătămătoare și pământești. Rațiunea atinsă de aceste maladii poate fi tratată de dreapta judecată a discernământului și prin virtutea umilinței (cap. 15-16). Aceată
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Unsprezecea, cap. 9, în PSB, vol. 41, p. 1031-1032) „Căci dacă S-a smerit pe Sine, a disprețuit rușinea (Evr. 12, 2) și, făcându-Se om pentru tine, a luat micimea smereniei tale (Filip. 2, 8), mare fiind cinstea Celui ce a primit-o 49. Și mă mir că, auzind că S-a deșertat (fiindcă S-a deșertat pentru noi - Filip. 2, 7), nu te gândești la plinătate, ci, privind numai
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
iar om făcându-Se pentru noi mai pe urmă. N-a părăsit ceea ce era pentru ceea ce S-a făcut, căci e neschimbat; nici n-a negat ceea ce S-a făcut pentru ceea ce era, căci 49 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: În sine, micimea este un lucru de disprețuit. Dar când o ia cineva mărit, din iubire pentru cel mic, fapta acestei smeriri din iubire pentru cel mic devine o dovadă a înălțimii celui ce o săvârșește, iar când o face chiar Dumnezeu e
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
43 niciodată nu s-a aflat într-o relație atât de proastă cu sine și nu s a acuzat cu atâta vehemență ca în scrisorile din acei ani către Engelmann. În ele revin mereu cuvinte ca purtare rea, josnicie și micime: „Am căzut cu totul. Vă doresc să nu vă meargă niciodată așa! Ar fi trebuit să-mi schimb viața în bine și să devin o stea. Am rămas însă pe pământ și mă afund acum tot mai mult. Viața mea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
foarte sigură că nu l-am înțeles. Cred că este greu să nu oferi o versiune a atitudinilor sale care să-ți fie ție accesibilă, dar atunci relatarea este de fapt numai despre tine; este infectată de propria mediocritate sau micime sau lipsă de complexitateă“52 Despre cei zece ani, care au trecut până în 1929, când Wittgenstein a revenit la filozofie, s-a vorbit ca despre „anii săi pierduți“. Poate că nu așa au fost resimțiți ei de către Wittgenstein. Cucerit de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
împotriva dezordinii, a arbitrariului și incertitudinii, a umi linței chiar, decît nemaifiind fragil, cîștigînd în putere prin ridicarea spiritului și ancorarea sau reancorarea la o forță superioară, la Sursă dacă se poate. Atunci perspectivele se schimbă, reușești să te sustragi micimilor cotidiene și să-ți vezi de drumul tău. Mi-e milă de cei care fac rău, nu știu ce fac și ce îi așteaptă. Căci roata se învîrte și nimeni nu are putere pe vecie. Ni se dă așa cîte o porție
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a devenit un formidabil obiect al consumului de masă despovărat de suferințele invidiei. Niciodată un număr atât de mare de indivizi n-au manifestat atâta plăcere de a fi spectatori la fericirea semenilor lor. Departe de a se reduce la micimea unui tip calculat, preocupat numai de plăcerile lui egoiste, hiperconsumatorul încearcă plăceri sublime în a fi martorul fericirii altora. Aceste sentimente de empatie pot fi epidermice și fugitive, dar nu sunt mai puțin reale. Nu le fie cu supărare detractorilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Nausiphanos din Theos ori Diotim din Tyr, de exemplu, din care nu mai subzistă decât ici o vorbă, colo o frază sau o amintire... -, situa binele suveran în impasibilitate, în capacitatea de a nu te lăsa afectat de lume, de micimile și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului omului de pe stradă. Plăcerea de a fi și de a exista ca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de alta nu prețuiesc decât efortul pe care-l facem pentru a ne rupe de lume. Două tendințe opuse, ireductibile” (I, 100). Într-adevăr, deși în ceilalți, cum am constatat deja, Cioran se vede mai ales pe sine (cu vanitățile, micimile, meschinăriile care-l fac să explodeze), nu poate să nu constate la ei existența și împlinirea reversului său. Un revers dezavuat uneori, dorit cel mai adesea. Ceilalți, așa cum și-i proiectează adesea Cioran, sunt angajați: cred într-o misiune, se
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
inventată din nevoia disperată de a umple cu ceva vidul sufletesc în care se mișcă și acționează. Montarea lui Dan Nasta (semnatar atât al regiei cît și al scenografiei) a accentuat caracterul "derizoriu" al tragediei din Calul verde, astfel încît micimea ambiției morale a personajelor se degajă insidios de pretutindeni, într-o senzație de stagnare exasperantă. Interpreții sînt foarte bine aleși, cu o excepție paradoxală! autorul Constantin Popa, care este și interpretul rolului principal. Nu că actorul nu s-ar achita
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cele mai mari cotituri ale civilizației, care pune inevitabil problema structurii sociale celei mai potrivite și prin intermediul căreia contradicțiile dintre capitalism și comunism sînt pe cale de a fi rezolvate. Căci în creuzetul unor astfel de transformări și în fața modificărilor viitoare, micimea opoziției dintre aceste două sisteme va face să fie depășite problemele în care se complac"134. Mai mulți membri ai Grupului celor Zece vor adopta viziu-nea lui Richta: structură socială nouă, fără clase, omul aflat în centrul preocupărilor, știința și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
însuși că "fiind urât că un broscoi" în una din paginile sale autobiografice. Fiind corpul nostru cel ce provoacă și permite privirea celorlalți, corpul dobândește la Sartre o importanță metafizica, iar în opera să de ficțiune, corpul, cu mizeriile și micimile sale, ocupă un loc atât de important, încât cea mai profundă narațiune a să se numește Greață."81 De asemenea, Sartre îl vede pe celalalt că pe un dușman, a cărui privire îl îngheață și îl transformă în obiect sau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
chestiune de mărime? În general, mila noastră față de animale încetează, seacă de la insecte în jos (totuși, aflată sub o oblăduire venită de sus căci i se spune "vaca domnului" buburuza este o excepție de la regulă). Și aceasta, din varii motive. Micimea lor, diferența evidentă față de om (aceste caracteristici care nu le permit să se identifice cu noi), dar și caracterul dăunător al unora dintre ele, îndârjirea lor, numărul lor mare, ritmul lor de proliferare. În lumea insectelor, speciile amenințătoare sunt numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
așeza, hindușii au grijă să curețe cu atenție locul unde își vor pune posteriorul, de teamă că ar putea strivi vreo creatură invizibilă cu ochiul liber). Străbunica mea avea, în mod îndreptățit, la un nivel înalt, respect pentru viață. * * * Există micimi și micimi. În mintea noastră, micimea nu operează întotdeauna în același fel. Când vine vorba de animal, pe scara noastră, sentimentul pe care ni-l inspiră acesta se poate schimba complet depinde despre cine e vorba: despre adult sau despre
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
au grijă să curețe cu atenție locul unde își vor pune posteriorul, de teamă că ar putea strivi vreo creatură invizibilă cu ochiul liber). Străbunica mea avea, în mod îndreptățit, la un nivel înalt, respect pentru viață. * * * Există micimi și micimi. În mintea noastră, micimea nu operează întotdeauna în același fel. Când vine vorba de animal, pe scara noastră, sentimentul pe care ni-l inspiră acesta se poate schimba complet depinde despre cine e vorba: despre adult sau despre progenitura sa
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cu atenție locul unde își vor pune posteriorul, de teamă că ar putea strivi vreo creatură invizibilă cu ochiul liber). Străbunica mea avea, în mod îndreptățit, la un nivel înalt, respect pentru viață. * * * Există micimi și micimi. În mintea noastră, micimea nu operează întotdeauna în același fel. Când vine vorba de animal, pe scara noastră, sentimentul pe care ni-l inspiră acesta se poate schimba complet depinde despre cine e vorba: despre adult sau despre progenitura sa (modelul său miniatural). Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nu îl va împiedica, mai târziu, să tragă în părinți, dar măcar va fi resimțit o clipă, față de micuți, o pornire sinceră de tandrețe. Din păcate, există și indivizi (oameni, ființe înzestrate cu rațiune și cu sensibilitate) pe care această micime îi lasă cu totul reci. Puii de focă află asta de fiecare dată, pe propria lor piele. Vulnerabilitatea, privirea lor (inocența, tandrețea din ochi) ar trebui să înmoaie până și cele mai împietrite inimi și totuși, în fiecare an, în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pentru Edwin câteva episoade de copilărie și adolescență petrecute la Sunne, îndrituind interesul hărțuitor și totodată salvator al lui Stellan pentru un ex-camarad, dar și pentru drama reală a personajului (ex-cosmonaut) depresurizat din punct de vedere moral de conștientizarea inenarabilei micimi a vieții pe Pământ și a galaxiei noastre în comparație cu Universul infinit. La fel de lamentabilă i se pare și condiția de exponat, ulterioară revenirii în mijlocul bâlciului deșertăciunii: "De-aia fug, Stellan, de-aia! Trebuie să cobor sub ei, sub pământ, jos, în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]