425 matches
-
să-și trateze subiectele un scriitor... Sau: "Cutare scrie tot atât de bine ca Voltaire."... Nu, intervine categoric Proust: "ca să scrii tot atât de bine ca Voltaire, trebuie neapărat să scrii cu totul altfel decât el." La fel, un alt autor, obscur, face elogiul micimii, ca spațiu, elogiul scurtimii unei opere, fiind un avantaj pentru ca ea... să lunece mai ușor în posteritate, să se strecoare prin ea mai lesne... Posteritatea, spune Proust, nu are grijă decât de calitatea operei, ei nu-i pasă de cantitate
Despre Baudelaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13663_a_14988]
-
autorității supreme și eterne al unei puteri inepuizabile, pentru desființarea revistelor, pentru bugete preferențiale, calculate după bunul plac afișat cu dispreț, pentru propulsarea hilară a unor artiști de mîna a doua și a treia pe culmile gloriei închipuite, pentru atîta micime și criză spirituală. Pentru toate astea și pentru încă multe altele trebuie dată socoteală. Este înspăimîntător să vezi cum se cultivă răul cînd în decembrie �89 au murit oameni. AU MURIT OAMENI! Dacă nu ar fi fost sînge, probabil că
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
o dată, proiectat într-un univers în care vina era, efectiv, de partea mea. Punct cu punct, toate invectivele mele, repet, nejustificate în primul rând ca ton, iar mai apoi din punctul de vedere al conținutului, se vedeau reduse la o micime personală care era a mea, numai a mea. Greșisem. Mă înșelasem. Cărțile apăruseră. Editura se deschisese și mai mult către lume. Atunci, ce îmi rămânea de făcut? Numai ca să încerc să-mi repar gafa". Frazele, așa căznite cum sunt, descriu
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
pe scenă pe Dan Bittman. Era un studențaș cu fumuri, care își dorea puțină faimă și aventură. Părinții lui mi-au fost prieteni de parcă ei erau colegii mei de trupă. Niște oameni deosebiți, nu ca el, pe care aroganța și micimea îl fac să fie cu nasul pe sus", a spus fondatorul trupelor Iris și Voltaj.
Bittman este "cu nasul pe sus", susține un compozitor by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/72685_a_74010]
-
capul greu și stomacul revoltat: tulburea trezire de a doua, a treia, a patra zi. Nu înălțarea impetuoasă a spiritului, zborul imaginației băutorului, sentimentul de putere eliberată de constrângeri, ci, vai!, gesturile încleiate de după, senzația penibilă de rău fizic și micime sufletească. Sentimentul de ratare retrăit periodic, scufundarea, iar și iar, în mlaștina unei condiții deplorabile. Prozatorul șterge, cum spuneam, marcajele. Senzațiile fizice au și o rezonanță morală, iar valorile cu majusculă sunt aduse la scară omenească. Astfel că episoadele existențiale
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
literatură. Pe cînd ani de-a rîndul, deși am ajuns celebru destul de repede, cărțile mele nu beneficiau deloc de cititori. La Jalousie a fost vîndută în 400 de exemplare într-un an. Era o enormitate - folosesc termenul ca expresie a micimii. Ultimul roman s-a vîndut în 40 de mii de exemplare, într-o lună-două sau trei. Noul Roman a reușit așadar să schimbe cititorii. Marguerite Duras nu avea la început deloc cititori. Trecea drept ilizibilă. Acum, grație în bună parte
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
nr. 1, într-o acțiune ce are ca scop să-l determine pe Becali să plece de la Steaua. Fanii steliști afișează bannere cu mesaje precum, „Spunem pentru a mia oară, puternic și răspicat, Steaua adevărată nu are sediul la palat“, „Micimea ta anulează valoarea altora. Hagi, Piți, Oli VERSUS cancer la limbă“, „Steaua nu $teaua“, „Vinde, pleacă, mori“, „Steaua liberă“ și scandează împotriva lui Gigi Becali, care nu se află însă la Palat, transmite Realitatea Tv. Gigi Becali nu este prezent
Protest la Palat împotriva lui Gigi Becali. Finanţatorului Stelei: Sunt 5 milioane de suporteri ai Stelei care mă iubesc, restul sunt nişte drogaţi () [Corola-journal/Journalistic/77073_a_78398]
-
dor, răsfoiesc cartea - dialog cu Florica Ichim, ascult cele patru CD-uri scoase la Radio. Vocea lui mă tulbură. Ceea ce spune, cum spune. Mă tulbură confesiunea Olgăi Tudorache... Ce lume! Și asta nu înseamnă că nu au trăit urîtul, trădările, micimile, turnătoriile, sărăcia, invidiile și meschinăriile. Înseamnă doar că aveau mult mai mult în ei. Cultură, nebunie, dăruire, patimă. Totul se învîrtea pur și simplu în jurul teatrului. Azi se trăncăne în lumea noastră despre orice, despre vrute și nevrute. Numai despre teatru, nu
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
fi în refuzul de a recunoaște măreția acestor tineri, în fața epopeei din Făgăraș, veninul incriminator trebuie să abdice. În Țara Făgărașului, timp de șase ani, doisprezece tineri au ținut în șah o forță militară a cărei mărime a fost în contrast cu micimea satelor presărate între rîul Olt și Carpații Meridionali: șapte batalioane de Securitate, 150 de cîini polițiști, 500 de informatori racolați dintre săteni, alături de camioanele, armamentul și logistica aferentă. Din cei doisprezece, pe teren vor muri patru: Andrei Hașu, zis „Baciu
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
Ioana Pârvulescu Îl înțeleg foarte bine pe Titu Maiorescu: a nota în fiecare zi în jurnalul intim noi surprize legate de vreme și la cîte grade se ridică termometrul e o ocupație liniștitoare, care te face să uiți de toate micimile omenești și de surprizele, mereu neplăcute, din lumea literară. De altfel numai secolul al XX-lea a impus ideea că a vorbi despre vreme e aproape rușinos și că dovedește o anume sărăcie spirituală. în secolul al XIX-lea subiectul
Vara prin Europa by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15006_a_16331]
-
istoria, ca cea a lui Erich care nu a găsit nici un moment destul de copleșitor pentru a deschide o sticlă de vin provenind din beciurile lui Hitler. Și iluziile, și realitatea cea mai suavă poartă în ele semnul morții și al micimii lumii, dar frumosul, dulcele-amarul acestei cărți, este chiar amăgirea conștientă, această nerenunțare la mistificările rozalii: "chiar să crezi că amintirea unui cal/ ar continua să-ți pască/ trandafirii/ din grădina/ cu care ți-ai împropietărit copilăria..." Adrian Alui Gheorghe - Îngerul
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
amintește de acel cântat "De avem sau nu dreptate,/ Eminescu să ne judece". În ordinea demonstrației, mărturisiri precum "Mi-ar fi plăcut să trăiesc în alt timp - Regret sincer să mă acomodez/ Unei lumi imposibile/ cu toane și orgolii, cu micimi, ce vântură și munții cei mai semeți[...] Azi, totul s-a epuizat, s-a consumat,/ O undă de romantism nu mai găsești? (s.m.) (p.61) nu mai șochează deloc. Poetul se plânge în aerul mercantil al vremurilor sale, de lipsa
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
situație prin care trecuse și Octavio Paz cu mulți ani în urmă, când se întorsese din exil. În cazul meu, se întorseseră doar niște texte ale mele, nu și autorul lor, dar era destul pentru a provoca „reaua-credință a unora, micimea altora și reticența majorității.”, cum descria Octavio însuși experiența Întoarcerii (titlul chiar al revistei sale, Vuelta = Întoarcere). Trebuia să învăț și eu ce însemna să confrunți „ideile estetice, morale și politice predominante ale conaționalilor”. Da, trebuia să învăț și eu
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
plin, împreună cu mine, transa mea numită “von Trier”. Tare tipu’! Ce vreau să spun însă. Povestea este extrem de dură, este vorba despre trădări, despre un șir de mîrșăvii, despre un șir de violuri, despre urîtul din noi, despre crime, despre micimea și putregaiul din noi, despre anvergura puterii, chiar și în felul în care organizează spectacolul crimelor în lanț, în final, ca în tragediile grecești. Un incendiu de proporții instalează pustiul din fiecare și peste pustiitul oraș Dogville. Pe urmă, totul
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
Sorin Lavric Andreas Capellanus, Despre iubire, ediție bilingvă, traducere din latină și note de Eugenia Cristea, studiu, notă introductivă și bibliografie de Anca Crivăț, Editura Polirom, 2012, 386 pag. Ce nemulțumește la textele medievale e disproporția dintre anvergura termenilor și micimea realităților pe care le descriu. Lămurirea unei chichițe cere neapărat scrierea unui tratat, iar o banală distincție lexicală dă naștere unui val de scolii explicative. Numărul îngerilor care încap în vîrful unui ac inspiră o dispută seculară și o prepoziție
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
O putem mînui ca o armă greu de contracarat, precum orice convenție care, concentrîndu-se, se arată periculoasă prin subtilitate. * Jocul de-a modestia îi prinde doar pe cei realizați, care-l pot împinge pînă la masochism. Neîmpliniții care-și exhibă micimea n-au clasă. Sînt pur și simplu niște dizgrațiați. * O șansă a creației: de-a adînci atît de mult ceea ce e dat, cunoscut, vechi, încît esența să reiasă în chip halucinant, sfidînd inovația, punînd în postură jenantă artificiul tehnic. Opunînd
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
de Dabija. Accentele se plasează în alte puncte și se creează alte pîrghii care susțin acest spectacol în imediata actualitate a timpului nostru bîntuit de cinism, de distrugere, de bîrfă veninoasă, colportată cu limbă ascuțită și rea, de morbid, de micimi și nimicnicii, de trista și sfîșietoarea noastră impotență în a le depăși. Reprezentația amintită mi-a spulberat unele rezerve pe care le-am avut față de unele interpretări, iar cheia dată de Alexandru Dabija pentru fiecare partitură se înțelege acum limpede
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
să hălăduiască prin țărâna mormintelor celor care s-au stins în curățenei și în nevinovăție, ca și prin viața contemporanilor onești, înverșunați împotriva leneviei, a prostiei, a indiferenței, a falselor competențe, tare care condamnă spiritul românesc la rămânerea eternă în micime, josnicie și obscuritate. Trebuie să atragem atenția că lupta împotriva Stafiei Securității nu este cu nimic mai puțin importantă și cu nimic mai ușoară decât lupta împotriva Securității Politice înseși. Trebuie fără greș țintită carapacea ei de ploșniță belicoasă. Strop
Stafia securității by Nicolae Tone () [Corola-journal/Journalistic/16658_a_17983]
-
care îi lega de diverse cabinete și după egalitatea care le asigura o importanță pe care au pierdut-o, aceasta nostalgie nu poate fi susținută de Miron Cozma. Victoriile lui Cozma, oricît de mari, pe moment, sînt condamnate la o micime de-a dreptul microscopica, în timp. Cam aceeași soartă o au și speranțele celor care văd în Cozma pe luceafărul nostalgiilor lor.
Mineriada secretă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18175_a_19500]
-
activiști apatici, blazați, pentru care totul părea o corvoadă, șmecherași despre care se știa că pot fi unși cu șpagă (n-am dat niciodată, din delicatețe pentru cel din fața mea, spre a nu-l insulta punându-l să își recunoască micimea de a o primi), indivizi libidinoși cu colegele de cancelarie și chiar mici înțelepți gata oricând să te învețe cu duhul blândeții codul minimal de comportament capabil să te scutească de belele. Mi-e greu să cred că dacă astăzi
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
cu epectaza. Dorința poate la un moment dat naște tristețe, dar aceasta nu înseamnă că viața duhovnicească este un progres în tristețe, căci fericirea nu poate fi concepută ca stând alături cu tristețea. Sufletul care înaintează și care își conștientizează micimea sa în fața lui Dumnezeu, are doar la un moment dat slăbiciunea de a-și pierde nădejdea în puterile proprii și, implicit, în puterea lui Dumnezeu. Sfântul Grigorie nu recomandă persistarea în această stare, ci îl sfătuiește pe cel care trece
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
bătaie totul, doar-doar îi vor determina pe adversari să se recunoască învinși chiar înainte de-a începe campania electorală. În aceste condiții, speranța rămâne tot electoratul. Dezvăluirile și scandalurile de presă vor atinge cote apocaliptice, arătând încă o dată iresponsabilitatea și micimea morală a multora din personajele publice de la noi. Fluiditatea evenimentelor nu îngăduie nici un fel de previziune asupra a ceea ce se va întâmpla nici măcar peste câteva minute. Continui să scriu la acest articol la o zi după anunțul retragerii din cursă
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]
-
politica Europei. Desigur, între ei existau diferențe importante și foarte clare. Au fost în același timp și în același fel detestați, atacați, calomniați; pentru a aprecia asemenea oameni, trebuie să ne raportăm însă la ansamblul operei și mai puțin la micimile morale din viața lor. Prințul Metternich a debutat în politică atunci când Napoleon a început să stârnească uimirea întregii lumi. El nu a înțeles succesele acestuia decât ca o succesiune de victorii militare; fiind numit ambasador la Paris, amabil, plin de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cu alți corupți, a unor buzunare cu niște trăiști. Acest cuvânt, suprafață, este esențial în definirea lui Adrian Năstase. Premierul este un exemplu perfect de om bidimensional, creatură născută din încrucișarea postcomunismului cu postmodernismul. (Disproporția între avalanșa de mijloace și micimea scopurilor e și ea o caracteristică postmodernă.Ă A treia dimensiune, adâncimea, îi lipsește cu desăvârșire. Nu nutrește nici o convingere profundă. Nu are nici un principiu de neclintit. Tot ce face este construit pe suprafață, după criteriul ce-ar da bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu nevasta nu are mare importanță - esențială e priveliștea celor patru cotoare aurite, însumând 20 cm, așezate în raft... E. Constantinescu nu e doar o anomalie patologică și morală - el reprezintă intelighenția României din ultima jumătate de veac. Egolatria lui, micimea, joasa calitate umană pot fi întâlnite la mult prea mulți dintre cei ce trăiesc din simboluri, scrise sau rostite. Spuneam cândva că soarta tristă a României în postcomunism se datorează faptului că ungurii, cehii sau polonezii au avut comuniști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]