1,188 matches
-
casă. La început simptomele au fost ușoare. Am crezut că o să mă fac imediat bine, însă, m-a ținut neașteptat de mult. De atunci mi-a fost rău o săptămână, m-a durut capul. Contracția pupilelor era ușoară, dar aveam migrene. Credeam că după vacanță o să mă vindec, însă nu a fost atât de ușor. Normal că sunt supărat pe faptul în sine, că a fost împrăștiat sarin. Totuși, nu înțeleg de ce atunci când s-a căutat vinovatul, l-au acuzat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spus că am pulsul doar 50. E foarte mic. Pulsul normal este de 100. De aceea doctorul s-a cam speriat. Mi-a mai zis că ar fi bine să cheme familia. Cum m-am trezit dimineața, îmi dispăruse și migrena. Mai aveam încă o senzație ciudată la ochi... M-am învoit de la muncă în săptămâna aceea și m-am tratat acasă. De sâmbătă am început din nou lucrul. De atunci am vederea proastă. Zilele trecute mi-am făcut controlul medical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au pus perfuzii. În acea perioadă am avut numai vise ciudate. Visam de multe ori ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi rămas acolo. De aceea visele erau stranii. La sfârșitul lunii martie m-am externat și, după aceea, migrenele m-au mai ținut șase luni. Și când munceam la firmă aveam durerile astea de cap. În spital aveam dureri întreaga zi, apoi s-au mai rărit - le aveam numai după-amiaza. Era o durere acută. Nu era chiar insuportabilă, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am întrebat: „Credeți că sunteți potrivit pentru meseria asta?“ Mi-a răspuns liniștit, de parcă vorbea despre altcineva: „Păi, o fac de mult timp și pot să spun că mi se potrivește.“ După ce a ieșit din spital, a avut probleme cu migrenele. Îl durea atât de tare capul, încât nu putea să doarmă. Nu s-a vindecat complet într-o săptămână. Deoarece era o perioadă aglomerată, deși i-a fost foarte greu, a doua zi s-a dus la muncă. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să merg la întâlniri, nu aveam bătăi de cap. - Ce fel de copil ați fost? Făceam năzbâtii. Eram plină de viață, poate cam gălăgioasă. În școala primară am întrerupt o jumătate de an studiile. De atunci am avut probleme cu migrenele și am luat bufferin până am devenit adult. Cu toate acestea eram vioaie ca o mică fiară. Aveam mulți prieteni. Nu puteam să învăț (râde). Am mers la o școală generală particulară de fete, iar apoi la un liceu particular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
unde puteau lua masa mai în voie, dar prețul cu care era obținută această victorie era exagerat. Filip ar fi optat fericit pentru insomniile datorate înțepăturilor de țânțari în locul celor provocate de fumul de pucioasă, care-i producea vărsături și migrene rebele. Dar nu era după voia lui. Trebuia să suporte totul fără să crâcnească, mai ales după ce în mintea sa încolți bănuiala că anume pe el îl afumă și că de el, nu de țânțari, vrea să scape Carol prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unde puteau lua masa mai în voie, dar prețul cu care era obținută această victorie era exagerat. Filip ar fi optat fericit pentru insomniile datorate înțepăturilor de țânțari în locul celor provocate de fumul de pucioasă, care-i producea vărsături și migrene rebele. Dar nu era după voia lui. Trebuia să suporte totul fără să crâcnească, mai ales după ce în mintea sa încolți bănuiala că anume pe el îl afumă și că de el, nu de țânțari, vrea să scape Carol prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
provocare mai violent ca alți oameni. De altfel, cererea lui de indemnizație din partea guvernului de la Bonn se baza pe vătămări atât la sistemul nervos, cât și la ochi. Ieșiri de furie, foarte rare, dar zdrobitoare, Îl puneau la pat cu migrene intense, Îl băgau Într-o stare postepileptică. Apoi zăcea mare parte dintr-o săptămână Într-o cameră Întunecată, rigid, cu mâinile Încleștate pe piept, lovit, cu dureri, incapabil de a răspunde când i se vorbea. Cu Shula-Slawa trecuse printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Într-o noapte. Se sfătuiesc stelele Într-o limbă a necunoscutului Astfel ca eu să nu ghicesc Când vreo stea Vorbește de dragostea mea. Semne Se pierde în tufe de-aluni mărginași Chemarea de dulce sirenă, departe E marea, talaze-n migrenă. Și omul Ce n-are durere sub frunte, coboară Spre apă din sat. Tu caută-i talpa. Eu, glezna mai sus, sărutul genuchiului Cândva m-a vrajit. Tu caută-i pulpa Eu, sânii călai. Grumazul și buza, Au semne de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mult înainte, pentru a se „lămuri” cu cine stă de vorbă). Nu uita să amintească în aceste vorbiri despre „strălucirile de altădată”, cum venise de pildă odată regele în oraș pentru dezvelirea unei statui - era prin ’36-’37cum regele având migrene, cineva din suită a fost trimis anume să cumpere niște leacuri de la farmacia din centru a domnului Ionescu, cum acesta a refuzat orice plată în monedă, cerând în schimb favoarea de a trece pe geamurile celor două vitrine ale farmaciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o zi călduroasă de iulie (1 iulie de fapt), Înainte de masă și după, cu 2 ore Întrerupere. După-masa nu mai era nici cald (ploua cu găleata de nu găseai un taxiu), nici transpirație, nici nevroză, nici citronadă, nici așteptare cu migrene, ci era liniște și ici-colo câte un hohot de râs. Doamne, cât am putut să râdem, tu, Zare! Ce posturi! Eu primisem Rio della Burlești, un sat care, dacă te gândești bine, nici nu-i așa de departe de București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Alexandru rămăsese alături de tatăl său. La Suceava se Închinase Doamnei țării, frumoasa Maria de Mangop, a doua soție a voievodului. Nici una, nici alta nu erau Într-o dispoziție prea bună. Doamna Maria se retrăsese repede În camerele ei, pretextând o migrenă. Erina Înțelese că nu e momentul confesiunilor, chiar dacă, adeseori, Între ea și Doamnă se nășteau discuții interesante, care mărturiseau un Început de prietenie. Se retrase și ea În camerele căpitanului Oană, așteptând. Știa că și Doamna face același lucru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără de rost în rosturile regulate ale aleilor, odăilor deprinderilor și oamenilor, și acum iată că un vis greu, de amiază plictisitoare, făcea pe Mini să gândească că acea Mika-Le era și pricina dezordinei morale de acolo. Cu capul plin de migrenă, pe care-1 avea după astfel de primire, de masă și de somn, așezată pe marginea divanului, Mini nu închipuise nimic, stătuse amorțită subt impresia cuceritoare, pe când, undeva, înăuntru, în creierul obosit, în afară de voința ei, se adâncise, crescuse fără de probe convingerea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și auzul tuturor, să se amestece și să se încurce cu zvonul și răutatea lumei. Se mai deschid porțile și pentru ca să intre bieți oameni nevinovați ca Mini, și să se necăjească și ei degeaba. Cu capul ceva mai ușurat de migrenă, Mini hotărâse că necazul, atunci când îl scoatem la lumină, sluțește încă mai mult chipul lui urât, subt privirea sașie a oamenilor. De unde însă venea necazul? Cine era oare acolo de vină? Amica Nory ar fi căutat desigur un vinovat: bărbatul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
târziu, ca de fiecare dată când ajungea în acest moment al călătoriei, senzații binecunoscute îl asaltară. Gonind parcă stresul, sângele începu să-și facă simțită prezența, croindu-și drum prin degetele vlăguite de trecerea timpului, încleștate până atunci de jilț. Migrena sâcâitoare, ecou dureros al oboselii acumulate, se disipă rapid până aproape de dispariție în timp ce mii de furnicături mărunte începură să-i mărșăluiască prin tot corpul. Un alt oftat, dar nu de ușurare, luă locul celui dintâi - spectrul bătrâneții începuse să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
rog să continuați, l-a invitat Josephine. Iar Dermot n-a așteptat să fie rugat de două ori. —Multă vreme n-am știut cât de gravă era situația fiindcă Chaquie bea pe ascuns. Ascundea sticlele sau zicea că are o migrenă, când ea, de fapt, se suia în pat cu o sticlă de băutură. Fața lui Chaquie era de un roșu aprins. Și-mi vindea tot felul de gogoși. Odată am găsit în fundul grădinii vreo douăzeci de sticle de Baccardi goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pustie. Doar câțiva bătrâni maniaci. Maniac putea fi considerat el însuși, cu aceste fișe și citate pentru o lucrare de nimeni cerută, nici așteptată, nici dorită. Îl durea capul. Nu, azi nu putea lucra. Primăvara să fie de vină... tulburarea, migrenele... o întâlnire întârziată, pentru care captivii îndelung dresați, iată, nu se dovedesc apți... Tumultul acesta zăpăcitor, un miraj în care nu puteai avea încredere. Domnul Gafton își duse, fără să vrea, mâna la frunte, să-și șteargă sudoarea. Un vârtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
primăvară. Străzile pline, zâmbetele copilărești ale pacienților pe care i-a întâlnit acolo, în sălile de așteptare ale adevărului.Purtătorii bizarei incubații, frumoșii nebuni ai marilor dezastre, sarea pământului, cavalerii ultimi ai normalității, cum spune doctorul Marga. Coduri complicate, coșmaruri, migrene, vedenii, lacrimi, leșinuri ale normalității, susține nebunul care face pe doctorul nebunilor. Cum să-i recunosc, să-i opresc, să-i însoțesc apoi acasă, să fiu seara asta doar al lor, cu ei... să-i pot aduna, unul și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Paulina, Pianista, să rămână cu ei. „Știți, se spune că mai urmează acum o serie de zguduituri mai mici, mai bine să fim împreună.“ Da, simțea el însuși frisonul, un fel de stranie inducție a primejdiei plutea în aer, o migrenă obsesivă acaparase gândurile și trupul în care intrase adânc trepidația cosmică, tusea traumatică a Terrei bolnave, zgâlțâind zidurile chinezești ale micilor refugii iluzorii. Privea din prag grupul de pensionari, de parcă și-ar fi revăzut părinții și unchii și mătușile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rosteau. Transpira, înnebunit de miracolul clipei care va pieri. „Emoție, atâta sunt. Emoție turbată, sorella. Emoția mă ruinează. Mă sălbăticește, mă anulează, amantissima“. Nu mai avea curajul să ridice privirea. Toma, iscoada salariată, dispăruse, la fel Irina, cu perversele ei migrene pubertare, și Tolea, bălăbănindu-se, în aer, fără ghidon, și bonomul Marga, și pensionarii Gafton, și argentinianul Mircea Claudiu, cu sticloasa sa Astrid, și subteranul Octavian Cușa, zis Tavi, fotograful surdomuților, toți, toți. Și bătrânul filozof Marcu Vancea dispăruse, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Repede, neatentă. Vocea adâncăanulează, parcă, ezitările, cere un răspuns, o confirmare. Are nevoie de glasul și vorbele imediate, imediate,ale cuiva care să-i confirme că vorbele existaseră, într-adevăr, că seara asta există, terasa, tăcerile, vinul sunt reale, cuvintele, migrena, cerul, moartea, totul, totul. — Textul părea să condamne agresiunea, da, da. Dar expresia era suspectă. Atât de dură, de vulgară, de complice... Complicita cu faptele, revela o profundă înrudire, deși părea că le condamnă. Relația dintre fapt și relatare arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
alor mei adevărul la sfârșitul petrecerii. Da. Asta ar putea merge. Trebuie să meargă. N‑o să‑mi fie greu să conving lumea încă o oră sau așa că Luke e aici, și pe urmă o să spun că l‑a apucat o migrenă și s‑a dus să stea puțin întins. Da, asta am să fac. OK, să mă duc acum. Și se dovedește că e și mai simplu decât am crezut. În scurt timp, toată lumea ia drept bun faptul că Luke e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe țeava armelor automate, unde e, unde e, unde eFührerul? Conducătorul? Și mâinile noastre ridicându-se, solemne, să ne descopere capul... * — Dar nu este ușor de trăit lângă o Casandră! Tot presimțind răul, mama era anxioasă și depresivă, veșnic cu migrene și palpitații, veșnic obosită. Bunicii ne-au crescut pe amândouă, ei erau metodici, riguroși, sportivi și așa au rămas mult timp, dar sistemele de educație nu dau aceleași rezultate. Eu m-am reechilibrat lângă ei, după toate nenorocirile, pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
casa. Bucătăreasa, grasa aia care îl gonea mereu din bucătărie cu mătura, plecase după fel de fel de cumpărături. Julien dispăruse și el, trimis de doamna consul după fondante. Iar Toinette, după ce se văitase o jumătate de zi din cauza unei migrene îngrozitoare, se închisese în dormitor... Proaste obiceiuri mai avea parfumata lui stăpână în ultimele săptămâni! Și mereu lăsa în urma ei o undă de umori răscolite care îi aminteau de cățelușa veselă și dichisită cu care, la Paris, el... Hm, hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cam dezorientat. Nu mai regăsea ordinea lucrurilor. Așternutul răscolit, părul ciufulit, neglijéul îmbrăcat doar pe o mânecă și încercările nereușite ale Toinettei de a o nimeri pe cealaltă... ― Dar... Dar... Ce se întâmplă?... Ce-i cu tine? ― Am... Ah!... O migrenă... Ah!... Îngrozitoare! Papucul Toinettei înghesuia sub pat un fel de cârpă cu broderii colorate și, ceva mai încolo, de sub trena neglijéului răsăreau... doi craci. Doi craci?... Ledoulx întinse un deget însângerat spre ei. Dar cum naiba se numeau pantalonii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]