867 matches
-
unde o dai! Yusuke dacă știi țigănească tu crezi oare? Ești și doctor la țigani? N'ai onoare! Să-ți faci sepukku nu se cade, e post-modernă era Din Meiji(4) în Rom-mania se făcu de Miji(5) lexema. Se miji un nou ev în ochii abia mijiți. Țigani,din suflet Meiji Meiji răcniți! Meiy ou (6) n-ai!... 名誉 Iac'așa la secție se secționă un ou. C'o'iubești p'a noastră limbă noi credem saramurile! Vino și ne
SUMIRAI PROFESOR LA ȚIGANI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350020_a_351349]
-
la același centru de colectare! Dar cine se sinchisește, la câte centre de colectare sunt în Paris! Am luat 500 de euro de la Kar, și m-am dus la bordel. Vorba aia, ce a venit pe kar se duce pe miji (4). Planul Trupa lui Vili, fiul lui Rita, nepotul lui Damian, era mai ceva decât armata de samurai a Japoniei medievale. Tăiau țiganii țevile cele mai groase de la sonde cu pânza de bomfaier, fără cadru! Am văzut eu asta în
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
remat, care remat urma să fie jefuit, totul într-un ciclu karmic și samsaric (6) nesfârșit. Doar suntem indieni, nu? Biblio-manelografie: 1-https://en.wikipedia.org/wiki/Herostratus 2- kar: penis în țigănește. 3-https://www.youtube.com/watch?v=JqJgCGNxv-0 4- miji= vagin în țigănește. 5- explodare: așa pronunță țiganii cuvântul „expulzare”. 6-https://en.wikipedia.org/wiki/Sa%E1%B9%83s%C4%81ra Referință Bibliografică: Țiganii au vândut Turnul Eiffel la fier vechi, sau cum m-am visat un (H)erostratus modern
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
încântat le vrei, te zbați între ispite și real să le atingi, să simți, sunt arcade de subînțeles ce-și schimbă forma, devin mister, uimire, acoperite în sclipire sunt ude în lacrimi, doruri pururi, zile din calendar, atunci când în om mijea cuvinte de nectar din mezozoic. Percepem nevăzutul din aștri și pământ discernem vrute existențe, simțim prin excelență. - Cunoaște neștiutul? Silabe îngerești, amprente de iubire, te încânți par ireale, sfârșind în mijlocul de pietate. Tu vrei să știi că-i locul unde
SIMBOLURI TAINE DE-NCEPUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365834_a_367163]
-
ne apropiem de câmpiile fără de sfârșit din nord. Aici iernile sunt lungi, friguroase, iar vânturile bat năprasnic dinspre Oceanul Înghețat către satele rare împrăștiate prin Câmpia Rusă. În lunile de iarnă, zilele sunt atât de scurte, când soarele de-abia mijește pe la orizont, răsare târziu și apune prea repede, lăsând noaptea stăpână peste sălbăticia fără de sfârșit a pădurilor și a câmpiilor înzăpezite, prin care se întrevede câte o căsuță de prin satele puține și rare din aceste ținuturi. Vara, în schimb
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
la venirea primăverii. Eram tânăr pe atunci, mugurii mei se grăbeau să înfrunzească, deja, undeva, pe vale, înfloriseră cornii. Și, stând așa pe gânduri, am simțit o pală de vânt căldicel, care se strecura printre brazi scuturând zăpada de pe ramuri. Mijea de ziuă, cerul începuse a se înroși spre răsărit, semn că până la ivirea soarelui nu mai era mult. Drept să-ți spun, nici n-am simțit când a trecut noaptea, ultima noapte a lui februarie. Când mi-am revenit, era
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
îl trezise îi oferit o țigară scuzându-se : - Te-am scos doar ca să nu-și mai bată joc de tine descreieratul ăla ! Era cel căruia îi aparținea valiza „ scăpată ” de soldatul Bert. - Hai să ne uităm la curve ! Abia se mijise de ziuă. Nu se putea dumiri la ce curve se puteau uita la acea oră, dincolo de vălul de ceață. „Curvele” erau doar niște țigănci amărâte ce așteptau ora de vizită la penitenciarul învecinat. * Detenția lui s-a sfârșit pe neașteptate
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
la nesfârșit. Doar chipuri străine. Chipuri pe care se poate citi graba, nerăbdare și din când în când, pe câte unele, bucuria revederii cu alții care au așteptat ca și el. Privirea îi devine din ce în ce mai pătrunzătoare până ce, în colțurile ochilor, mijesc lacrimi, datorită efortului. Peronul a ajuns să fie aproape pustiu. Trenul golit de călători mai scoate pe la câte un capăt de vagon o pufăială de abur, sporindu-și cenușiul, apoi se pune în mișcare spre triaj. Albert se străduiește din
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
contrapondere a lăsat fumul să-l învăluie părând să se fi retras în ceață, fără să scoată un cuvânt, fără să mai respire. - Ei bine ... urăsc bărbații, îi urăsc... îi urăsc... îi urăsc.... ! De această dată în privirea lui a mijit oarecare interes. Femeia, cedănd nervos, intrase într-o criză de isterie. După izbucnire s-a lăsat cuprinsă în convulsii de plâns ca mai apoi să se liniștească. Șuvoaiele de lacrimi s-au liniștit mult mai târziu. Abia apoi a putut
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
în loc lanul de porumb era întrerupt de fâșii de pe care fuseseră tăiați cocenii și rânduiți în grămezi. Simțea o oarecare ușurare ; scăpa, pentru o vreme, de frunzele tăioase, nesuferite. Îi sporea însă teama odată intrat în cămp deschis. Cănd a mijit de ziuă, pe una din grămezi a mai cărat căteva legături de coceni supraînălțând-o. Va fi foișorul lui de observație. * Soldații batalionului de pază fac pânda de noapte învățată pe vremea instrucției de specialitate. Sunt lungiți la pământ pe foile
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
femei, probabil, pe care nu le-am cunoscut. O femeie care... Se opri descumpănit, simțind că nu mai este ascultat. Vru să se ridice cu furie și să plece, scrutând-o mustrător cu privirea pe Arina. În ochii ei însă mijeau lacrimi, semn că înțelesese totul înainte ca el să fie explicit; ori, poate că era una din cele peste o sută de femei... Furia se transformă în tristețe, auzind un glas ce străbătea ani și ani: “Cred că până la urmă
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
asemenea împrejurări. Reacția în lanț fusese declanșată de pietrișul zgrunțuros din pantofi. Dl. Nedelcu încerca, fără succes, să-și ascundă zâmbetul ori, mai bine zis, reușise cu brio să-și stăpânească hohotele de râs, ajutat fiind și de lacrimile ce mijiseră în ochiii d-lui Constantin. - Vedeți, vedeți dl. Nedelcu, ce mi-a făcut?.. Întrebarea a rămas însă fără răspuns. Dacă cel căruia îi fusese adresată ar fi încercat să-și descleșteze maxilarul, pentru a da un răspuns, dezastrul ar fi
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
noi, dinspre noi, norii ar îmbrăca cerul, soarele nu s-ar mai oglindi în mare, dacă n-aș mai vedea pânza-nflorită a visului, zâmbetul tău, aievea. PUNTEA ACEEA aproape de podul străin luminos la bază cu scâncete deunăzi simțeam cum mijise o punte din dureri și doruri nespuse din veniri și plecări din puful amintirilor și parfumul florilor de azi. brazii-și lăsau pânza lichenilor până-n pământ aroma rășinilor amețea firea-n rotocoale elicoidale ce prindeau viață țesând marginile stabilopozii trecerii
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului mi-aduc aminte prin răstoacă adeseori te urmăream erai copila ce din joacă în zâna bună o schimbam pândeam parfumul din cosiță de undeva ascuns în fân doream să văd lângă căpiță mijindu-ți mugurul de sân și doamne, ce mai zarvă mare a fost când eu lângă pârâu m-am apropiat de scalda-n care te adânceai ca macu-n grâu e dusă vremea când pe seară furam în glumă un sărut și
MI-ADUC AMINTE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365670_a_366999]
-
Zorile începeau să-și facă apariția. Situația era dezolantă. Valurile se repezeau cu forță în dig, aruncând cu putere sute de hectolitri de apă rece spre cârdul de lebede. Stratul de gheață își mărea mereu dimensiunile. Cum începu să se mijească de ziuă, masculul dominant, își luă întreaga comunitate de păsări grațioase și se ridică în zbor, îndreptându-se spre lacul Mangalia, lac cu apă mică, cu hrană și cu adăpostul oferit de pâlcurile de stuf. Aici, ele se puteau adăposti
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
visuri dorm în călimară le scoate noaptea afară în scârțâitul de condei cu îngeri zboară către zei poetul nu tace nicicând el mângâie macii în gând adună roua să-i fie o ploaie caldă-n grafie sămânța lui să-i mijească postuma slovă-l jelească căci el trăiește în toate și viu va fi după moarte când ploaia la streșini ascult poetul vorbește mai mult și floarea-i strânge-n petale lacrimi căzute pe dale o carte în mână de-o
POETUL NU TACE NICICÂND de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361649_a_362978]
-
Acasa > Strofe > Amintire > ARMONIE Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 176 din 25 iunie 2011 Toate Articolele Autorului ARMONIE În savana liniștită, Leoaica se odihnește, își mijește ușor ochii și în jurul ei privește. Nici o boare nu adie, totul pare nemișcat, Soarele-i o vâlvătaie, aerul înfierbântat. Leuțul ei, pus pe joacă, de coadă o tot apucă, încet se rostogolește și apoi o ia la fugă. Totul este
ARMONIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351793_a_353122]
-
apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai erau vreo douăzeci de kilometri până la obor. Dimineața, când zorile au început să mijească de ziuă, m-am trezit și eu din somnul ce m-a furat în hurducăiala căruței. La ferestrele caselor pe lângă care treceam, a început să se aprindă becurile. Aici nu mai era ca la țară, iluminarea cu lampa cu petrol
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SEARĂ DE TOAMNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1740 din 06 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului seară de toamnă pe cerul serii orizontul doarme, mijește dintre plopi un corn de lună, se-așterne aur pe poteci pustii și toamna asta parcă e nebună. în colț de umbre șoaptele apun în dulci melancolii verlainiene, pe un covor de frunze eu adun flori veștede de maci și
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352552_a_353881]
-
în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În tren doamna brună stătea la fereastră Și privea mirajul țărmului discret Peste care toamna roșu violet Parfuma cu brumă Dunărea albastră; Am rămas pe gânduri măcinând tăceri Când mijeau în jururi flori de chihlimbar Și treceau prin aer oamenii de var În poieni abstracte îngropând averi, Timp în care două lacrimi de mărgean Curg pe-obrazul doamnei brune de la geam. Referință Bibliografică: Doamna brună / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
DOAMNA BRUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352535_a_353864]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SEARĂ DE TOAMNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1001 din 27 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului pe cerul serii orizontul doarme, mijește dintre plopi un corn de lună, se-așterne aur pe poteci pustii și toamna asta parcă e nebună. în colț de umbre șoaptele apun în dulci melancolii verlaine-iene, pe un covor de frunze eu adun flori veștede de maci și
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1001 din 27 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352541_a_353870]
-
apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai erau vreo douăzeci de kilometri până la obor. Dimineața, când zorile au început să mijească de ziuă, m-am trezit și eu din somnul ce m-a furat în hurducăiala căruței. La ferestrele caselor pe lângă care treceam, a început să se aprindă becurile. Aici nu mai era ca la țară, iluminarea cu lampa cu petrol
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
DE VIAȚĂ Divină-i cărarea ce duce în pădure, Și este străjuită de rugii vezi de mure. Un pâlc de violete și două, trei brândușe. Cu albe floricele gătiți-s corcodușii. Cuprinși de încântare urcăm vioi cărarea, Un verde crud mijește, senină este zarea. Mă strângi ușor de mijloc,și eu mă prind în joc, Sărutul tău mă arde, tot trupul îmi ia foc. Mă-nvăluie dorința pe care o trăiești, O patimă nebună când spui că mă iubești. Și inima îmi
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
Publicat în: Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului În tren doamna brună stătea la fereastră Și privea mirajul țărmului discret Peste care toamna roșu-violet, Parfuma cu brumă Dunărea albastră Am rămas pe gânduri măcinând tăceri Când mijeau în jururi flori de chihlimbar Și treceau prin aer oamenii de var În poieni abstracte îngropând averi, Timp în care două lacrimi de mărgean Curg pe-brazul doamnei brune de la geam Referință Bibliografică: Doamna brună / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DOAMNA BRUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350946_a_352275]
-
Publicat în: Ediția nr. 702 din 02 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului În tren doamna brună stătea la fereastră Și privea mirajul țărmului discret Peste care toamna roșu-violet, Parfuma cu brumă Dunărea albastră Am rămas pe gânduri măcinând tăceri Când mijeau în jururi flori de chihlimbar Și treceau prin aer oamenii de var În poieni abstracte îngropând averi, Timp în care două lacrimi de mărgean Curg pe-brazul doamnei brune de la geam Referință Bibliografică: Doamna brună / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DOAMNA BRUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351637_a_352966]