2,132 matches
-
chinuise atîta i-l vor lua roșiii cu mînă netremurătoare, cum iei un măr de pe creangă. Fiica ei, Maria, spunea că nu o văzuse pe Vergura cea Sfîntă. Nici de la mama Floare nu-mi amintesc vreo Întîmplare cu Minunea. Numai milițianului din Rătești, ca să-l mai pună un pic la fiert, i-o Întorsese că o văzuse de bună seamă pe Precista, dar nouă nu ne pomenise niciodată de asta. Dacă i s-ar fi Înfățișat aievea, să tot asculți la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acelei zile, i s-a scotocit casa palmă cu palmă. Până și ciorapii nespălați i-au Întors pe dos și pe față! Fără nici un rezultat, Însă... ― Să nu crezi că ai scăpat numai cu atât!... Cu aceste cuvinte, securistul și milițianul - ajutorul luat de securist - au ieșit val-vârtej și au dispărut cât ai clipi În forfota străzii... „Acuma stai și gândește un pic, prietene. Acel avertisment rostit de securist la plecare are o dublă semnificație: Întâi, că vei fi urmărit pas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răspuns Gruia. „Ce?” „Nu știu unde locuiește, dar Îl Întâlnesc adeseori pe drumul meu, spre sau dinspre casă...” - a răspuns Gruia. „Atunci, fii cu ochii În patru!” - l-a avertizat gândul de veghe... De pe cerdac, unde rămăsese când au plecat securistul și milițianul, a revenit În casă. Abia acum și-a dat seama câtă dezordine au făcut cei doi. „Când voi reuși să le aranjez pe toate la locul lor? Și trebuie să mă gândesc bine unde se afla fiecare lucru. Altfel... Maria
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
afirmațiilor profesorului se ascunde ceva, dar nu știu ce anume”. „Așteptarea este grea, dar uneori, la final, vine răsplata...” - a plusat gândul de veghe. O bună bucată de noapte, a fost nevoie să așeze și să reașeze lucrurile răscolite de securist și milițian. Abia spre ziuă a ațipit, cu grija de a nu Întârzia la spital... ― Înainte de a merge la treabă, să treci pe la mine - l-a atenționat profesorul, din ușa cabinetului său, când Gruia tocmai intra În clinică. ― Îndată, domnule profesor... ― Când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acum, că Stalin nu mai e, o să se schimbe ceva și pe-aici, pe la noi sau o să fie la fel?... Stelian nu păru prea surprins, fiindcă această întrebare și-o pusese și el. Din față se văzură apropiindu-se câțiva milițieni și cei doi frați își întrerupseră prudent discuția. Ei, ce părere să am, răspunse Stelian, după ce milițienii trecură. Moartea lui Stalin nu înseamnă sfârșitul regimului sovietic... O să se găsească un înlocuitor... Molotov, Jukov sau mai știu eu cine... Eu, Ticule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fie la fel?... Stelian nu păru prea surprins, fiindcă această întrebare și-o pusese și el. Din față se văzură apropiindu-se câțiva milițieni și cei doi frați își întrerupseră prudent discuția. Ei, ce părere să am, răspunse Stelian, după ce milițienii trecură. Moartea lui Stalin nu înseamnă sfârșitul regimului sovietic... O să se găsească un înlocuitor... Molotov, Jukov sau mai știu eu cine... Eu, Ticule, cred că regimul ăsta politic, o să dureze mai mult decât am crezut noi la început!... Ticu bombăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o bucurie mare copilului cu darul lui, apoi schimbă vorba, întrebându-l pe ginere ce se mai auzea pe acolo, pe la raion, cu politica și istorisindu-i fără să mai asculte răspunsul, cu hohote înfundate de râs, niște bancuri cu milițieni, auzite de el la oraș, în piața Obor. Deodată însă veselia aceasta îl părăsi și, uitându-se grijuliu în jur, omul se aplecă peste masă spre ginerele său, cu un aer grav și misterios. Eu, ginere, mi-am făcut niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din gura bătrânului pădurar, care, mai înainte de a se duce să anunțe autoritățile, poposise puțin la cooperativă, ca să dea pe gât o cinzeacă de țuică, fiindcă venise înghețat bocnă de pe drum. Când ajunseseră înapoi la pădure el, pădurarul și trei milițieni îl găsiseră acolo pe un alt pădurar, mai tânăr, păzind locul de ochii curioșilor și de eventualii intruși, cu o pușcă de vânătoare atârnată de umăr. Era, într-adevăr, o priveliște care îți cam dădea fiori și îți cam făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se lung și bănuitor la ceea ce mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fiind atât de beți, să nu mai fi fost în stare să facă față lupilor care îi atacaseră pe neașteptate?... Întrebări fără răspuns și mister opac, deplin. După ce se învârtiseră de colo până colo, căutând zadarnic noi indicii, cei trei milițieni se adunaseră și se sfătuiseră împreună cu pădurarii. Tovilor, ascultați la mine, aici nu e lucru curat, e crimă contra patriei sovietice!! glăsuise plutonierul major, cu fața roșie ca sfecla din pricina gerului și a strădaniilor detectivistice rămase fără rezultat. Dar vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plutonierul major, cu fața roșie ca sfecla din pricina gerului și a strădaniilor detectivistice rămase fără rezultat. Dar vorba e: cine răspunde?... Ei??... Noi pe cine arestăm?... Pădurarii tăcuseră cu bărbiile în piept, de parcă ar fi fost cu ceva vinovați, iar milițienii se priviseră unii pe alții încruntați și posomorâți. În cele din urmă, de comun acord cu pădurarii, ei hotărâseră să păstreze cea mai deplină discreție în privința celor întâmplate acolo, punându-i și lui Lazăr Popescu în vedere să-și țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fiindcă cine știe ce idei le-ar fi putut veni unii și altora în cap... Să fie clar, n-ai văzut și n-ai auzit nimic, gestionare, ascultă încoace la noi, că altfel o să dai de dracu!... S-a-nțeles?... îl prevenise milițianul cel gras și fălcos, cu un glas șui și răgușit, numai că reprezentantul "organelor" nu știa că lumea aflase totul de la bătrânul pădurar chiar în cursul acelei dimineți, când slujbașul forestier dăduse pe la cooperativă, ca să se întărească cu o țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca să-și formeze niște convingeri atât de temeinice. Noi trăim printre ei și ei trăiesc printre noi. Asta-i viața! Aveți dreptate, dar mie să știți că nu-mi pasă de ei, declară Victor. Nu mi-e frică mie de milițieni sau de... Involuntar, ridicase glasul cam mult și un bărbat cu haină de piele și șapcă de proletar, cu care se încrucișară pe drum, îi privi pe amândoi circumspect. Fata îl trase discret de mânecă. Această atingere îl făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să meargă decât dacă era îndelung și insistent rugat, uneori chiar tras de mânecă. La băut era, însă, neîntrecut. Dacă apuca să golească o halbă de bere, nu se mai oprea decât atunci când apărea ospătarul, de obicei întovărășit de un milițian, ca să-l dea pe ușă afară. Aflând de la Victor de acest lucru, profesorul Barbilian se amuză copios și declară că, dacă i-ar mai fi stat în putință, l-ar fi trimis pe studentul în cauză pentru un an-doi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
te-ai fi ferit și de umbra ta... Știi tu ce visez eu, atunci când visez urât?... Că te pică la examenul de maturitate! Mai rău!... Visez că sunt chemată la decanat și acolo decanul, îmbrăcat într-o uniformă țeapănă de milițian, îmi vâră sub nas un document mare, mare de tot, pe care stă scris, cu litere de-o șchioapă, ca să se vadă bine, numele meu adevărat, nu cel de fiică adoptivă... Și nici nu apuc să realizez bine ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să vă demonstrez!.. Că după câte înțeleg, voi avea destul timp la dispoziție! Apoi a acuzat grave dureri de stomac și a cerut să fie însoțit la WC pentru o mare urgență. Aprobăm numaidecât! Fără cătușe, că a fost sincer! Milițian, deschide boxa și fă-ți datoria! Trecând printr-un adevărat culoar de oameni, cineva din mulțime i-a strecurat discret în buzunarul de la zeghe un mic pliculeț cu ceva sub formă de nasture înăuntru. Ajuns în cabină de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
indigo ar da orice, în vreme ce eu jucam tare, eram tăcutul lumii, pentru simplul motiv că nu aveam ce mărturisi. Am intrat definitiv în istoria cartierului în istoria mahalalei ai intrat, tu-ți grijania ta de depravat fără leac, zicea nenea milițianul, care mă întreba mereu de sănătate, deși eu nu reclamasem că s-ar fi dat vreo boală la mine atunci când Ucu, de la etajul al doilea, obosit, n-a mai venit pe picioarele sale vioaie acasă, ci într-un coșciug prima-lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
păcate, vorbește frumos despre porcul de primar care ne dă curent cu țârâita, atunci când merge cu mine la biserică. Și am mai zis că e mișto la biserică, pentru că preotul nu pune note, ca la școală, nici nu înjură, ca milițianul, și mă laudă mereu. Domnul tovarăș a rămas uimit de inteligența mea, s-a uitat lung la doamna noastră ceva în genul "n-am mai văzut un copil atât de luminat" și, când a văzut că are cu cine angaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o nălucă pe lângă Nineta, m-am dat dus atât de repede, încât am și uitat să spun "săru' mâna pentru tot", vorbe care îmi făcuseră intrarea definitivă în sufletul scorpioancei. Și când, a doua zi, a venit din nou nenea milițianul cu burta aceea de toate zilele, a ajuns și la noi în casă, și-o tot întreba pe mama dacă s-a întâlnit cu vrăjitoarea aceea vânzătoare de pietre, care vorbește, de parcă ar avea draci în ea, despre raci, scorpioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o numise el, triumfal o piatră de vreun kilogram pe care tata o cărase, "ca boul", acasă cum zicea el, când era bine dispus după ce-o luase dintr-o peșteră, crezând c-o să-i bucure sufletul mamei. După plecarea milițianului, mama a răsuflat ușurată, în felul ei, că a scăpat de pietroi, și a rostit cuvintele acelea pe care tata le citează și astăzi, considerându-le memorabile pentru respectul pe care soția sa i l-a purtat mereu: "Un bou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
depravat și pușlama am dat iute la pace. Tot în contul onoarei am trecut și faptul că au fost invitați la botez foarte mulți profesori de-ai mei, dar și niște domni care umblau, de regulă, pe străzi, mascați în milițieni, iar acum i-am văzut deghizați altfel. Am cântat cu atâta patos un memorabil Mulți ani trăiască, încât au aplaudat și milițienii, despre care, se știe, n-au nimic în comun cu arta muzicală; sau poate că din cauza asta or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foarte mulți profesori de-ai mei, dar și niște domni care umblau, de regulă, pe străzi, mascați în milițieni, iar acum i-am văzut deghizați altfel. Am cântat cu atâta patos un memorabil Mulți ani trăiască, încât au aplaudat și milițienii, despre care, se știe, n-au nimic în comun cu arta muzicală; sau poate că din cauza asta or fi aplaudat, săracii. Apoi am fost trecut pe pauză. Când credeam c-am fost livrat uitării, am fost luat din compania cotarlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vorba. Să te vedem..." Am luat un aer grav, de mare cugetător gânditorul de la Hamangia era la degetul mic mi-am scanat repede memoria și am oferit un recital de vis, timp de peste zece minute. Și ce aplauze! Nu numai milițienii erau în delir. Chiar și muzicianul oficial al școlii și-a călcat pe orgoliu și m-a lăudat public, recunoscând, cu franchețe, că nu se aștepta să cunosc și să interpretez atât de fericit această "bijuterie a spiritului mozartian". Imaginați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pricep mult mai târziu. Pe unchiul Grătărel l-am cunoscut într-o postură puțin obișnuită: era îmbrăcat în niște haine cu dungi, dintre acelea pe care le purta, zâmbind, și nea Onuț. Numai că unchiul era străjuit și de doi milițieni grijulii, care-l ajutau să treacă prin aglomerația de panaramă a unei clădiri foarte mari. Chiar i-am apreciat pe milițienii aceia care-i acordau, dezinteresați, atâta atenție. Mama m-a așezat, în holul acelei clădiri, pe o bancă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dungi, dintre acelea pe care le purta, zâmbind, și nea Onuț. Numai că unchiul era străjuit și de doi milițieni grijulii, care-l ajutau să treacă prin aglomerația de panaramă a unei clădiri foarte mari. Chiar i-am apreciat pe milițienii aceia care-i acordau, dezinteresați, atâta atenție. Mama m-a așezat, în holul acelei clădiri, pe o bancă mare de tot, și mi-a spus că trebuie să nu mă mișc mult timp de acolo, pentru că nu-i poate lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]