332 matches
-
bună parte din cărțile mele și ale colegilor noștri de generație, care au apărut în tot acest timp, inclusiv după 1989, sunt o specie de literatură artificială, monocordă, manieristă, extrem de săracă și cu totul nenaturală, un fel de evaziune a minimalismului textual, sau experimentalist, paralel cu tragediile care s-au întâmplat și se întâmplă în viețile oamenilor, curgătoare pe albia reală a istoriei din preajmă, ca un râu subteran de care știe prea puțină lume, sau mai degrabă ca un curent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
expoziției lui Victor Man, „Black Hearts Always Bleed Red“, de la Galeria Blum & Poe din Los Angeles. Pe mai bine de patru pagini, criticul newyorkez Robert Pincus-Witten își amintește viața Ilenei Sonnabend, una dintre cele mai importante susținătoare ale pop-art-ului și minimalismului american din anii ’60 până la sfârșitul secolului. Născută în România în 1914, Ileana Sonnabend a condus galerii la Paris și New York și este principala responsabilă pentru legitimarea artei americane în Europa. În pagina 85 se regăsește un alt artist român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
acest lucru. Daniela Cutaș a scris o carte de filosofie aplicată (morală și politică) absolut necesară astăzi, când indivizii, cu drepturile lor, sunt încă supuși deciziilor unilaterale ale majorității. Abordând problema din toate unghiurile morale posibile (deontologism, utilitarism, etica grijii, minimalism etic etc.), cu un aparat critic de invidiat, coerentă și lucidă, Daniela Cutaș a impus, în România, un alt nivel al dezbaterii în problema ingineriei și tehnologiilor genetice. Sper că într-o zi acest document va deveni fundamentul unei politici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Mascherata degli impotenti de Vasari, „suită de scenete, foarte teatrale, cari nu exclud subtilitatea observației și valoarea plastică a verbului, pe un fond de ironie acerbă”. „Romanele” concentrate ale lui Léon Pierre Quint (Déchéances aimables) sînt apreciate în ocurență cu minimalismul eficient al pieselor futuriste: „Nu demult, futuriștii au reprezentat drame și comedii cari durau cinci minute. Cu toată această brevitate publicul a preferat aceste «momente dramatice» poemelor lungi ale lui Marinetti” (v. „Note-cărți-reviste”, nr. 50-51). Sînt publicate și recenzii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
până în vârful everestului urmează stația anii șaizeci cu peronul pe partea stângă tânărul arhitect transpune o elevație în axonometrie izometrică și notează cu pixul ultimele rezultate arta conceptuală arta video arta cibernetică ars povera body art land art op art minimalismul fuxus equipo cronica cooperativa de la malasis bmpt lyrical abstraction atenție se închid ușile de piatră a crescut iarba pe morminte și garnitura de metrou a ruginit urmează stația anii șaptezeci cu peronul pe partea stângă o bufniță cu ochelari ține
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Indiferent cum, fapta s-a petrecut când proprietarul de galerie s-a dus la studioul artistului pentru a-i vedea ultimele pânze. Frumosul băiat-bărbat a înțeles rapid intențiile lui Harry și, după douăzeci de minute de conversație banală pe tema minimalismului geometric, s-a lăsat în cel mai natural mod în genunchi, descheindu-i fermoarul de la pantaloni. După reacția călâie obținută de expoziția lui Dryer, descheiatul fermoarului a devenit un gest frecvent și, în scurt timp, Harry a început să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
actuale. N-are nimic de-a face nici cu problematica regimului comunist, a epocii Ceaușescu și a Securității, nici cu zgomotul și furia anarhismului punk, plin de violență și pornografie, nici cu revizitarea postmodernă a stilurilor artistice istoricizate, nici cu minimalismul prezentării vieții de zi cu zi. Nu e o scriere ideologică, nu activează pe nici un front, nu pretinde că deține nici un adevăr indiscutabil. Este doar ceea ce ne place să numim a thing of beauty, aflat în afara zgomotului cacofonic al tuturor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
scene, paragrafe, capitole), a semnificativului narativ (jocul actorilor, scenariul, profilul dramatic), și a semnificativului audio-vizual (sincronismul imaginii și al sunetelor text, zgomot, muzică), conexiunile dintre planuri, claritatea, estompările, accelerările, asocierile, montajul paralel, ralentiurile, supraimprimările, deplasările interioare ale personajelor, contrapunctul, simfonismul, minimalismul, imaginile șoc, efectele surpriză, fracturile stilistice, spațiale, cominutive sau simple, visele, incursiunile psihologice, tușele de deriziune, abstract sau absurd, picturalizarea ori simplificarea spațiului, axele subconștientului, halucinațiile, modificările temporale, contururile nete sau difuze, rupturile de formă, rupturile de fond, rupturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Păcatul lui nu e că spune mari minciuni, ci că nu evită cea mai evitabilă mică minciună; nu că amână marele gest de autenticitate, ci că nu face nici măcar gestica minimei decențe. Acest «nici măcar» e problema centrală, culpa capitală a «minimalismului» etic... Marcat de această incapacitate, omul se face vinovat nu atât pentru răul la care e constrâns (de Împrejurări aspre, de spaime necontrolate și alte asemenea), ci pentru răul la care consimte neconstrâns, la care ar putea deci, fără riscuri
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată pînă la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de materialele folosite", și altele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe nimeni. Nu tu bătălii canonice, nu tu postmoderni versus reacționari, Céline apare În Pléiade, pe de o parte. Pe de alta : În Franța, Pierre Jourde scrie o carte, La Littérature sans estomac, În care acuză lipsa de vlagă a minimalismului, exaltă cîțiva scriitori care-i sînt prieteni, rămîne circumspect cu Houellebecq, mătură cu autoficționarele gen Christine Angot. Cartea este continuată de o alta, cu titlu oarecum polemic, dar ai cărei autori nu fac decît să caute literatură franceză “cu sînge
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este continuată de o alta, cu titlu oarecum polemic, dar ai cărei autori nu fac decît să caute literatură franceză “cu sînge” exact acolo unde poți spera să găsești așa ceva după ce te-ai lăsat convins de lipsa de vlagă a minimalismului, constatată de Jourde : Le Cadavre bouge encore. Précis de réanimation littéraire. Aici, Philippe Muray și Maurice Dantec, doi dintre cei mai acerbi reacționari scriitori francezi (un eseist și un scriitor de SF) desființează arta - și literatura Împreună cu ea - contemporană ca
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
despre literatură pur și simplu - Își cer un titlu apt pentru două direcții de sens : o dată, trebuie să acopere tematica eseurilor peste care tronează. « Enorm și insignifant » spune de fapt limitele celor două registre În care se scrie astăzi literatură : minimalismul care e infrarealist și explorează microscopic ceea ce, altfel, pare insignifiant (cu adagiul, platonician dacă vreți : nu dați importanță lucrurilor care se văd, căutați Înapoia lor) și « maximalismul », hiperrealist, care explorează de la Înălțimi gnomice rațiunea istorică recentă prin Întruchipări memorabile (cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
publică alții (principiu luminist, lipsit pînă acum de suport tehnic pentru a se realiza) și cel romantic al autenticității, conform căruia valoarea expresivității nu depinde de formă. Mai rămîn două zone de scriitură. Unul poate fi socotit o specie a minimalismului, l-am numit minimalism biedermeier sau bucolic, pentru un public mai puțin sofisticat. Al doilea este o specie de autoficțiune, caldă sau călduță, numită În Franța « literatura Amélie Poulain » - ultimul stil prozastic, În ordine cronologică, ajuns pe scena literară În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lipsit pînă acum de suport tehnic pentru a se realiza) și cel romantic al autenticității, conform căruia valoarea expresivității nu depinde de formă. Mai rămîn două zone de scriitură. Unul poate fi socotit o specie a minimalismului, l-am numit minimalism biedermeier sau bucolic, pentru un public mai puțin sofisticat. Al doilea este o specie de autoficțiune, caldă sau călduță, numită În Franța « literatura Amélie Poulain » - ultimul stil prozastic, În ordine cronologică, ajuns pe scena literară În ultimii zece ani. Ambele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
franc-tireur „slab” care nu are pretenția de a denunța Sistemul, ci de a-l lua la mișto pentru ca să Îl putem suporta mai ușor. Minimaliștii de la editura Minuit, astăzi oricum pe cale de dispariție, au un pandant pe care l-am numit „minimalismul Biedermeier”, al unor scriitori care exaltă provincia și „moșia”, cu alte cuvinte Franța profundă, marginală, neatinsă de flagelul civilizației, În narațiuni ușoare, idilizante, delicate, suave (Christian Bobin, despre care nu va fi vorba În acest volum, este poate cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu alte cuvinte Franța profundă, marginală, neatinsă de flagelul civilizației, În narațiuni ușoare, idilizante, delicate, suave (Christian Bobin, despre care nu va fi vorba În acest volum, este poate cel mai cunoscut reprezenant al acestui curent). O altă ramură a minimalismului, cea mai recentă, este „literatura Amélie Poulain”, care proiectează o viziune la fel de idilizantă asupra unei urbanități somptuare, rezistentă la rațiunea calculatoare a societății occidentale capitaliste, populată cu personaje bizare, dar bogate sufletește, În compensația inadaptabilității de care dau dovadă la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe primul). A scrie cu stil Înseamnă, În literatura modernă, a Înlocui acordul dintre un limbaj și un subiect reprezentat cu acordul dintre un limbaj și o privire, indiferent de subiect. Așa fac Noii Romancieri francezi și aceasta este originea „minimalismului” francez. O parte din proza franceză numită astfel, cea mai importantă, este minimalistă pentru că relatează În amănunt lucruri - obiecte, situații - În mod normal, adică În percepția lor modulată de o ierarhie a lucrurilor la care aderă toată lumea, insignifiante. Descrierea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ruptura este o experiență, o fantasmă, nu o informație. Literatura franceză contemporană tinde - dacă nu e mai corect să spun tindea - să i se conformeze, prin cele două mari paradigme de stil pe care le putem detecta studiindu-i producțiile: minimalismul de la Minuit (proza fenomenologică despre care tocmai am vorbit, aceea a privirii neutre, care „absolutizează”) și literatura enunțării, cea care, prin felurite autoficțiuni, Încearcă să transcrie rostirea, reducînd la minimum stilul și Încercînd să scape reprezentarea de ipostazierea privirii. O
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Puech care, asemeni lui Eric Chevillard mai tîrziu, În 1999, scrie o operă pusă pe sema unui autor necunoscut, inventat de ei, un alter ego. Cea mai valoroasă parte a romanului francez contemporan stă, În cartea lui Viart, sub semnul minimalismului. S-a vorbit mult despre acest curent, prezent În pictură, de exemplu, ca expresie mai degrabă a unui refuz (Don Judd, de exemplu), trecut apoi În muzică și, În sfîrșit, În literatură cu aceeași intenție polemică, disimulată diferit. Minimalismul În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
l’Atlantique (2005). Vor mai fiind multe altele (Paule Constant a primit chiar premiul Goncourt În 1998). Trebuie recunoscut că romancierele franceze ale ultimilor ani nu spun nimic nou - cu excepția lui Marie Redonnet, despre care vom vorbi În capitolul despre minimalism. Nu-și pun probleme formale de limbaj, nu inventează estetic, nu configurează poetici alternative. Scriu intimist, biografist, psihologizant (articolul-manifest al „autoficțiunii”, semnat de Marie Darrieussecq apare Într-o revistă de specialitate, Poétique, În 1992 și are prea multe referințe bibliografice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În literatură trebuie neapărat să țină seama de Încă prea puțin teoretizatele raporturi ale femeii cu scrisul. SÎnt raporturi În care femeia reușește prea puțin - și tocmai de aceea nici nu ține foarte mult - să se deghizeze, dacă acceptăm că „minimalismul” sau „realismul magic” de pildă nu reprezintă decît măștile pe care scriitorul, potrivindu-și-le perfect pe figură, le folosește ca arme În lupta cu morfeicul limbaj. Pugnacitatea unei anume literaturi feminine, de exemplu, nu rezultă decît din manifestarea imediată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
desigur, scientismul lui Houellebecq se opune efuziunilor din autoficțiuni așa cum realismul pozitivist al secolului al XIX-lea se opune romanului personal romantic. Instituția literară franceză preferă totuși să se identifice cu un alt mare curent literar, nobil, clasicist, și anume minimalismul. Lucrurile pot să pară paradoxale: cum să ajungă avatarul Noului Roman - de avangardă - revendicat ca marcă identitară franceză? Răspunsul stă, cred, În stil. Din voința revoluționară a Noilor romancieri a rămas doar o scriitură: detașată, elegantă, prețioasă chiar, lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
regăsește În romanul din 2003 al lui Jean Echenoz, Au piano. Descrierea unei nopți de dragoste dintre protagonist și fantasma lui Doris Day (un prim eufemism) constă În această frază: „Noapte de dragoste cu Doris Day”. Dar mizele si istoria minimalismului francez sînt multe altele. Iar istoria lui Începe cu survenireași validarea critică, În roman, a crizei reprezentării, imediat după cel de-al doilea război mondial. V. 1. Genealogia minimalismului. De la Beckett la Echenoz. Ce este un tic? Este tocmai lupta
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
frază: „Noapte de dragoste cu Doris Day”. Dar mizele si istoria minimalismului francez sînt multe altele. Iar istoria lui Începe cu survenireași validarea critică, În roman, a crizei reprezentării, imediat după cel de-al doilea război mondial. V. 1. Genealogia minimalismului. De la Beckett la Echenoz. Ce este un tic? Este tocmai lupta mereu reluată Între o trăsătură de chip care Încearcă să scape de organizarea suverană a chipului, și chipul Însuși care se Închide În această trăsătură, o apucă, Îi barează
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]