375 matches
-
rigorile consolidării temeliilor. Ca simbol solar, taurul nu și-ar putea menține forma în absența unei rezistențe îndârjite din partea tenebrelor. Aleph, alfa, el este opintirea inaugurală în coasta lor circulară, începutul căutând să țină la respect nedeterminarea. Că în ființa Minotaurului grija pentru alianța întunericului cu stabilitatea ar fi putut veni mai mult din jumătatea lui umană decât din cea animală era doar una din speculațiile fără număr la care apariția lui incitase. Mai mult decât atât, apetiturile carnivore atribuite lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
i se pun coarne și la propriu, și la figurat! E cel puțin victima, dacă nu chiar și autoarea, unei înșelătorii de proporții. Cât se poate de semnificativ, în Creta, adică la el acasă, mitul Labirintului nici nu pomenește de Minotaur, care nu-i decât o bazaconie simplistă, de gust alexandrin, pentru a explica voracitatea intrinsecă a spațiului vital. − He-he! Am vrea noi să apară de undeva o bestie mugind, care să ne justifice teama, dar peste tot numai semeni panicați
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a văzut nimeni. Bart se simți tentat de o punere în perspectivă istorică a chestiunii: − Coșmarul ăsta a început, cred, cu marile descoperiri geografice, care au dovedit că există realmente ieșiri din Lumea veche înspre ținuturi paradisiace. Eu văd coarnele Minotaurului în stâlpii porții de ieșire, înspre care ne bulucim ca apucații, îmbrâncindu-ne și strivindu-ne unii pe alții; restul e bau-bau. − Chestie de mișcare browniană: cu cât panica sporește energia sistemului, cu atât zigzagul înspre ieșire devine mai anevoios
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
al poporului, care încasează stoic loviturile pe care i le aplică acest bun popor, pradă delirului bahic"), și, prin el, pe patronii restaurantului gării ("ea e o cretană, căreia îi e dor de țara ei și cântă de-ți vâră Minotaurul în cap"). Și apoi, întâlnirea cu șeful de gară, pe care considerațiile lui Schopenhauer despre muzică îl lăsaseră cu gura căscată, și cum se dusese la el acasă, la o petrecere improvizată ("așa cum îți dai seama, soția lui nu are
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în timpul războiului civil..." Învățătorul își lăsă capul în jos, murmurând: "Curios, nenorocirea care a lovit-o pe Panaiota n-am simțit-o. Dar purtarea ei nu mă miră. O femeie ca ea trece direct de la sensualitate la ascetism, visa la Minotaur și s-a mulțumit cu mortificarea cărnii. Sărmana Panaiota, suflet de aur, cur de foc!" Vorbea mai departe fără să remarce stânjeneala lui Nel: "Să ajungem la Filip. Ai vești despre el?" "Nu..." "Tatăl lui, știu bine asta, a murit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
eroii din diferite opere ─ în Divina Comedie, Virgiliu este cel care l-a călăuzit pe Dante în călătoria sa pe cealaltă lume; în mitologia greacă ni se spune că firul călăuzitor al Ariadnei l-a scos pe Tezeu din labirintul Minotaurului ─ și noi, elevii, am avut nevoie de un îndrumător, care să ne ghideze în drumul spre noile provocări. În acești patru ani de studiu mi-am putut dezvolta atât eu, cât și ceilalți elevi abilitățile de comunicare, creativitatea și spiritul
Anii de liceu primii paşi în viaţă. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Druhuş Mihaela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1861]
-
pe care mi-o umpleam cu punch-ul margarita cu aromă de mandarine). Am remarcat și salba de mâini amputate care decora bordura barului. Copiii au urcat sus. Robby împreună cu un prieten erau fascinați de nebunia PlayStation 2 (zombi cu Howitzers, minotaurul nărăvaș, extratereștrii letali, forțele iadului, jocurile care emiteau comanda „Dă-mi voie să te mănânc“) în timp ce Marta o supraveghea pe Sarah, care viziona a suta oară Chico, coiotul neînțeles. Cum copiii erau la locul lor pentru noaptea care va să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care a început periplul nostru. De acest dezastru nu te poate salva decât jurnalul personal, acest „fir al Ariadnei” pe care tu, cronicarul impenitent, trebuie să-l împletești fără odihnă, ca să nu te servească la masă, pe post de terci, Minotaurul uitării. VASILE GÂRNEȚ: La Hanovra ajungem pe la 16.30. Suntem cazați în hoteluri diferite. Din nou avem noroc (perspicacitatea lui Lascha Bakradse!), nimerim la Kaiserhof, pe Ernst-August-Platz, în centrul orașului. Numele meu este trecut greșit în registre (ce m-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mitică și prezintă întoarcerea flăcăului ca erou solar: „Cam pe după codru verde,/ Darvunel cu frunza lată,/ Pare sfânt soare răsare”. În colinda tip III 55A Leul, spațiul silvestru se dilată pentru a acționa ca un labirint ce ascunde leul, nu Minotaurul: „Pleacă june-ntr-o vânatu/ Junelui junel bun!/ În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari/ și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului”. Eroul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu evocarea lascivă, malițioasă și bucolic colorată a lui Pan și a faunilor cu cornițe În frunte și unilateral picior de capră, la demonologia evului mediu fixată În alb-negru de Goya, de la obscenitatea și senzualitatea renașterii până la eroticul Picasso cu minotauri și animale bacante se face, artă, dar se vorbește implicit de existența unor posibilități monstrigene pe scara animală" Cred că este cea mai frumoasă pagină introductivă a teratologiei moderne, de apropiere a fantasticului de multiplele aspecte ale realității lumii vii
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
o iubește, cît că nu Îi e teamă... (...Nu mă tem, Ariadna. Dacă m-aș teme, n-aș fi aici. Eu i-am cerut părintelui meu să mă trimită În Creta, Împreună cu ceilalți tineri care urmau să fie dați hrană Minotaurului. Vreau să-i izbăvesc pe atenieni de acest tribut rușinos și crud. Și mulțumesc zeilor, norocul mi-a surîs În insula ta. După ce te-am Întîlnit, sînt și mai convins că voi ucide monstrul acesta născut dintr-o regină desfrînată
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nume de rău că-ți vorbesc astfel. Și lasă-mă să mai mingii o dată părul tău blond. În labirint nu voi avea alte arme decît curajul de a privi destinul În față și dragostea ta. Și tu știi că despre Minotaur se povestesc lucruri teribile...) Cine l-a urmat pe Tezeu a făcut-o, bineînțeles, dintr-o dorință de claritate. Și vrînd să vadă cum triumfă dragostea asupra dezordinii. El strălucește de Încredere În sine Însuși și, asemenea lui Heracles, are
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
irezistibil. Tezeu nu e Însă un gînditor și nici un poet. E obișnuit să meargă la țintă fără să-și pună Întrebări care să-l stînjenească. Intrînd În labirint, se consideră Învestit cu o misiune, dar aceasta se reduce la uciderea Minotaurului; nu pornește la drum cu sentimentul că și labirintul este o fiară, mai mult, că adevărata fiară nu e atît Minotaurul, cît labirintul Însuși; și n-ar ști să ne explice că tocmai teama noastră de lucrurile fără sens ar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care să-l stînjenească. Intrînd În labirint, se consideră Învestit cu o misiune, dar aceasta se reduce la uciderea Minotaurului; nu pornește la drum cu sentimentul că și labirintul este o fiară, mai mult, că adevărata fiară nu e atît Minotaurul, cît labirintul Însuși; și n-ar ști să ne explice că tocmai teama noastră de lucrurile fără sens ar fi putut căpăta numele monstrului născut de Pasifae, regina sfîșiată de pasiuni mizerabile. Ceea ce, probabil, Ariadna i-a spus... (...Tezeu, Minotaurul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Minotaurul, cît labirintul Însuși; și n-ar ști să ne explice că tocmai teama noastră de lucrurile fără sens ar fi putut căpăta numele monstrului născut de Pasifae, regina sfîșiată de pasiuni mizerabile. Ceea ce, probabil, Ariadna i-a spus... (...Tezeu, Minotaurul stă În locul unde labirintul devine fără nici un Înțeles; unde drumurile care ajung În centrul său devin inutile și unde vei simți că nu mai ai altă speranță decît să te Întorci. Să nu te aștepți să vezi un animal cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mă aflu mă scutește de orice altă inițiere; Îmi ajung adevărurile aflate cu inima, dinaintea mării pe care o privesc cu prudența. De fapt, În adîncul labirintului e fîntîna În care s-a uitat Narcis. O fîntînă Înroșită de sîngele Minotaurului Dar Tezeu n-avea curiozitatea să se privească În ea. N-avem ce clarifica Într-un labirint În afară de drumul de Întoarcere, iată convingerea lui, singurul lucru pe care l-ar avea de povestit la ieșire... (După ce-am simțit sîngele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Dar Tezeu n-avea curiozitatea să se privească În ea. N-avem ce clarifica Într-un labirint În afară de drumul de Întoarcere, iată convingerea lui, singurul lucru pe care l-ar avea de povestit la ieșire... (După ce-am simțit sîngele Minotaurului țîșnind cald și Împroșcîndu-mi obrazul, m-am șters șt am plecat Nici nu l-am văzut măcar cum arăta. Și de ce m-ar fi interesat cum arăta un monstru ieșit dintr-o dragoste rușinoasă? Pentru mine nu reprezenta nici mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
credem În vanitoasa declarație a lui Balzac: „Privirea mea e asemenea privirii lui Dumnezeu. Nimic nu-mi rămîne ascuns”. Din fericire, știm cît datorează zeii lui Homer... Ceea ce a ucis Tezeu ar putea fi lipsa de sens a labirintului, iar Minotaurul a murit În clipa cînd Tezeu a spus nu; și, hotărîndu-se să se Întoarcă, i-a dat labirintului sensul dragostei. El nu și-a ascuns Însă niciodată lipsa de interes pentru dileme și nu aspiră la nici o explicație. Tezeu este
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ci renunță la ea. Tezeu a ieșit din labirint urmînd același drum pe care intrase. El n-a adus cu sine decît cîteva pete de sînge pe mîini. Ariadna știe acest lucru privind corabia ce se Îndepărtează... (...Lumea vorbește că Minotaurul nici n-a existat. Faptul că nu găseau ieșirea din labirint Îi omora pe cei care erau Împinși Înăuntru. Dar eu nu vreau să fiu atît de pornită Împotriva ta, Tezeu, incit să-ți contest și curajul. Acum tu pleci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Împinși Înăuntru. Dar eu nu vreau să fiu atît de pornită Împotriva ta, Tezeu, incit să-ți contest și curajul. Acum tu pleci și mă lași pe mine În labirintul dragostei ce ți-o port. Iar eu sînt convinsă că Minotaurul trăiește În noi. Tu l-ai omorît, prin urmare ți-ai cîștigat dreptul să pleci. Eu Însă n-am atîta curaj Încît să mă ridic Împotriva unei amintiri... Și nu mă doare atît faptul că ai fugit. Știam foarte bine
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
uit, Tezeu, cum spumegă valurile În urma corăbiei tale și-mi spun că e un destin ce te soarbe mereu. Dar mă mîhnește felul cum ai fugit, hoțește. I-a fost oare frică de lacrimile unei femei celui care a ucis Minotaurul? Sau i-a fost cumva rușine de destinul său? Aceasta Îmi arată Însă, Tezeu, că n-ai priceput nimic din dragostea mea Eu sînt totdeauna la ieșirea labirinturilor. CÎnd nu există nici o altă speranță, eu sînt acolo. Și pot să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fac ceea ce nici vitejia și curajul n-ar izbuti. Tu n-ai Înțeles că oricui ar fi intrat În labirint eu i-aș fi dat ghemul de lină? Pentru că În timp ce soarta ta era să intri În labirint și să omori Minotaurul, a mea e să aștept și să luminez drumul de Întoarcere. Aceasta-i menirea mea și a dragostei, să dau oricărui labirint o ieșire. Rolul meu s-a terminat după ce ai ieșit din labirint. Dacă plecai atunci fără să-mi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ai spus de mai multe ori că soarta mea e să nu mă uit Înapoi. Nici În labirint n-am făcut-o. Și la rîndul meu ți-am spus, Ariadna, că pentru mine labirintul a fost și a rămas palatul Minotaurului și Închisoarea lui. Nimic altceva. Însă firul tău a complicat ceea ce mi se părea atît de limpede. Din pricina lui oamenii nu vor mai fi atenți la faptul că eu am Înfruntat o primejdie și am salvat Atena de la un tribut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
unde speră că se va contopi cu sine, Însă acolo iluzia se destramă. Și dacă În alții căutăm ceea ce ne seamănă sau ne neagă, am putea ști ce gîndește... (...Dacă aș fi Înțelept, ar trebui să port În mine un Minotaur mort, o spaimă Învinsă, dar sînt departe de o asemenea biruință, sau mi-am dat seama, fără s-o recunosc, că n-o voi obține niciodată; nu sînt nici atît de viteaz, nici atît de norocos ca Tezeu. Și am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
asemenea lumină, m-aș uita fără Îndoială la tablouri cum m-aș uita la arbori Într-o pădure. Ce alt nume, dacă nu al lui Apolo, să dau acestei zile limpezi? Religia lui e a unui „popor estetic” care, omorînd Minotaurul, i-a ascuns cadavrul În temple de marmură; pentru ochiul elin, lumina cade seara În ruine, iar noaptea face parte dintre lucrurile barbare... Observ Însă că Încep să vorbesc despre Apolo cum aș vorbi despre surîsul femeilor primitive pictate de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]