1,339 matches
-
de ramificație a arterelor coronare, răspunde în limite mai largi legii inimii. Această modalitate de a funcționa a cordului asigură golirea ventriculară eficientă în condițiile creșterii întoarcerii ventriculare sau creșterii rezistenței arteriale. Tonicitatea (funcția tonotropă) este definită ca fiind proprietatea miocardului de a păstra o tensiune permanentă și în cursul diastolei. Nu se poate face o analogie cu tonusul mușchiului scheletic, definit ca o stare de semicontracție determinată de impulsuri nervoase eferente permanente, tonusul cardiac fiind mai degrabă o stare metabolică
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
negativă și tonotrop negativă. Fibrele parasimpatice ajung la cord după ce au format împreună cu fibrele simpatice plexul cardiac. De aici fibrele parasimpatice ajung la neuronii situați în țesutul excitoconductor din regiunile sinusală și nodală, de unde pleacă fibre postganglionare ce se distribuie miocardului. Vagul drept are o acțiune cronotrop negativă mai pronunțată, deoarece fibrele sale cardiace se termină la nivelul nodulului sinoatrial. Eferența simpatică are originea în cornele laterale ale măduvei spinării, segmentele T1-T4. Axonii acestor neuroni ajung în ganglionii lanțului simpatic, de unde
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
sinoatrial. Eferența simpatică are originea în cornele laterale ale măduvei spinării, segmentele T1-T4. Axonii acestor neuroni ajung în ganglionii lanțului simpatic, de unde pleacă fibre ce ajung la cord prin nervii cardiaci. Componenta simpatică exercită un efect pozitiv asupra tuturor proprietăților miocardului, mărind frecvența contracțiilor cardiace și debitul sistolic. Centrii simpatici de la nivel medular se află sub controlul centrului cardioaccelerator bulbar. Centrii bulbari cardioinhibitor și cardioaccelerator își modulează reciproc activitatea și se află sub influența unor factori umorali și a impulsurilor sosite
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
debitul sistolic - volumul sangvin propulsat prin sistola ventriculară. Înmulțind debitul sistolic cu frecvența contracțiilor inimii rezultă debitul cardiac. Variațiile debitului cardiac se reflectă asupra presiunii cu care circulă sângele prin vase. Debitul cardiac este dependent de forța de contracție a miocardului, frecvența cordului și de întoarcerea venoasă. b) Factorul vascular este reprezentat de elasticitatea și motricitatea vaselor. Vasomotricitatea este invers proporțională cu rezistența vasculară periferică. c) Factorul sangvin acționează prin volumul și prin vâscozitatea sângelui. Volumul sângelui circulant influențează debitul cardiac
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
cu care se realizează aceasta și volumul sangvin: cu cât presiunea este mai mare cu atât viteza de golire a ventriculilor este mai mică iar cu cât volumul sângelui intraventricular inițial este mai mare cu atât forța de contracție a miocardului este mai crescută. De aceea debitul sistolic (cantitatea de sânge expulzată în timpul sistolei) este direct proporțional cu umplerea cardiacă în diastolă. Aceste relații condiționează adaptarea inimii la efort. Debitul cardiac (debitul sitolic înmulțit cu frecvența cardiacă) poate fi influențat prin
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
creșterea frecvenței contracțiilor (tahicardie). Creșterea simultană a forței și a frecvenței contracțiilor provoacă o creștere marcată a debitului cardiac, așa cum se întâmplă în eforturi intense. Capacitatea inimii de a-și mări forța de contracție definește forța de rezervă a inimii. Miocardul neantrenat sau afectat de procese patologice dispune de o forță de rezervă insuficientă, în caz de solicitări intense răspunzând predominant prin tahicardie. Corespunzător unor valori de repaus ale debitului sistolic - 80 ml și a frecvenței contracțiilor cardiace - 5/min rezultă
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
este de 50 60 mV. Se disting potențialele de acțiune cu vârf ("spike"), cu durata de 1 0 5 0 ms, asemănătoare celor care se produc la nivelul fibrei musculare scheletice și potențiale de acțiune în platou, asemănătoare celor din miocard, caracterizate prin repolarizare lentă, membrana rămânând depolarizată câteva sute sau mii de ms. Existența potențialelor de acțiune în platou se datorează faptului că în sarcolema mușchiului neted se găsește o densitate a canalelor de calciu mai mare comparativ cu mușchiul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
Wittenberger în 1971, evoluția funcției musculare pornește de la multifuncționalitatea mușchiului vertebratelor inferioare, de unde diferențierea se realizează prin accentuarea unor funcții și reprimarea celorlalte. O linie evolutivă duce la musculatura striată a vertebratelor superioare, cu pierderea automatismului, iar cealaltă duce la miocard, cu accentuarea automatismului, pierderea capacității de tetanizare, scăderea labilității și inversarea reactivității la acetilcolină. Mușchii striați se diferențiază în tonici și tetanici, capacitatea de contracție fazică perfecționându-se în cursul evoluției. Cea mai elaborată teorie rămâne cea a lui Jukov
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
Conform teoriei elaborate de Hanson și Lowy (1966), citați de Wittenberger în 1971, mușchiul primitiv este mușchiul neted, întâlnit atât la nevertebrate cât și la vertebrate, din care derivă prin specializare mușchiul striat al vertebratelor, în această categorie intrând și miocardul. Opinia mai recentă a lui Wittenberger (1971), susține că două mari linii ale evoluției mușchiului striat sunt vizibile la vertebrate. Prima este reprezentată de tipul tonic, care nu este mult diferit de fibrele musculare primitive și chiar de cele netede
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
ontogenetice verifică unele supoziții ale studiilor filogenetice. Astfel, au fost puse în evidență numeroase modificări ale compoziției și metabolismului fibrei musculare produse începând din perioada embrionară până la atingerea maturității funcționale a țesutului muscular. Atât pentru mușchiul striat cât și pentru miocard cresc cantitatea globală de proteine miofibrilare și raportul dintre cantitatea de proteine contractile și cantitatea de proteine sarcoplasmatice. Există un paralelism între creșterea cantității de fosfor total și a diferitelor fracțiuni ale acestuia și creșterea depozitului de glicogen. În perioada
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
crește capacitatea de apărare Împotriva bolilor infecțioase. Limitarea permanentă a efortului poate fi cauza apariției diferitelor disfuncții, În multe din cazurile prezentate poate aduce după ea schimbări patologice profunde și contribuie la apariția aterosclerozei, a bolilor hipertensive, a infarctului de miocard, a obezității, a pietrelor la rinichi și a altor boli. Hipodinamia duce la scăderea capacităților funcționale ale sistemului muscular. Astfel, după două luni de regim de stat la pat se micșorează cu 14-24% indicele de forță, cu 26-35% rezistența dinamică
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
oxigen poate ajunge la maxim. Efectele Întârziate ale exercițiilor aerobe. Prin creșterea eficienței tuturor părților sistemelor de transport și de utilizare a oxigenului se Îmbunătățește rezistența. Sub influența antrenamentului aerob În sistemele separate și anumite organe pot apărea următoarele restructurări: miocardul se Îmbunătățește contractilitatea miocardică ceea ce conduce la creșterea debitului sistolic, a rezistenței de lucru a inimii În timpul efortului muscular prelungit, adică sporește productivitatea inimii; crește lumenul (diametrul) vaselor coronariere, densitatea capilară, se reduce reflexul (reactivitatea) miocardului la acțiunea de stres
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
pot apărea următoarele restructurări: miocardul se Îmbunătățește contractilitatea miocardică ceea ce conduce la creșterea debitului sistolic, a rezistenței de lucru a inimii În timpul efortului muscular prelungit, adică sporește productivitatea inimii; crește lumenul (diametrul) vaselor coronariere, densitatea capilară, se reduce reflexul (reactivitatea) miocardului la acțiunea de stres; sistemul cardiovascular crește diametrul și elasticitatea vaselor periferice și principale, crește densitatea capilarelor, care ajută la prevenirea aterosclerozei, Îmbunătățește alimentarea cu oxigen a țesuturilor, cu hormoni și substanțe nutritive; sânge nu cu mult, dar totuși crește
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
funcționarea sistemului nervos: are loc tulburarea echilibrului proceselor de inhibiție și excitație, la fel și intensitatea lor. Acestea se manifestă prin Îngreunarea formării noilor deprinderi motrice și scăderea mișcărilor precise. În sistemul cardiovascular se observă slăbirea funcției de contracție a miocardului, scăderea elasticității vaselor sanguine, este afectat afluxul sângelui În inimă și alte organe, apar semne de hipotonie de vârstă. Frecvența cardiacă În repaus se micșorează până la 50-55 bătăi pe minut. Indicii tensiunii arteriale normale la 50-60 de ani au valoarea
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
mersul este util persoanelor ce duc un mod de viață pasiv. În timpul mersului se angrenează mușchii membrelor inferioare și ai spatelui, se intensifică activitatea sistemului cardiovascular și respirator. Acțiunea de tonifiere a mersului constă În creșterea capacității de contracție a miocardului, mărirea volumului diastolic a inimii și a circulației de retur a sângelui venos. În funcție de tempo și tipul de mers consumul energetic crește de la 3-8 până la 10-12 ori. În stare de repaus omul consumă energie În medie 1,5 kcal/min.
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
de energie crește de 3-4 ori În funcție de tempo și greutatea persoanei. În funcție de viteza de deplasare se deosebesc următoarele tipuri de mers: mersul lent (până la 70 pași/min). Este În general recomandat celor bolnavi, cei care se recuperează după infarct de miocard sau cei ce suferă de afecțiuni cardiace avansate; mers cu viteză medie Într un tempo de 71-90 pași/min (3-4 km/h). Este recomandat În general celor bolnavi de boli cardiovasculare, efectul de antrenare pentru cei sănătoși este scăzut; mersul
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
Sistemul circulator 60 11.1. Organizarea funcțională a aparatului cardiovascular 61 11.2. Parametri și legi de bază în hemodinamică 63 12. Funcția de pompă a inimii 65 12.1. Histologia funcțională a inimii 66 12.2. Particularități metabolice ale miocardului 67 12.3. Generarea ritmului sinusal și conducerea impulsurilor 70 12.3.1. Automatismul 70 12.3.2. Excitabilitatea 72 12.3.3. Conductiblitatea 74 12.3.4. Principiile electrocardiografiei 75 12.4. Contracția și relaxarea miocardului: ciclul cardiac 80
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
Particularități metabolice ale miocardului 67 12.3. Generarea ritmului sinusal și conducerea impulsurilor 70 12.3.1. Automatismul 70 12.3.2. Excitabilitatea 72 12.3.3. Conductiblitatea 74 12.3.4. Principiile electrocardiografiei 75 12.4. Contracția și relaxarea miocardului: ciclul cardiac 80 12.4.1. Contractilitatea 80 12.4.2. Pompa ventriculară: ciclul cardiac 82 12.4.3. Pompa ventriculară stângă: debitul cardiac 88 12.5. Controlul nervos al activității miocardului 90 13. Circulația în arterele mari și controlul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
Principiile electrocardiografiei 75 12.4. Contracția și relaxarea miocardului: ciclul cardiac 80 12.4.1. Contractilitatea 80 12.4.2. Pompa ventriculară: ciclul cardiac 82 12.4.3. Pompa ventriculară stângă: debitul cardiac 88 12.5. Controlul nervos al activității miocardului 90 13. Circulația în arterele mari și controlul presiunii arteriale 91 13.1. Caractere și factori determinanți ai presiunii arteriale 91 13.2. Controlul nervos al presiunii arteriale 94 13.2.1. Inervația vaselor sanguine 94 13.2.2. Centrii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
corespunzător, iar unidirecționalitatea curgerii este asigurată de sistemul valvular. Sistola atrială o precede pe cea ventriculară, fiind astfel realizată o mai bună umplere cu sânge a ventriculelor. Există o terminologie clasică privind activitatea cardiacă, bazată pe așa-numitele funcții ale miocardului (care se referă de fapt la proprietăți funcționale): batmotropă (excitabilitate), cronotropă (ritmicitate), dromotropă (conductibilitate), inotropă (contractilitate), tonotropă (tonicitate). Astfel, despre factori care scad frecvența cardiacă se spune că au efect cronotrop negativ, iar cei care cresc forța contracției sunt inotrop
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
externă a cordului, reprezentând de fapt foița viscerală a pericardului, separată de foița parietală printr-o cantitate mică de lichid pericardic. Cordul prezintă un schelet fibros, format din porțiunea conjunctivă a peretelui AV, cu extensiile sale de la nivelul valvelor AV. Miocardul, țesutul muscular al inimii, este organizat în structuri specializate pentru contracție, miocardul contractil atrial și ventricular, respectiv pentru generarea și conducerea excitației electrice, sistemul excito conductor (nodulul sino-atrial, nodul AV, fasciculul His și rețeaua Purkinje; fig. 30). Cardiomiocitele contractile au
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
foița parietală printr-o cantitate mică de lichid pericardic. Cordul prezintă un schelet fibros, format din porțiunea conjunctivă a peretelui AV, cu extensiile sale de la nivelul valvelor AV. Miocardul, țesutul muscular al inimii, este organizat în structuri specializate pentru contracție, miocardul contractil atrial și ventricular, respectiv pentru generarea și conducerea excitației electrice, sistemul excito conductor (nodulul sino-atrial, nodul AV, fasciculul His și rețeaua Purkinje; fig. 30). Cardiomiocitele contractile au un diametru de 10-15 μm, o lungime de ~50 μm și multe
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
obicei o singură cisternă terminală însoțește un tub în T (diadă); tubii în T corespund membranelor Z din structura miofibrilelor. Nucleul cardiomiocitului este ovalar, situat central, iar mitocondriele sunt numeroase (reprezintă 30-40 % din volumul celular). 12.2. Particularități metabolice ale miocardului In cardiomiocite producerea ATP are loc predominant pe cale aerobă (fosforilare oxidativă la nivel mitocondrial), de aici și numărul mare de mitocondrii (cu aspect dens electronomicroscopic), precum și consumul și necesarul mare de oxigen. Acizii grași liberi din plasma sanguină reprezintă principala
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
mobilizate sub acțiunea catecolaminelor. Efectele hormonale asupra metabolismului miocardic includ stimularea captării de glucoză de către insulină, stimularea glicogenolizei și glicolizei de către adrenalină, stimularea sintezei proteice de către tiroxină. Reacțiile anabolice sunt în mod normal limitate la reînoirea permanentă a proteinelor. Hipertrofia miocardului se bazează pe creșterea sintezei proteice, probabil ca rezultat al acțiunii poliaminelor produse de ornitin decarboxilază când aceasta este dezinhibată prin scăderea ATP. Evenimentul inițial în cadrul hipertrofiei este ceșterea ARN ribozomal (ore), apoi crește preluarea de aminoacizi (zile), iar sinteza
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
consumului de oxigen ca indicator adecvat pentru evaluarea lucrului mecanic cardiac, deoarece consumul de oxigen este proporțional cu produsul forță-timp (tension-time index). Tensiunea parietală, contractilitatea și frecvența cardiacă (mai ales prin efectul său asupra forței) determină consumul de oxigen al miocardului. In general costul metabolic al încărcării presionale este mai mare decât al încărcării de volum (de exemplu hipoxia se instalează mai ușor în stenoza aortică decât în insuficiența aortică). In hipoxie poate fi produs maximum 10% din necesarul de ATP
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]