881 matches
-
care te ajută să te simți în siguranță, să crezi că ești legat de ceva, că ai rădăcini, că ai unde să te duci, că aparții unui loc. ” De ce-s-a-ncrezut, să -mi năruie liniști- Întinzându-și tristeți pe câmpuri și miriști, Purtate ades pe-ntregul pământ Ce-mi ține în brațe, lumina și-un sfânt.”( Se năruie liniști) Oamenii au creat țări, națiuni, patrii, biserici, temple și o milioane de alte construcții pentru a oferi omenirii ideea de apartenență. Mereu suntem
LEGILE FIRII- AUTOR ELENA BULDUM de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357747_a_359076]
-
nopții / bat la porți de stele / îmi tac singurătățile / să ascult un țârâit de greieri”. Iată ce frumos se autodefinește: copil desculț în lumea de cuvinte! De fapt, în această mirifică lume, cu toții suntem copii zburdalnici ca iezișorii păscând pe miriștea de aur și așa trebuie să rămânem, la această condiție, dornici de viață, de bucurie, de lumină și rouă. Bătrânețea lumii de cuvinte înseamnă oboseală, blazare, renunțare. Panseuri lirice există și în textele scrise în spirit de haiku, creând o
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ÎNSINGURĂRI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Însingurări Își plimbă toamna marile-i tăceri Pe miriști și prin crângul pustiit. Se suprapun pe toamnele de ieri Îngândurări profunde de sfârșit. Aleargă toamna prin livezi, zăludă, Cu vuiet își dezlănțuie stihia. Aduce-arome tari de vreme udă, Și tristă șade, fără struguri, via. Își plimbă toamna multele-i
ÎNSINGURĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358970_a_360299]
-
un cârd de gâște păzite de câteva colectiviste grase, cu pântecul rotund, de parcă erau niște butoaie îmbrăcate în ii ca de sărbătoare. Câmpia, pe deasupra căreia plutea duhul primordial al tătucului Stalin, cu țărăncile acelea ce se vedeau în depărtare pe miriște, era parcă una din fotogramele produse pe bandă rulantă la celebrul studio Mosfilm. Cu neântrecutul lor entuziasm proletar noii colectiviști ridicaseră fluierând primele saivane și grajduri pentru animale, fără ca aceștia să-și dea seama că de fapt își construiau singuri
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
barieră interminabilele trenuri pline cu grâu ce luau drumul spre imperiul sovietic, al cărui satelit devenisem, China tovarășului Mao, Statele Emirate Arabe Unite, etc, etc. Rămăseseră pe întinsul șes al patriei cârdurile acelor gălăgioase păsări ce se abăteau pe marginea miriștii de-a lungul unor șanțuri trasate de plugurile înfipte adânc în pământ, unde creșteau tufișuri dese de zmeură, pe care acestea le ciuguleau, potolindu-și setea. Căsăpite la rândul lor, cu ocazia deselor chiolhanuri ce se dădeau în mod discret
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
care le-am identificat, le corespund trei modalități ale limbajului și am în vedere: înțelegerea rațională, („Cum să te uit, Tăcere...”), nivelul simbolic , („Vârstă a poeziei, cu toate ierbile din sufletul meu îți descântec trecutul...”), nivelul intuiției poetice („Pe o miriște mută somnul adoarme, prin arbori vântul scheaună-ncet, pustie și tristă ziua desfide letopisețul acestui Poet ... Cele trei modalități ale limbajului, firește, nu apar în stare pură, ci cu întrepătrunderi inerente și evidente. În evoluția liricii , ipostazele creatorului reflectă raportul
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
-i erau aripile cu care altădată se avânta să apuce coada curcubeului, ori exodul insolit al luminii, năvălind în troiene, ca-n dansul hieratic de iele, sucitoare de minți? Aripile lui, prelungiri de comete, vinovate de infinit, erau frânte în miriștea de cenușă. Se lăsase peste trupul lui frânt, greul pământului. În jurul lui, frig, pustiu reflexiv, întuneric. Un geamăt involt prăbușit în realitate. Un frig asurzitor încărcat de erori. Rătăcitoare umbră! Un cal fantomatic având un contur violet! Mă aflam în
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
calul ridica de fiecare dată, capul, implorându-mă, ca-ntr-un tablou suprarealist al lui Dali! Am plâns, implorând-o pe mama să facă ceva, să-l luăm acasă la noi, să-l îngrijim, poate-l salvăm, spuneam eu, visând miriștile verzi și pe mine cu pletele-n vânt, călare pe calul roșcat, trecând orizontul ... Strada toată aștepta preocupată de-același gând. Calul cerșea ajutorul sau moartea, fiecărui drumeț, clătinându-și capul într-un continuu vaier bătrânesc. Nu puteai să treci
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
proscris? Câți munți de-ngrijorare-ai trecut fără cârtire, Când pentr-o clipă viața părea că te-a învins, Câți fluturi ai salvat din gheare de-amăgire, Și-n beznă câtor inimi credință ai aprins? Câți maci ai semănat prin miriști și hârtoape Și câte flori sfințite în suflet ai plivit, Când părăsit de semeni ce ii credeai aproape, Indiferenți, cu toții, pe rând te-au părăsit ? Cum ai răspuns ocării, cu ură sau iubire? Celui sărac și singur cât din ce-
TE-NTREABĂ! de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360077_a_361406]
-
35. Articolul 41 se modifică și va avea următorul cuprins: Articolul 41 Fermierii trebuie să asigure acoperirea terenului arabil, astfel: a) cel puțin 85% din suprafața arabilă a exploatației să fie acoperită cu culturi agricole aflate în vegetație sau cu miriștea și resturile vegetale rămase după recoltare sau culturi secundare sau culturi de acoperire verzi sau culturi de toamnă nou-înființate, după recoltarea culturii principale; respectiv 5% suplimentar față de ponderea minimă de 80% din suprafața arabilă a exploatației, prevăzută de cerința
ORDIN nr. 42 din 7 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/294692]
-
pe hectar la nivel de exploatație, din speciile prevăzute în anexa nr. 14; ... 2. acoperirea terenului, astfel: a) în cazul terenurilor arabile, cel puțin 5% din suprafața arabilă a exploatației este acoperită cu culturi agricole aflate în vegetație sau cu miriștea și resturile vegetale rămase după recoltare sau culturi secundare sau culturi de acoperire verzi sau culturi de toamnă nou-înființate, după recoltarea culturii principale, suplimentar față de ponderea minimă de 80% din suprafața arabilă a exploatației, prevăzută de cerința de bază
ORDIN nr. 42 din 7 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/294692]
-
îngrășămintele chimice, precum și alte substanțe chimice utilizate în agricultură pot fi aplicate doar în conformitate cu Ghidul de Bune Practici Agricole din România. ... c) este interzisă incendierea vegetației și a resturilor vegetale conform OUG nr. 195/2005. Prin excepție, incendierea miriștilor și a vegetației ierboase se poate realiza în cazul carantinelor stabilite de autoritatea fitosanitară, cu condiția respectării prevederilor legale, ulterior obținerii prealabile a aprobării din partea autorităților competente și a custodelui; ... d) sunt interzise activitățile noi de drenare și desecare
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296511]
-
de-a lungul râurilor: Asigurarea unei zone forestiere de-a lungul râurilor este benefică pentru specie deoarece îi asigură protecție și adăpost precum și diversificarea resurselor de hrană. Evitarea incendierii vegetației din zăvoaie: conștientizarea localnicilor cu privire la interzicerea incendierii miriștilor și vegetației uscate. Interzicerea construcțiilor în arealul de distribuție a speciilor: nu va fi permisă amplasarea de construcții sau amenajarea de faleze pe suprafața ariei protejate. Este absolut necesară păstrarea conformației și vegetației naturale a malurilor. B03 Exploatare forestieră fară
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296681]
-
nevestei în obișnuință și în dimensiunile acestei anverguri de răi) nu pune mâna pe coadă sapei, nu merge la prăsit (că o bate soarele și-i ruginește față că laptele), nu merge la secerat (că o înțeapă și o julește miriștea și pălămida)...în sfârșit, nu stă mult în bătaia arșiței și a gerului (să rămână veșnic frumoasă, ca așa-i place lui nea Dracu), nu mulge vacă (să n-o biciuiască, vai de mine, cu vârful cozii, ori să dea
Ţaţa Anica şi norocul lui nea Ion () [Corola-blog/BlogPost/340009_a_341338]
-
de santinele. Prin părțile pe unde treceam, oamenii ne arătau pumnul și mormăiau înjurături. La Rusciun erau și ofițeri de-ai noștri tot cu haine făcute din sac, nu se deosebeau de noi. Făcurăm un fel de lagăr pe-o miriște și ne dădură niște pâine făcută din tărâță mestecată cu nisip, scârțâia între dinți. Plecarăm către Șiștov (localitate în Bulgaria, n. r.) și de aici, uzi și frânți de oboseală, ne târârăm o zi și o noapte până la Setoi, unde fuserăm
*Mărturie făcută de Gheorghe Dumitrică (din satul Molănești), în anul 1937 () [Corola-blog/BlogPost/339390_a_340719]
-
Imposibilul extaz. Romanul Imposibilul extaz de Dan Ionescu este scris într-o manieră aparte, abundă figuri de stil subtile care ne introduc și ne creează imaginea lumii în care trăiește eroul : „părul blond în stare mobilă, ca în fugă pe miriști vara, al unei mirese”, „fire de timp”, „pictură în tonuri de toamnă de pe suprafața memoriei se dilua în sentimente precum acuarela de pe icoane incomplete”, „celule își atingeau prematur limita și crăpau în mine, eliberând în sânge inutilitatea sfârșitului ca pe
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
se desena pe cerul albăstrui că o piramidă verde, înălțata din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele.... III. CÂNTEC, de Vasile Dumitru, publicat în Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014. Bărăgan, vara, miriște. Un fel de Sahara, fără dune, o întindere plata, o tipsie galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuși, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupola, si de jur-împrejurul meu că o
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care țese tipsia de marginea ... Citește mai mult Bărăgan, vara, miriște. Un fel de Sahara, fără dune, o întindere plata, o tipsie galbenă, culoare dată de cotoarele paielor
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care țese tipsia de marginea ... Citește mai mult Bărăgan, vara, miriște. Un fel de Sahara, fără dune, o întindere plata, o tipsie galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuși, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupola, si de jur-împrejurul meu că o
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care țese tipsia de marginea ... Abonare la articolele scrise de vasile dumitru Publicația Confluente Literare se bazează pe contribuția prin postare directă a lucrărilor multor autori talentați din toate
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > CÂNTEC Autor: Vasile Dumitru Publicat în: Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Bărăgan, vară, miriște. Un fel de Sahara, fără dune, o întindere plată, o tipsie galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuși, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupolă, și de jur-împrejurul meu ca o
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
printre cotoarele paielor de grâu, volbură, știr, căpriță, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionistă, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care țese tipsia de marginea cerului, franjuri-copaci care punctează satele, pădurea sau corcodușii de la calea ferată... Echilibrul arhitectural este rupt de o dâră uriașă de praf, de un
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
marginea cerului, franjuri-copaci care punctează satele, pădurea sau corcodușii de la calea ferată... Echilibrul arhitectural este rupt de o dâră uriașă de praf, de un cafeniu spălăcit, ce se întinde undeva departe, ca o pană de despicat buturugi, încercând să desprindă miriștea de cer... Se aude doar păcănitul tractorului ce trage după el, ca o cometă, praful câmpiei... Mut privirea și o văd pe Rușița, mare, ciolănoasă, pășind rar, rupând iarba cu un zgomot sacadat, rap,rap,rap, aparent nemișcată, silueta sculpturală
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
să nu ajungă la lucernă, la porumb. Ea încearcă, întinzând gâtul, holbând ochii și scoțând o limbă cât mâna, eu scutur lanțul împletit în coarne și, pufăind, se întoarce la iarba prăfuită de pe marginea drumului, rară, aspră. Când ajungem pe miriști se schimbă rolul, îi dau drumul și o urmez, călcând pe dâra ca de șarpe a lanțului... Nu mai e demult apă în sticla de un kil pe care o car după mine, soarele e ca un plasture fierbinte, îmi
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
sărut apa și văd cum gângănii mărunte se împrăștie în toate părțile prin apa nemișcată, sorb, un gust de coclit, de fier, de cauciuc, de amar și durere mă inundă dar sorb, înghit, sorb, înghit... Mă ridic. Vara lâncezește între miriște și cer, un avion lasă deasupra două șanțuri albe, ca în oglindă, aud ticăitul soarelui care se mută puțin mai jos pe boltă, apropiindu-se de locul din care o să mă strige: - Hei, gata, acasă! Referință Bibliografică: Cântec / Vasile Dumitru
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]