413 matches
-
Îl săpau pe la spate, doar să accepte premiul Nobel. Când Parodi și-a Închipuit că șueta se sfârșise, Anglada a fluturat o scrisoare și a spus, râzând binevoitor: — Bietul Formento! Hotărât lucru, pirații chilieni știu care-i treaba. Citiți această misivă, prietene Parodi. Nu vor să publice grotesca versiune a lui Paul Valéry. Don Isidro a citit resemnat: „Stimate Domn, Se cuvine să repetăm ceea ce v-am mai explicat ca răspuns la scrisorile domniei voastre din 19, 26 și 30 august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fost, ba bine că nu, balsamu dă pace care are nevoie dă iel omu modern, unu mai mult, altu mai puțin. Nu-ți egzagerez, da Îți jur că m-am arătat nesuferit și chiar nesuportabil, verificând dacă nu aducea o misivă particoleră pă numele meu, cu clasicu antet dă la S.U.P.A. noastră. Dă cum mă vedeau plantat În ușă, și-arătau o moacă așa dă tristă, că pă loc șteam că nu sosise răspunsu; da aia nu mă făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că iera pentru rolu principalist. Da nu m-am prins. Fata Fux iera pentru rolu dă slujnică, că ăl dă gagioală mondenă l-a jucat, cum d-acu nime nu mai poa să ignore, Iris Inry. M-a felicitat dă misivă, doctoru Persky a dat drumu la un discursel dă categoria semigrea, c-a cântărit dovada mea dă credință, ș-am trecut la semnat contractu și la dăstupat pă don Arizu. Am toastat pentru succesul producției, d-acu pă juma veseloi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
da ca fugar, m-am ușurat. Voi n-o să-mi credeți, da pitit În gaura aia mă plictiseam dă mai mare dragu ș-ajunsesem să buchisesc operele lu Bonavena. Cred că poștașu mă jefuia; trecuse puhoi dă vreme și nici o misivă, nici o broșurică dă propagandă. Aia da, Împuternicitu lu doctoru Îmi aducea la sfârșitu lunii ba salariu, ba un cadou, scăzând mai nainte cheltuielile dă deplasare și reprezentare. Mandea nici nu mă ițeam la stradă. Nici bine n-am aflat vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a tret să mă despart dă parpalacu la două rânduri care mi-l Împrumutase cantoneru din Ateliere și dă uituca umbrelă dă ploaie care fiștecine o fură dân grandirob, ca să plătesc tot prețu la plicurile cu antet și hârtie dă misive. Chestia cu destinatarii am rizolvat-o pân selecție cu deștu dân cartea dă telefoane a lu vecinu, care cu starea ei ciufulită pă veridic că n-am putut-o pune la loc. Am lăsat ce-a rămas pentru ștampile. P-ormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
New York, N.Y. U.S.A. Dragă Linares, Cu toate că lunga noastră pretenie dă creoli egzilați În Bronx mi-a arătat pân la sastisire că pă bune nu poți fi taxat dă bârfitor, te Împlor dân tot sufletu să fii mormânt dăspre misiva mea cu caracter pur „confidențeal“. Nici o vorbă lu doctoru Pantoja, nici lu irlandeza care-o știm, nici la gașca dân campus, nici lu Schlessinger, nici lu Wilckinson! Chiar dacă s-a dus o chenzină dă când ne-am despărțit pă Kennedy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pătimit cu buchernița aia. Pentru c-am Împărțit premiu cu altu, am rămas legat pă vecie dă răposatu Lobatto și strofele lui dân zece versuri, care reflecta stări dă suflet folclorice. Io folosisem vorba recado cu sensu dă „mesaj“ or „misivă“, care a avut niște ani În urmă iepoca iei dă glorie, da prefesorii și criticii au luat-o toți dă „tipic harnașament dă gaucho“. Bănui În sinea mea că i-a dus pă căi nasoale confuzia cu trubadurizmile indigeniste a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca un spectacol pe care îl urmărești cu milă și de la care nu vrei să mai pleci. Aici chiar că nu mă recunoșteam; pe lângă că scrisul nu-mi aparținea, mai curgea și defazat, strigându-și când revolta, când depresia. Eroul misivei părea un fătălău lucid, din genul care în public se zmiorcăie și-acasă te mușcă de picior. Oricât de mult îmi surâdea ideea, ăsta nu eram eu. Am sucit pagina, luminând un bilet prins cu-o clamă, pe care securistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Deși nota securistului de serviciu lipsea, puteam deja să adun niște lucruri. Nu era chiar povestea bunicului Vitalian, și nici informația biografică pe care-o căutam, dar mergea și-așa: strângeam primele detalii despre intrus. Trecuseră șase luni de la prima misivă. Omul trata acum teme grave: viața, moartea, despărțirea. O făcea chinuit, în convulsii ortoepice care trebuie să-l fi înnebunit pe securist (de-aia lipsea și nota). Printre altele, scăpa și-o informație topografică, din care se vedea limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acestea cândva, demult, și că toate iluziile după care tânjise de atunci, care îl chinuiseră și de care îi fusese frică -, toate acestea erau conținute în scrisorile pe care le citise demult. „Când veți desface această scrisoare (așa începea prima misivă), uitați-vă mai întâi la semnătură. Semnătura vă va spune și vă va explica totul, așa că n-am de ce să mă justific în fața dumneavoastră și nu trebuie să vă dau explicații. Dacă v-aș fi câtuși de puțin egală, ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
șmecheră, (mai târziu s-a înscris la Arhitectură), cu cozi groase și surâs enigmatic, venită să stea o săptămână la niște rude, în curtea Teatrului Național. După ce a plecat, am făcut hepatită de atâta amărăciune și depărtare. Îi scriam lungi misive în versuri, cred că atunci mi-am dat seama ca pot scrie poezii cu duiumul! Dânsa răspundea în proză și la un moment dat nu am mai primit nimic, nimic. Mai târziu am aflat că și-a rupt mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
chițcăituri familiare de mouse. Pe loc repaus, bag o poză pe post de Links, adică Râs care de misterios ce îs am un surâs de Sfinx și dau un reply, ca și cum, neavând hârtie pentru corespondență, ți-aș scrie pe reversul misivei tale proprii. În rest, ascult la umbra albumelor grele de arhitectură transparentă povești rimate și periate despre dragoni mai vechi și mai noi, despre timpuri încorsetate de putere, consum, prostie, alchimie și despre aceleași personaje balcanice, postromantice, veșnic vampirice. Continuând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
activitatea de cronicar a fost un joc practicat cu precauție, fără risc, dar nu lipsit de gustul aventurii. Fără îndoială, e mai confortabil să scrii despre autori străini, unii deja clasicizați, deveniți parte din canon. Ei nu-ți vor scrie misive dezamăgite, nu te vor acuza că n-ai înțeles nimic din cartea lor, nu-ți vor reproșa că nu le dai o șansă. Te încolonezi frumos într-un imens cor al exegeților ce nu fac decât să confirme frumusețea, valoarea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
străfunde, a celei „neînțelese” de ceilalți sau a celei care nu se poate „arăta” decât astfel: ca o iluminare bruscă a unei umbre ce, astfel, prinde corp și relief! Singurătatea, blestemată secole la rând și de legiuni de scriitori de misive, memorii sau cărți „inventate”, poeme sau așa-zise „romane”, devine, iată, azi, printr-o fantastică răsturnare a planurilor și mentalităților, un dar care, riscând să fie Înghițit sau pierdut În molozul inventiv al „noii tehnici scripturale”, ne umple nu numai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
situație m-am aflat! Ne am iubit și ne-am susținut moral de la distanță, singurul mod de comunicare la îndemână, când mă aflam departe de căminul nostru. Din intensul schimb de scrisori s-au mai păstrat aproape 80 de asemenea misive. Aceste scrisori ne-au dovedit că eram arși de dorul ce-l aveam unul față de celălalt, constituind temelia vieții noastre de familie de mai târziu, când viața și raporturile dintre noi au devenit normale, în condițiile păcii de care am
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
-i ofere locuința sa pe durata șederii în capitala imperiului, ceea ce acesta a și făcut prin scrisoarea din 21 iunie 1785, în care-i dădea adresa la care locuia 197. Între timp, Lupu Balș, aflat tot la Varșovia, primind primele misive scrise de Vasile, va renunța la plănuita călătorie la Viena și se va întoarce după șase săptămâni la Iași, sub pretextul că e prea scumpă deplasarea în țările germane, nu înainte însă de a-i adresa o scrisoare plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Deseori, comenzile noastre se întorc neonorate, poate nu întotdeauna după o examinare scrupuloasă a "Ilexim"-ului." Într-o altă mapă găsesc un maldăr de epistole așternute cu scrisul mărunt, rotund și ordonat, al lui Iorgu Iordan. Printre ele, rătăcită, o misivă de-a dreptul tulburătoare. O expedia din Cluj (21 martie 1978) tânărul poet Corneliu Popel. Din Cluj e un fel de a spune; era trimisă de la spitalul de oncologie clujean, ceea ce conferă imediat altă greutate și rezonanță fiecărui cuvânt. Tragică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Fiindcă e vorba și de mine, te rog comunică-mi ce știi. Ori poate este invenție și povestea ce ți se atribuie?" ("Documente din arhive ieșene", coordonator, D. Ivănescu, vol. II, pag. 63) Se îndoiește tocmai Missir, care mai primise misive ghidușe de la Caragiale; într-o scrisoare către fiul său, nedatată, vorbește despre o telegramă... în versuri expediată de Conu' Iancu și publicată apoi de Ranetti în "Furnica", mai apoi, în 1922, și în "Adevărul literar și artistic". Dar... semnată. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ia atitudine (vrea la Union, grădina de vară unde se poate flirta consistent), trece la acțiune, discret (nici surorii ei nu-i dezvăluie motivul pentru care vrea la comèdii), pe cont propriu și perseverent (Îl trimite pe Spiridon insistent cu misive la „persoana În chestiune”). Zița e febrilă și ingenioasă, e scandaliza(n)tă și patetică, timidă și orgolioasă (plânge când Veta nu mai vrea să meargă la Union), ignorantă (comèdiile pe care le vede la grădina de vară sunt de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Dumitrache, nu e doar amantă, ci și soție. Zoe e soția nu a unui negustor, ci a unui potentat local și e și amanta unui alt mic zeu politic: prefectul Tipătescu. Ca Zița și ca Mița, Zoe primește și trimite misive de amor, dar câtă deosebire Între biletul Miței către Nae: „Bibicule, Mangafaua pleacă mâine miercuri la Ploești; remâi singură și ambetată; sunt foarte rău bolnavă; vino negreșit, am poftă să-i tragem un chef... A ta adorantă, Mița...” și scrisoarea
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
bine. O altă formă de petrecere o asigură asaltarea cuvântului scris. Și nu doar lectura avidă a ziarului ori a scrisorilor de amor pierdute de destinatar și găsite / subtilizate de un altul reprezintă o ipostază a petrecerii, ci și elaborarea misivelor anonime; prin ele se pot urzi intrigi, se compromite, incrimina, jigni etc. Când nu este persoană publică, care să-și joace febril rolul, eroul lui Caragiale preferă anonimatul ca formă de manifestare nu a modestiei, ci a calomniei. Antologie surprinde
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
nonagenar, cu modestia-i binecunoscută, să reveleze și propria corespondență din perioada anilor 1960 2010, un dar care își descoperă esența și valorile în trepte, pe parcursul lecturii celor două volume de scrisori de la și către Eugen Dimitriu. Reunind 154 de misive către personalități culturale cu origini fălticenene sau către familiile acestora, primul volum al Corespondenței dă seamă, în primul rând, de amploarea demersului lui Eugen Dimitriu - muzeograf și conservator prin vocație, nu numai prin profesie - pentru a aduna tot ceea ce se
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Dialogul lui Eugen Dimitriu cu corespondenții săi, scrisorile trimise și cele primite constituie un imens rezervor pentru memoria noastră actuală și, mai ales, viitoare. O lectură atentă va remarca în plan secund detalii care țin de contextul epocii în care misivele au fost emise (nume și atitudini ale conducătorilor locali ai vremii, viață cotidiană, etc.), furnizând - involuntar, poate - materie pentru o viitoare istorie culturală a provinciei românești în interbelic, sub comunism și în perioada de după, pentru o istorie a vieții sociale
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
în ultimul rând, textul și textura acestei Corespondențe aduc în prim plan un model uman și o practică a dialogului așa cum, poate, vremurile viitoare nu vor mai cunoaște. Într-o epocă a comunicării zgomotoase, rapide și - tocmai de aceea - ineficiente, misivele cu parfum din alt veac ale lui Eugen Dimitriu și ale interlocutorilor săi par a ne transmite un adevăr răscolitor, pe jumătate dulce, pe jumătate amar: les neiges d’antan rămân vii doar atâta timp cât le păstrăm amintirea. Prof.dr. Elena-Brândușa Steiciuc
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
biografii, de monografii închinate unor oameni de seamă, dar și pentru îmbogățirea fondurilor documentare, când am avut șansa de-a lucra în lumea muzeelor. După un plan bine pus la punct, am îmbinat munca de teren cu redactarea îngrijită a misivelor. Scrise atent, chiar cu o notă de lirism, urmau să ajungă în mâinile unor savanți, scriitori, pictori, sculptori, actori, muzicieni și folcloriști. S-au adăugat cântăreți de operă, compozitori, cineaști, academicieni, profesori universitari. În lumea satelor am găsit învățători cu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]