372 matches
-
dificil, credeți-mă. Ceea ce mă interesa era finalul cărții: mama riscă să moară, dar nu moare. Este ca o înviere laică, fără Dumnezeu. Inevitabilul se produce câteodată: naratorul v-a jucat feste: femeile vă privesc pe dumneavoastră, autorul, drept un misogin convins. Cred că sunt unul dintre cei mai puțin misogini scriitori din istoria literaturii! A nu se confunda personajele mele, atitudinea lor față de femei și modul în care descriu femeile în cărțile mele. În plus, femeile care mă citesc pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
riscă să moară, dar nu moare. Este ca o înviere laică, fără Dumnezeu. Inevitabilul se produce câteodată: naratorul v-a jucat feste: femeile vă privesc pe dumneavoastră, autorul, drept un misogin convins. Cred că sunt unul dintre cei mai puțin misogini scriitori din istoria literaturii! A nu se confunda personajele mele, atitudinea lor față de femei și modul în care descriu femeile în cărțile mele. În plus, femeile care mă citesc pot găsi în cărțile mele o mulțime de informații despre psihologia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
incorect" deci, precum "incorect" este canonul creștin, "discriminator" al femeii ("corectat" prin gnoza ficționistă a Mariei Magdalena fondatoare a bisericii lui Hristos) dimpreună cu scriitorii canonici naționali pe care se reazemă ideea de canon occidental, declarați inactuali, depășiți, reacționari, xenofobi, misogini etc. Imaginea lui Eminescu, a celui "inventat" după 1989 de "subțirii" ghiogari deconstructiviști este mereu în prim-planul polemicilor lui Theodor Codreanu. Nimeni din ei nu a trecut pe lângă poetul național fără a încerca să-i adauge "tușa" personală din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unul care, deși respectă valorile oricărei cultúri, fuge de cosmopolitizare. Și, oarecum În avanpremieră, subliniez că avem și noi obiceiuri, cam cu același conținut, dar mai profunde: Mărțișorul de pildă... Deși Încerc să mă feresc cât pot, fără a fi misogin - dimpotrivă -, să cad În plasa subtilă Întinsă de Natură. Mai ales că știu ce știu, și veți auzi, În rolul mefistofelic pe care-l agreez atât de mult. Capcana cu pricina e subtilă - și câștigă astfel În eficacitate -, căci exploatează
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
societate ce se vrea post-modernă. Ca mișcare post-materialistă feminismul a realizat și stabilizat - alături de mișcările antisegregaționiste - corectitudinea politică ca pe un pilon extrem de important al contemporaneității, care trebuie permanent întărit. Permanent voi fi alături de mișcările antiviol, mă voi împotrivi discursului misogin sau cu un caracter ce incită la inegalitate de gen. Dar atunci când însuși feminismul generează inegalitate de gen el devine indezirabil. Căci atunci când ceri egalitate nu poți să ceri "mai multă egalitate", e o sintagmă precum "lupta pentru pace". Într-
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
povești de genul "la început a fost frumos, am fost parteneri, dar el spera ca la un moment dat să îmi treacă feminismul și să fiu normală". Trebuie să recunoaștem faptul că o mare parte a bărbaților din România sunt misogini. Misoginismul poate îmbrăca forme foarte subtile, poate greu perceptibile pentru cei mai mulți dintre noi, dar lucru acesta nu este valabil și în cazul persoanelor care studiază tocmai aceste mecanisme. Acesta este așadar, din punctul meu de vedere, unul din elementele care
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
rămână în suflet fideli celor de acasă. Alți profesori îi îndemnau să le corecteze scrisorile de greșeli gramaticale cu roșu și să le trimită înapoi expeditoarelor. Mă uitam la ei și mă minunam, pe cât de inteligenți erau, pe atât de misogini și sexiști erau. Nu știam eu prea bine pe vremea aceea ce înseamnă conceptele acestea, dar puneam foarte multă pasiune în încercările de a-i face să înțeleagă că și noi avem creier și că nu au dreptul doar să
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
vieții concrete. Dimpotrivă, ajungem să legitimăm realitatea de care căutăm să ne detașăm și anume egalitatea de gen ca și egalitate cu standardul masculin, iar feminismul pentru care optăm devine fără să conștientizăm, ceea ce numim într-o formulare paradoxală, feminism misogin (care disprețuiește femininul și femeiescul). Așadar, exact opusul a ceea ce vrem cu adevărat. Pledez pentru reformulări și nuanțări ale ideii de egalitate de gen ce presupune valorizarea egală a rolurilor, a muncilor, a atributelor feminine și masculine, respectul diferențelor și
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
se pare cel al violenței fizice împotriva femeii. Faptul că nu există reacție pe măsură prin apel la structuri specifice ne arată că introducerea fenomenului într-o zonă etichetată "discriminare" nu ajută prea mult (Tudor Pitulac). O critică a feminismului misogin 29 și evidențierea ideii că egalitatea de gen nu înseamnă să performezi după roluri și standarde masculine, nu înseamnă să fii "femeia- bărbat": [...] mă simt privilegiată că sunt femeie pentru că am trăit și trăiesc atât de multe experiențe minunate, pe
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
260: considerarea bărbaților ca normă socială și model de performanță unic/universal a influențat feminismul egalității prin tendința de imitare a "prototipului" și de instituire a egalității femeilor cu bărbații. Ulterior, această abordare a fost taxată și criticată ca feminism misogin (care disprețuiește femininul și femeiescul). Feminismul valului II, prin valorizarea egală a diferențelor de gen a contribuit la reconsiderarea femininului și femeiescului ca valori relevante cultural. O analiză similară găsim în G. Hofstede and G.J. Hotstede and M. Minkov Culturi
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ar usca întocmai ca o floare neudată.” Acest scurt fragment rostit de Sandu pe aleile gradinii parziene din Luxembourg, prezintă pe una din cele mai nedreptățite eroine ale literaturii române: Irina. Personajul definit prin categorii subiectivității negative bărbatului este jertfit misogin. pe altarul Literatura la persoana întâi oferă avantajul sincerității dar unul din efectele perverse ale metodei este cel al conferirii de puteri discreționare naratorului care nu empatizează și nu poate avea relații de alteritate. În relația Eu - Tu, Eul proliferează
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
un mister artificial, ci printr-o aglomerare de detalii. Asupra personajului feminin se aruncă o umbră de mister prin detalii neexplicate și evenimente neașteptate. Vocile sunt înlocuite printr-un solilocviu naratorial, iar atenția autorului se îndreaptă către analiză. „Bărbatul este misogin și egoist, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist și lamentându-se disproporționat de inferioritatea femeii, zice Călinescu.”<footnote Nicolae Manolescu, Lecturi infidele, Editura pentru literatură, București, 1966, p. 161 footnote> Romanul static e diferit de romanul de idei
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
percepții momentane și de multe ori e caricatural. G. Călinescu observă că motivul literar unic este dat de raporturile între bărbat și femeie. ”Egoist și experimentalist, eroul lui Anton Holban se refuză și el tiraniei căsătoriei, de unde tot procesul. Bărbatul, misogin, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist, se lamenteză disproporționat de inferioritatea femeii, căreia îi cere totul, nedându-i în schimb nici poziția socială și nici daruri, ca să n-o coboare la gradul de <<întreținută>>. El, eroul, nefiind <<ca
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
locul lor” și să le spună că nu au destulă minte ca să gândească despre și pentru ele însele, să nu ceară, să nu revendice, să nu vrea să fie mai mult decât ceea ce le îngăduie, în larga lor mărinimie culturală, misoginii (ginos: femeie), cei care disprețuiesc femeile și s-ar lipsi de ele măcar cultural. Cartea Ioanei Nicolaie ne re-dă, în forma unei proze lirice, cel mai elementar dintre adevăruri: acela că din femei venim cu toții. Articolele recente mi-au amintit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
o femeie. Poate vin din capul vreunui zeu? Nu e bine, căci așa a „venit” o altă femeie, Atena, între altele, samavolnic răpită mamei ei partenogenetice. Există o mare dreptate în zisa lui Mary Daly: „Până la urmă, rând pe rând misoginii acceptă ca femeile să învețe, acceptă ca ele să îi învețe pe alții. Ceea ce nu pot ei suporta și tolera este însă faptul că femeile pot gândi cu mintea proprie!”. Să tăceți despre voi! Să tăceți despre „origini”, mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
moarte decât în darea de viață. Oricum, categoria de pe urmă a umplut bibliotecile pe această temă. Cărți autoreflecxiv ginomorfice despre sensurile nașterii și gravidității sunt încă foarte puține și se strecoară greu prin micile crăpături lăsate de andromorfismul adesea copleșitor misogin al culturii. Înainte de adevărul universal „Toți oamenii sunt muritori” stă un altul: „Toți oamenii se nasc”. Cu vorbele Ioanei Nicolaie, nu doar când vine moartea, ci și când vine nașterea n-ai de ales. Nimeni însă nu-i garantează Ioanei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
că la capătul așteptării celuilalt care ești încă tu, spre sfârșit, când totul în tine se desface ca să se ivească alt om, cu zisa ei: „CÂND VEI VENI, DRAGĂ BĂIAT?”, cel venit nu o să facă parte cândva din cohorta de misogini pentru care disprețul față de voința și mintea femeilor devine o sursă identitară. Primul „Fiat!” în ordinea existenței individuale, cel care ne face cu putință este unul femeiesc. Indiferent cât de represive sunt regimurile de reglementare legate de contracepție, avort și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ca armă de apărare de propriile lor complexe ca bărbați. Mai mult, îl știam simpatetic față de feminism înțeles ca respect pentru demnitatea, drepturile și afirmarea femeilor. Dinescu publică un articol intitulat „Femeia și pompa”. Începe cu sintagma: „Deși nu sunt misogin” și continuă cu un șirag de argumente potrivit cărora, de fapt, femeile te cam obligă să fii misogin fiindcă: pe Sulfina Barbu, ministra Mediului au „înșurubat-o” aiurea în funcție băieții din opoziție, deși el nu crede ca alții că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ca respect pentru demnitatea, drepturile și afirmarea femeilor. Dinescu publică un articol intitulat „Femeia și pompa”. Începe cu sintagma: „Deși nu sunt misogin” și continuă cu un șirag de argumente potrivit cărora, de fapt, femeile te cam obligă să fii misogin fiindcă: pe Sulfina Barbu, ministra Mediului au „înșurubat-o” aiurea în funcție băieții din opoziție, deși el nu crede ca alții că ministra ar fi „o proastă cu ghivent”, că politica românească este invadată de „Mițe Baston liberale sau pediste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Sulfina Barbu. Am căzut pe gânduri. Mă întrebam ce s-ar întâmpla dacă am trăi într-un matriarhat, un sexism pe dos, dacă am gândi „misandru” (superb termen, el mai că nu există, ce să mai vorbim despre concurența cu „misogin”), lume imaginară pe care o detest la fel de mult ca și pe cea patriarhală și misogină. Și mi-am configurat un mic exercițiu de imaginație. Ce aș scrie eu dacă aș fi misandră, începând desigur cu expresia: „Deși nu sunt misandră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
referiri personalizate, plecând de la afirmațiile dumneavoastră: Spuneți: Feministele sunt frigide și nu mai ispitesc pe nimeni Despre frigiditate și atracție, ca și despre impotență, nu putem să facem afirmații generalizatoare. Exact așa cum nu putem afirma, de dragul unei retorici ultraradicale că misoginii sunt impotenți, nu putem afirma, de dragul retoricii misogine, că feministele sunt frigide. Nu există evidențe empirice pentru asemenea afirmații tari și extrem de ofensatoare. Feministele nu se căsătoresc, nu au copii și nici măcar prieteni Istoric, feministele românce nu vin din neant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
morfe” în spațiul public al culturii, cea bărbătească, ne înjumătățește ca umanitate. Feminismul nu are ceva împotriva tipului de valori umaniste existente, elaborate de către bărbați, ci împotriva exclusivismului lor și a ispitei de a face un top axiologic de tip misogin. Care ar fi criteriul după care am putea ști când apare o astfel de societate, sau când apare simbioza între cele două sisteme axiologice? Analiza critică, deconstrucția în feminism este foarte avansată, iar construcția este incipientă, are puțin peste douăzeci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
poate să producă, după părerea mea, relații diferite pe care noi le avem cu cealaltă lume pe care o numim nonumană, adică lumea ființelor vii, cea față de care noi ne raportăm încă analog felului în care s-au raportat bărbații misogini la femei în context patriarhal, adică printr-o relație de hegemonie, uneori despotică, cu alte cuvinte au „naturalizat” femeile și au „feminizat” natura. Deși nu m-ai întrebat direct este foarte interesant să amintesc în cadrul acestei discuții cât de multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de viață și ce frustrație trebuie să aibă bărbații pentru dependența lor de femei, care i-au făcut posibili și le fac posibilă „nemurirea” genetică. Nu mi-am pus atunci problema ce mecanisme compensatorii de dependență și dominație creează bărbații misogini ca să contracareze dependența lor de „Fiatul” femeiesc. Pentru prima oară mi-am privit cu simpatie fiziologia despre care aflasem că, mai jos de spirit fiind, e mai degrabă profană, dacă nu cumva jenantă. Și că, prin specificitatea ei, cea femeiască
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
o umilești sau s-o disprețuiești? Eu cred că trebuie să fii extrem de pervers ca să trăiești lângă o persoană pe care, de fapt, o disprețuiești intelectual. Ceilalți, care nu sunt feminiști, dar nici nu se dau în spectacole cu caracter misogin, cum își deghizează misoginismul? Misoginismul subtil se deghizează în foarte multe „costumații”. Nu trebuie să fii foarte explicit discriminator. Deloc. Adesea misoginismul se deghizează în protecție, mai ales în politică. Atunci când bărbații justifică anumite obstacole de acces prin aceea că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]