8,317 matches
-
-mi este centrul. Gîndul ascuns îmi este fuga. Cu ochii închiși, ca să ascult o temere pitită în tăcere, teama-mi care se sfarmă și devine răul necunoscut. Fie binevenit misterul. Dar felu-mi de-a răspunde, pe care nu-l știam, misterios chiar mă doboară. Atunci teama-mi nu are vreme să își gîndească propria-i groază iar frumusețea toată mă subjugă. Preștiutul nu există Și asta e teama cea mare. Vreau să te văd în aceeași poziție, zguduită-n plîns, lipsită
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
lucrări de pictură, grafică și sculptură, de departe cel mai important eveniment artistic din ultima vreme, i-a oferit și Sultanei Maitec prilejul unei conversații explicite cu marele pictor spaniol. Reținînd din lumea lui Velàzquez doar lumina, doar acele pîlpîiri misterioase care convertesc substanța în transparență și în flacără, Sultana Maitec a imaginat o Infantă ca o mandorlă de raze ori ca o fereastră deschisă către taina zărilor mistice. Această apariție monumentală și eterică în același timp, unul dintre cele mai
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
scăldată în culorile fantastice ale toamnei, care îți pot suci mințile. În preajma lacului Cornetu ieșeau aburi groși, ireali, care se revărsau peste zorii dimineții și ne purtau în fabulos. Fabulosul copilăriei, fabulosul iubirii, fabulosul maturizării mele. Acolo, în fabulosul ceței misterioase mi-am regăsit o parte din amintiri... Craiova, un fel de madleină proustiană care-mi aduce pe cerul gurii gustul nos-tal-gi-ei... Ce ciudat! Un oraș plin de prejudecăți, static, prăfuit și, totuși, atît de extraordinar pentru mine, pentru copilăria mea
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
satanică a modificat destinul unei țări: „Am scris la această carte mai bine de-un sfert de veac — cu alte cuvinte, jumătate din viața mea. Pe când eram încă în România, am fost mai întâi obsedat, în anii ’70, de episoadele misterioase ale istoriei comuniste și fascinat de neștiutele, întunecatele rivalități din sânul elitei comuniste românești, intenționat ascunse și distorsionate în auto-flatanta, veșnic schimbătoarea și imprevizibila linie a partidului. Am avut nenumărate și lungi convorbiri cu rude ale mele (multe dintre ele
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
acest loc un dublu comandament: preotul trebuie să posede și elocință, un alt fel de elocință, dar nu mai puțin eficace (pragmatică), după cum are a practica și asprimea. Lui Deogratias îi atrage Augustin atenția să-și exulte interesul față de caracterul misterios al Stripturii (și Augustin e alexandrin, nu antiohian; exegeza ad litteram este o exegeză a credinței, una căreia i se supune în mod conștient, deși nu cu multă plăcere)<footnote Ibidem, 397. footnote>. Sensul literal este repede expediat de Augustin
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
nu e?) că toți acești indivizi au profitat din plin de revoluția anticomunistă ca să ajungă în funcții și la onoruri pe care nici că le visau, oricît l-ar fi slujit, în regimul lui Ceaușescu. Căile istoriei sînt cîteodată la fel de misterioase ca ale lui Dumnezeu. * ARCA (nr. 1-2-3 din 2004) vine cu mai multe lucruri demne de atenție. Spicuim: un lung studiu al d-lui Iulian Negrilă despre Ioan Slavici - jurnalist (ce e drept, în pofida titlului, în studiu e vorba mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13017_a_14342]
-
teritoriul României, acolo e 19 și 5-6 minute - demonstrația s-a făcut și în perioada serialului Miracole); 2.Oana Zăvoranu ne așteaptă sâmbăta “la 2/TVR 2”, într-o emisiune care începe la ora 1(!) (13). Dincolo de acest generic oarecum misterios, prezentatoarea a apărut într-una din sâmbete într-o superbă costumație (plăcută ochiului) amintind de biblicul tablou “Natură sexy cu Adam și șarpe”, episod imortalizat foto de către Lucifer ca piesă-anexă la singurul dosar complet aflat la CNSAS. Din imagine se
“Televiziunea, dragostea mea” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13029_a_14354]
-
avocat, judecător, ucenic sau maestru, Valentin Petculescu ia act, se miră, se confesează, operează și, ceea ce este poate cel mai important, pune degetul pe rană, în așa fel încât entuziasmul ușor exasperat și exasperarea puțintel entuziastă sunt ca niște arcuri misterioase ce nu-și prea greșesc ținta. În fond melancoliile autorului, alături de verva spumoasă, ca o șampanie bine frapată a scriiturii dilată interesul față de majoritatea textelor cuprinse în acest volum, parte dintre ele produse la începutul anilor ^90, pe vremea când
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
înghesuită între cameră și baie. Coridorul era așa de mic, încât nu încăpeau acolo trei persoane. Și-au mai dat întâlnire gălăgios pentru a doua zi, fata i-a promis că îi va aduce geanta. Logodnicul ei a mai vorbit misterios cu cineva la telefon, până ce în sfârșit au plecat. Epuizat de ciorbă și de alcool, s-a aruncat pe pat și a adormit. Dormea neliniștit, îi era sete, dar nu avea putere să se ridice. Auzea gălăgie pe palier, uși
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
ci și de propria-i substanță, prin prea stăruitoare exerciții de artificializare, de subțiere, de evanescență. Concretul existenței își cere drepturile. Dar poezia astfel refăcută nu devine “realistă”, limitîndu-se a se inspira din aspectul de organicitate al realului, din tensiunea misterioasă ce-l specifică: “Mi-e rușine să-ți dedic un poem, trandafirii m-ar zgîria,/ brazii m-ar înjunghia.// Cît de mult le-am jurat eu iubire și sîngele meu niciodată nu a reușit să devină clorofilă, ah, această tandrețe
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
Despina) și Hrisula să vină la joacă cu noi, sau la cules de zarzăre cățărându-ne În pomul plin din curtea noastră. Erau două grecoaice foarte manierate și destul de retrase de restul străzii, dar prietenoase cu mine. În aceiași curte misterioasă cu clematis și iederă cățărându-se pe ziduri, locuia și Mia Bâzu, o altă colegă de școală cu care ne Întâlneam la șotronul din mijlocul străzii. Lângă casa grecoaicelor, cu ziduri ca de redută se afla a noastră, unde ne
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
evocare a dulcii lumi vechi, părintească, bunicească, orășenească, dar nu metropolitană. Nu e de mirare, atunci, că poemul care deschide culegerea se intitulează Reședința de plasă. într-o asemenea ambianță "Lângă monumentul cu vultur/ apar funcționarii lins pieptănați,/ dispar în misterioasele coridoare/ împodobite cu genți și avize.// Soarele îneacă podoaba vitrinelor,/ de ani fără număr/ ciorchinii roșcovelor atârnă blajin/ printre perii și funii de cânepă." Ochii copilului fotografiaseră cu precizie locul, emoțiile resimțite la vederea primului film (mut) sunt transcrise în
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
trebuie proiectate în regim halucinatoriu și nicidecum realist. Horia Cantacuzino, "absorbit de strălucirea inumană a abisului" (p. 189), este un vizionar al apocalipsului (în finalul romanului, un capitol amplu transcrie viziunea că biserica, aici chiar Catedrala Mântuirii Neamului, se zidește misterios pe dinăuntru, refuzându-se oamenilor nevrednici). Tema sa principală de meditație este abisul: "Abisul... Cât am meditat pe marginea sensurilor sale! Abisul albastru, negru, feeric, fioros, abisul fără determinații sau care, dimpotrivă, colcăie de monștri..." (p. 227). Pentru un credincios
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
dar invocat ca un reper esențial, a cărui existență este negată tocmai pentru că nu a fost văzut niciodată acolo după război, își desfășoară în Stăpânirea de sine o biografie senzațională, de om politic de extrema stângă, urzind comploturi și dispărând misterios pe timpul verii, când evadează în Vladia. Dacă în Vladia politica nu există (sau, mai precis, pare să nu existe), în Stăpânirea de sine totul converge spre politică. Prințul Șerban Pangratty afirma în finalul capitolului VI din Stăpânirea de sine: "La
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
a romanului Stăpânirea de sine: în 1919, prințul Șerban Pangratty și-a construit aici vila "Katerina", un refugiu de vară din fierbințeala și intrigile Capitalei, iar în vilă și-a așezat succesiv amantele sale de lux: Sophie, sfârșită prematur, și misterioasa K. F., trăind mult și după al doilea război. În romanul Vladia, Prințul aviator a dispărut, nimeni nu știe unde și cum, despre el circulă numai legende, a devenit o amintire de invidiat; K. F., bătrână, îl așteaptă în continuare
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
să întrețină iluziile, să propage fericirea, să o întrețină prin vinul spumos al propagandei și să lichideze trecutul ca speranță a unui refugiu în amintire și în iubire. Imposibila plecare din Vladia, de care vorbesc toți, ține tot de constrângerile misterioase ale unei dictaturi. "Copaciu socotea că e bine ca oamenii să se teamă de ceva" (p. 269), detesta discuțiile pe care Croicu, profesorul de naturale, le provoca întrebând oamenii dacă sunt fericiți, voia să înstăpânească ordinea și să potolească dorințele
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
metalic sprijinit de peretele din fund, cu rafturile înțesate de pungi din plastic, fotografii de acum 50 de ani, ustensile de primă necesitate ale fostului meu soț - ciocane, șurubelnițe, cuie și cuișoare, cîrlige, inele de perdele, prize dezafectate, minuscule și misterioase spirale albe, bucățele hexagonale de metal frumos strunjite dar orfane de obiectul pe care îl slujiseră, și cîte altele, plus pernițe, pături decolorate, cești și tacîmuri desperechiate (să nu fie nevoie de ele, dar vorba aia, pentru orice eventualitate) - peste
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
prea mică) pe 28 aprilie 1986, cu ocazia serviciului memorial pentru Mircea Eliade, atunci fiind arhiplina, dar acum goală pentru înregistrarea filmului. Ceea ce îi dă un aspect și mai miraculos, parcă simți prezenta spiritului lui Eliade care umple sală și misterios intuiești prezenta sacrului despre care ne vorbea el. Auzi cuvintele rostite la acea ocazie de Charles Long, coleg și bun prieten al marelui dispărut, în emoționantul sau elogiu la adresa acestuia. Aceste cuvinte au o rezonanță atât de profundă și vibrantă
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
IA ) 12 februarie 1959. Atunci s-a nascut acest copil al lui Dumnezeu, căruia El i-a lăsat în adâncurile ființei acea scânteie divină, pe care Dan Puric o poartă în chipul cel mai firesc. Dacă este poezie acel lucru misterios și tulburător care constă în a căuta și a găsi frumuseți și adevăruri ascunse în spatele tuturor lucrurilor, atunci Dan Puric este un mare poet. Acum la aniversare, Dan Puric este “în mișcare cu arta cu tot”. “Sunt conștient că ceea ce
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
ele, să aflu singur ce e acru, ce e dulce sau amar”. Din această perspectivă, Toate bufnițele poate fi Înțeles ca bildungsroman - formarea lui Lucian ca matur purtând amprenta lui Emil și amintirea momentelor de comuniune magică Între om și misterioasele „păsări călăuzitoare”. Întâlnirea cu acestea se petrece mereu la asfințit (când timpul prinde forma unei egalități Între noapte și zi) sau noaptea, momente prielnice pentru o experiență extraordinară: „la asfințituri, plecam cât mai departe de oameni, În păduri ori pe
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
devine un avantaj, o măgulire În ceea ce privește viața. Revenirea sentimentului neîmplinirii și apropierea de completitudine, neliniștea și seninătatea, toate le urmărim și le trăim de-a lungul romanului, În care inutilul și perfecțiunea urmează aceeași cale, tot mai adâncă și mai misterioasă. Într-o lume de lucruri confuze, Knisch trebuie să se desfacă, să enumere ravagiile provocate În el pentru a releva cele Întâmplate și privite dintr-un banal șifonier. Astfel, nu e nimic surprinzător că Sascha devine o ființă condamnată să
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
Martirul și ideile sale antropologice”, în Biserica Ortodoxă Română, Anul al XX-lea (18961897), Nr. 7, p. 631-632. footnote>. Sfântul Iustin însuși ne spune că a fost condus la creștinism prin întrebările care i s-au pus de către un bătrân misterios pe care l-a întâlnit pe când se plimba pe țărmul Efesului ca tânăr student. Se aplecase și asupra perspectivelor stoice, peripateticiene și pitagoreice, dar, din diverse motive, le abandonase. Pentru un timp, platonicienii i-au satisfăcut setea de „știința ființei
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
roșu aprins. În spatele sălii era un balcon, unde de asemenea se găseau dispuse locuri pentru cei care participau la evenimentele organizate Jacob, Dri și Phil se așezaseră pe același rând, ocupând trei locuri consecutive. În fața lor stăteau Mary, Lynn și misterioasa Steph. Mai târziu ajunsese și Rady, care folosise drept scuză pentru întârzierea lui faptul că nu găsise intrarea în sală. Rady ar fi întârziat oricum, toată lumea știa asta. Festivitatea începuse cu discursul unui domn destul de simpatic, i se zicea domnul
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
idealitatea faptului său (ca valoare de înțeles). În acest caz (ca fapt de acordaj), operei îi este atribuită o funcție de stare catartică (purificatoare), în raport cu care autorul oficiază și călăuzește în același timp, într-un demers katabasic (coborâtor), până la nivelul acelor misterioase adâncimi prin care sunetul se propagă în tăcere (neauzire), așteptând la întâlnirea cu sine, ca înțeles sau sunet cu sens. În persoana sa, autorul este om. Mai bine zis, făptură viețuitoare, purtătoare de suflet (viată). Ca atare, se află într-
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
prin sinceritatea sa debordantă, prin modestia și iubirea necondiționată față de oameni, dar aceste trăsături de caracter, care îi dictează fiecare acțiune, îl transformă intrun personaj previzibil. Aleoșa emană simplitate, dicursurile sale sunt scurte, adevărul este esența. Nu este un personaj misterios, spune și aplică ceea ce gândește. Spre deosebire de celelalte personaje, cu însușiri ascunse, necunoscute de către ceilalți și chiar nedescoperite de ei înșiși, caracterul lui Alexei nu mi-a antrenat imaginația. Cred că scopul acestui personaj translucid este doar acela de a reflecta
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]