1,033 matches
-
labil emoțional, aflată sub amenințarea cardinalului Richelieu, care o vedea că pe o adversara puternică, ce trebuia eliminată, si temându-se constant să nu fie repudiata deoarece nu dădea naștere la urmași, a devenit din ce in ce mai aplecata spre o formă de misticism fanatic. A mers în pelerinaje pe la mai multe mănăstiri,care, conform folclorului, erau benefice pentru femeile sterile, dar a apelat în același timp și la astrologi, magi sau licori așa zis miraculoase. Aceste eforturi au fost descrise de către Alain Tallon
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
și politice. Autorii adaugă reflecții personale, scurte fraze moralizatoare, anecdote, incidente, care înveselesc discursul și dezvăluie mentalitatea epocii. De exemplu, ceartă dintre Ludovic și fratele său, pe care am prezentat-o în capitolul anterior, ajută la coborârea valului de sobrietate, misticism și teama reverențioasa care de regulă îi înconjura pe monarhi. Datorită acestor memorii, cititorul are ocazia să descopere în Ludovic al XIV-lea un copil normal, care s-a bucurat de protectori care îl iubeau, îl respectau și doreau să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
CĂLINESCU Prima sa carte se adresează cititorilor de acasă, pentru a atesta - în română și greacă - însușirile autorului său: un domn creștin, respectuos al tradițiilor religioase dominante în societatea vremii, iscusit în arta scrisului, erudit. [...] Divanul nu este afirmarea unui misticism juvenil, ci prima scriere a unui om al culturii sud-est europene din epoca înnoirii ei, dornic de afirmare literară, socială și politică. VIRGIL CÂNDEA Scriind istoria de început a neamului în limba alor săi, punându-le la îndemână, la fel
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
destin favorabil, credință sprijinită pe asimilarea exclusivistă a unei idei. Considerat bufon de cei din jur, Haralambie chiar se transformă într-o ființă ridicolă prin felul de a se mișca, prin atitudini și prin comportamente aberante. Treptat, alunecă într-un misticism clinic, socotind voința supremă a divinității ca fiind singura în măsură să ofere răspuns tuturor îndoielilor sale. Povestea întâmplărilor prin care trece în mijlocul unei lumi dure, insensibile, cea a cazinourilor, se desfășoară însă fără un crescendo bine supravegheat, într-un
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
o putem coprinde. Noi toți suntem Ca râul care cântă trecutul unei stânci, Dar stânca e eternă și valu-i trecător. 2258 D i n A C T [U L ] I [S C E N A V] [TOMA NOUR] Crezi în misticismul sufletelor? Acea umbră e sufletul unei moarte - da! dar acel suflet îl prind, [îl] vărs într-un chip de femeie - acel ideal eteric îl topesc într-o formă de om - și acea femeie ți-o dau ție, s-o privești
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce dracu' s-a întîmplat cu tine? Acum douăzeci de ani conduceai o armată al cărei soldați erau gata să se jertfească pentru distrugerea Ierusalimului și acum nici măcar nu mai ai curajul să îi asculți pe alții îndoindu-se de misticisme? - Planul Oksanei nu are nimic mistic. - Ba bine că nu! pufni Barna pornind vijelios înainte. - Spune tu! Spune-mi, te rog, ce e mistic în planul nostru. - Totul! strigă Barna. Mai întîi chestia asta cu conștiința cu adevărat unică, singura
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rupe punțile cu lumea profană instaurînd inițierea și cultul misterului, marxismul și-a petrecut timpul creînd legături. Reprezentarea misterelor teoretice și vulcanizarea arhivelor plonjează într-un anume fel în mistica Luminilor. Dar a o confunda pe aceasta din urmă cu misticismul inițiatic al epocii Luminilor înseamnă a lua un iluminist drept un iluminat. Chiar dacă universul stalinist era ezoteric și chiar inițiatic, cu cercurile lui conducătoare, informațiile zgîrcite și cuvintele de ordine, scolastica marxistă, care se stinge sub ochii noștri, era rodul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
divini, persoane care cunosc conștiința divină”. Pentru că e vorba de relația finit −infinit, “nici învățătura, nici virtutea, nici sacrificiile nu apropie sufletul de Brahman. E ca și când omul s’ar sui pe munte ca să atingă cerul, cum spune o zicală a misticismului sufist”. E ceva universal și, în același timp inconștient, un principiu virtual ce rezultă ca o consecință a evoluției/spiritualizării carrierului, dar de neatins, întrucât ar însemna finitul evoluției atât a carrierului cât și a Universului, deci moartea (v. și
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
instinctiv păstrarea tradițiilor. Identificat și la celelalte popoare, acest antagonism capătă la noi forme aparte. La nivel supraordonat, duce la apariția ciocoilor și politicianiștilor, imitații ridicole, decădere morală, în loc de apariția industriașilor ș.a. La bază se observă un conservatorism înrădăcinat în misticism. "Românul din clasele de jos (...) crede, mai curând, că ceea ce face lumea toată este singura lege de purtare a omului cuminte" (Rădulescu-Motru, 1996: 87). Și chiar dacă suntem de acord cu William Graham Sumner, care susținea că moravurile pot face să
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
esențial în societate, dar a constituit, prin tradiție, un orfan al psihologiei. Încercăm să găsim motivația acestui fapt. Considerăm că, din punct de vedere istoric, studiul creativității a întâmpinat cel puțin șase obstacole majore: a) originile cercetării creativității în tradiția misticismului și a spiritualității ce pare independentă sau chiar contrară spiritului științific; b) impresia creată de abordarea pragmatică, comercială a creativității prin care cercetării ei îi lipsește fundamentarea psihologică teoretică sau validarea prin intermediul experimentelor psihologice; c) distanțarea tematică și metodologică a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
studiul creativității în comparație cu importanța ei în domeniul psihologiei și în lume. Am încercat să înțelegem serioasa lipsă de preocupare, sugerând câteva motive care ar fi putut sta la baza acestor atitudini: la început, cercetarea creativității s-a desprins din tradiția misticismului și a spiritualității, aparent indiferentă sau poate chiar contrară spiritului științific; impresia creată de abordările pragmatice ale creativității că studiul acesteia se desfășoară sub semnul comercializării care, deși îi asigură popularitate, o privează de fundamentarea teoretică psihologică și de validarea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
epocii sale interesat de creativitate. Răspunsul este categoric negativ. Însă contribuția sa la aplicarea metodelor empirice, la selecția subiecților și la măsurarea diferențelor individuale a fost cea mai pertinentă. Sternberg și Lubart (1996) au sugerat că asocierea dintre creativitate și misticism și originile mistice ale creativității au constituit cauza impedimentelor din cercetarea creativității de-a lungul anilor. După Galton nu s-a mai putut comite o asemenea eroare. Magnitudinea eforturilor lui Galton devine indubitabilă atunci când descoperim că și alți autori ai
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Ăditeur. O scurtă sinteză a celor două lucrări anterior citate ale acestui autor. Nu toți protagoniștii acestei mișcări sunt amatori de chefuri și de partide de sex colectiv - altfel Marguerite Porète, despre care nu cred că poate fi scoasă din misticismul isteric pentru a fi pusă alături de Surorile Spiritului Liber versiunea libertină... -, dar ceea ce se poate ști despre acești panteiști care, prin multe aspecte, te fac să te gândești la niște precursori ai nietzscheismului - sau ai lui Sade -, se află în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este important mai ales ca simptom al bolilor pe care vrea să le depisteze la alții - îl pricopsește pe Lucrețiu cu toate bolile psihice din manualul său: facies depresiv îcum stabilește el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat îfoarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere îce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice îcare-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din așa-numitele „situații-limită” ale lumii dostoievskiene, s-a scos părerea că e o lume de cazuri anormale, plină numai de psihopați, o lume a dezaxării. Acestei nerozii i se opune alta, în fond foarte apropiată, care laudă la Dostoievski „misticismul”, „viziunea abisală” și celelalte exutorii mântuitoare de „platitudinea” rațiunii și realității. Or, ceea ce e esențial la Dostoievski e tocmai gradul extrem de potențare al rațiunii și realității. Situațiile limită sunt tocmai stadiul maxim al normalului. Paul Zarifopol a făcut cândva următoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Pentru Dostoievski materialul violent era obiect de experiență normală; de aceea expunerea lui are acea obiectivitate, și dramatică și narativă, care minunează pe oricare cititor priceput și neprevenit”. Alți scriitori ruși, epigoni ai lui Dostoievski, au fabricat, nu fără talent, „misticism” și „suflet rusesc” cu destulă vogă pe piața pariziană și pe alte piețe: D. Merejkovski și Leonid Andreev, de exemplu, au dat o însemnată contribuție în această direcție (care reprezintă la urma urmei un succedaneu al turismului). Ei au dat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
că Evul Mediu este un ev al iraționalismului, e un anacronism din cele mai flagrante și nu e în nici un caz o chestiune de opinie, ci una de strictă informație culturală. Iraționalismul e o invenție modernă. El e congener cu misticismul, care reprezintă un mod facil de a sări de-a dreptul într-un așa-zis „absolut”, escamotând rigoarea rațiunii și disciplina spiritului. Adică un fel de euforie iresponsabilă și diletantă pe care practicanții ei o numesc „eliberare”. Asemenea iluzii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
premeditate. Bineînțeles, nimeni nu neagă aspirația mistică a sufletului medieval (mai exact a unei anumite laturi a acestui suflet, care pe alte laturi era cât se poate de laic și de pozitiv). Dar această „mistică” nu avea nimic comun cu misticismul iraționalist care a apărat mult mai recent. Ea era supusă unei discipline și unei „tehnici” perfect riguroase și lucide. De altfel, finalitatea ei era una de luciditate, adică de transparență, de contemplație intelectual-afectivă. Erau două tipuri de gândire ce corespundeau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
jumătate îmbrobodite? Nu, este evident că până și cel mai fanatic dintre fasciști ar considera anacronic să renunțe la toate aceste cuceriri ale „dezvoltării”. Cuceriri care anulează - prin nimic altceva decât prin simpla lor prezență, devenită totală și totalizantă - orice misticism și orice moralism al fascismului tradițional. Prin urmare, fascismul nu mai este cel tradițional. Și atunci ce este? Tinerii din taberele fasciste, tinerii din SAM1, tinerii ce sechestrează persoane și pun bombe în trenuri se numesc și sunt numiți „fasciști
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai fie religios. Dar, în schimb, începe să fie religios orașul. Din agricol, creștinismul devine urban; or, este caracteristică tuturor religiilor urbane - și, prin urmare, și elitelor claselor dominante - substituirea (creștină) a întoarcerii cu sfârșitul, a acelei pietas rustice cu misticismul soteriologic. Așadar, o religie urbană, ca schemă, este infinit mai capabilă să accepte modelul lui Hristos decât orice religie țărănească. În Italia, consumismul și proliferarea industriilor terțiare au distrus lumea bucolică și o distrug peste tot pe Glob (viitorul agriculturii
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
organizator. Așa se face că el - vai mie! - a pus bazele Bisericii. Fiind un fariseu (un fariseu sensibil, sfâșiat și de îndoieli, incapabil de orice formă de exercitare a puterii, străin de tentațiile Rațiunii de Stat), și Don Milani îmbinase misticismul cu pragmatismul, până la predominarea istorică treptată a acestuia din urmă. Și Don Milani a vrut și a putut să fie înainte de toate un organizator. Este adevărat că „organizarea” sa era contrară celei a Sfântului Pavel, adică tindea să critice și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
1961 de revista Arguments care pune În discuție noțiunea de intelectual, căci „adeziunea la comunism dinamitează Însăși noțiunea de intelectual”. Căci adeziunea la comunism În Occident a luat forma unei convertiri religioase, așa cum afirmă Edgar Morin; „pentru intelectualii occidentali, epoca misticismului comunist s-a Încheiat după revoluția maghiară”. După revoluția din Ungaria, intelectualul trebuie să devină contemporan cu problemele timpului său... să reînvețe a Întreba, În loc să se mulțumească cu răspunsurile pe care le-a moștenit... Adică să revizuiască toate pozițiile și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În ciutură și dusă spre tainicul izvor/ O floare-nveșnicește imaginea-i curată:/ Prin muzici ireale simt rănile cum dor”. Poeziile evocă scene din viața satului românesc, temelor sociale, abordate dintr-o perspectivă livrescă, li se adaugă o doză de misticism gândirist. Mitologia românească este o importantă sursă de inspirație, figuri ale istoriei aflate „sub zodia Traciei” găsindu-și reprezentarea în versul lui M. El cultivă și poezia cu formă fixă în culegerea Îngândurat ca muntele de sare (1996), subintitulată Ultimele
MARCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288006_a_289335]
-
ale cetății: „Ogorul e unul, imens, bărăgan.../ Pulberi se-ncing din gorgan în gorgan;/ Ca tatăl cel bun îl păzim de jivine/ Baltagele noastre au buze depline.” Mai individualizat este lungul poem Colocviile pădurii, ambițioasă și confuză respingere a unui misticism silvestru-vegetal în favoarea cetății „cu faguri de neon,/ Și clinchet flăcărat în piepturi de beton”. Aici teza ar fi elementară dacă execuția versificatorie nu ar fi prolixă și obscură - paradoxal, defectul devenind în context calitate. Monologul Mithridate, scris către apusul vieții
MARGARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
domnișoara mireasă (1973) motivele sunt recontextualizate într-un univers de inspirație folclorică. Scenariile morții și ale înmormântării, mioritica moarte-ca-nuntă a celui nenuntit devin pretexte pentru ritualuri ambigue (coborârea în pământ, înghețarea etc.), adesea cu implicații cristice, dar în cheia unui misticism ciudat, crud: „Să bem vinul de nuntă, mirele a murit, / Mireasa a murit și ea, / Nuntașii toți / Sunt morți și în pământ am simțit / Cum hora miresei se învârtea. // Taci, mireasă, nu mai plânge / Că a venit mirele tău cel
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]