1,049 matches
-
1774-1781) de Warton rămîne un document important ce reflectă trecerea spre romantism prin faptul că în acest volum se observă o intensă concentrare asupra interesului contemporan privind primitivismul (Drabble 1995: 1056), exact ceea ce l-a obsedat pînă la magie și misticism pe Chatterton. Am putea în acest sens să îi înțelegem pe cei din tabăra "pro-rowley", deoarece ei au căzut în aceeași fascinație în care însuși creatorul poemelor lui Rowley a fost absorbit. Altfel spus, pro-rowleyenii pare că refuzau cu obstinație
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
din așa-numitele „situații-limită” ale lumii dostoievskiene, s-a scos părerea că e o lume de cazuri anormale, plină numai de psihopați, o lume a dezaxării. Acestei nerozii i se opune alta, în fond foarte apropiată, care laudă la Dostoievski „misticismul”, „viziunea abisală” și celelalte exutorii mântuitoare de „platitudinea” rațiunii și realității. Or, ceea ce e esențial la Dostoievski e tocmai gradul extrem de potențare al rațiunii și realității. Situațiile limită sunt tocmai stadiul maxim al normalului. Paul Zarifopol a făcut cândva următoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Pentru Dostoievski materialul violent era obiect de experiență normală; de aceea expunerea lui are acea obiectivitate, și dramatică și narativă, care minunează pe oricare cititor priceput și neprevenit”. Alți scriitori ruși, epigoni ai lui Dostoievski, au fabricat, nu fără talent, „misticism” și „suflet rusesc” cu destulă vogă pe piața pariziană și pe alte piețe: D. Merejkovski și Leonid Andreev, de exemplu, au dat o însemnată contribuție în această direcție (care reprezintă la urma urmei un succedaneu al turismului). Ei au dat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
că Evul Mediu este un ev al iraționalismului, e un anacronism din cele mai flagrante și nu e în nici un caz o chestiune de opinie, ci una de strictă informație culturală. Iraționalismul e o invenție modernă. El e congener cu misticismul, care reprezintă un mod facil de a sări de-a dreptul într-un așa-zis „absolut”, escamotând rigoarea rațiunii și disciplina spiritului. Adică un fel de euforie iresponsabilă și diletantă pe care practicanții ei o numesc „eliberare”. Asemenea iluzii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
premeditate. Bineînțeles, nimeni nu neagă aspirația mistică a sufletului medieval (mai exact a unei anumite laturi a acestui suflet, care pe alte laturi era cât se poate de laic și de pozitiv). Dar această „mistică” nu avea nimic comun cu misticismul iraționalist care a apărat mult mai recent. Ea era supusă unei discipline și unei „tehnici” perfect riguroase și lucide. De altfel, finalitatea ei era una de luciditate, adică de transparență, de contemplație intelectual-afectivă. Erau două tipuri de gândire ce corespundeau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Shelley), Șt. Zeletin (Intelectualii români și proletariatul, Despre ideal, Filosofie și filosofi, Renașterea națională și oamenii ei reprezentativi), Octav Onicescu (Romantismul industrial, Italia zilelor noastre), F. Aderca (Henri Barbusse, O eroare: C. Dobrogeanu-Gherea, Rodin: un dramaturg al marmurei), D. Drăghicescu (Misticismul vremurilor noi), Mircea Florian (Răsturnarea tuturor valorilor, Misterul și viața noastră, Educație și educatori, Lume dezechilibrată, Maine de Biran, Cultura română și ortodoxia, Spinozism sau iubire geometrizată ș.a.), P.P. Negulescu (Partidele politice), N.N. Matheescu (Criza socialismului românesc), I. Brucăr (Problema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287501_a_288830]
-
dar care reintră astfel, În forță, În niște sisteme umane alternative, dispuse să-și integreze reciproc câștigurile. Modulul gândirii științifice nu mai este de mult unul Închis, preocupându-se astăzi de lucruri care la Începutul secolului XX erau Înfierate drept misticism ori nebunie, după cum modulul gândirii mistico-magice, pe de altă parte, Își descoperă apropieri și argumente suplimentare În „știință” (termen care, astfel, nu mai poate fi utilizat decât cu ghilimele). Sigur că multe dintre tentativele reunirii celor două modele de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Ăditeur. O scurtă sinteză a celor două lucrări anterior citate ale acestui autor. Nu toți protagoniștii acestei mișcări sunt amatori de chefuri și de partide de sex colectiv - altfel Marguerite Porète, despre care nu cred că poate fi scoasă din misticismul isteric pentru a fi pusă alături de Surorile Spiritului Liber versiunea libertină... -, dar ceea ce se poate ști despre acești panteiști care, prin multe aspecte, te fac să te gândești la niște precursori ai nietzscheismului - sau ai lui Sade -, se află în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este important mai ales ca simptom al bolilor pe care vrea să le depisteze la alții - îl pricopsește pe Lucrețiu cu toate bolile psihice din manualul său: facies depresiv îcum stabilește el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat îfoarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere îce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice îcare-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Lucian Blaga. Comentarii la o discuție filosofică, a apărut în 1944. Lucrarea de debut, entuziastă în sensul originar al cuvântului, încearcă o apărare a operei filosofice și poetice a lui Lucian Blaga împotriva detractorilor care o așezaseră sub semnul „iraționalismului”, „misticismului” etc. și este urmată de un studiu despre același scriitor, Inițiere în poezia lui Lucian Blaga, încheiat în 1947, dar publicat abia în 1974. Într-o serie de scrisori trimise autoarei în anii 1946 și 1947, Blaga califică drept „imanentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
pare a-i zgudui monotonia, devine „impregnată și în același timp complet saturată, în toate aspectele ei, de reprezentări religioase”506, încât despărțirea dintre secular și spiritual amenința în fiecare clipă să se piardă 507. Este o lume cuprinsă de misticism și de superstiții, antinomică în tendința ei permanentă de a oscila între bine și rău. Pe de o parte, se manifestă credința în divinitate, percepută ca supremă călăuzitoare și protectoare. De multe ori povestitorii invocă atât la începutul, cât și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
trecutului", presupunând implicarea activă a tradiției în procesul creației. Concluzia acestui text este importantă și din alt unghi și anume prin stabilirea unor scopuri instructive ale teoriilor enunțate: "acest eseu își propune să se oprească la granița metafizicii sau a misticismului, și să se mărginească la concluziile practice utilizabile de către acela care se interesează cu seriozitate de poezie." Ca urmare, textul nu trebuie privit doar ca o exprimare gratuită a unui punct de vedere, ci și în liniile educării altora este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
labil emoțional, aflată sub amenințarea cardinalului Richelieu, care o vedea că pe o adversara puternică, ce trebuia eliminată, si temându-se constant să nu fie repudiata deoarece nu dădea naștere la urmași, a devenit din ce in ce mai aplecata spre o formă de misticism fanatic. A mers în pelerinaje pe la mai multe mănăstiri,care, conform folclorului, erau benefice pentru femeile sterile, dar a apelat în același timp și la astrologi, magi sau licori așa zis miraculoase. Aceste eforturi au fost descrise de către Alain Tallon
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
și politice. Autorii adaugă reflecții personale, scurte fraze moralizatoare, anecdote, incidente, care înveselesc discursul și dezvăluie mentalitatea epocii. De exemplu, ceartă dintre Ludovic și fratele său, pe care am prezentat-o în capitolul anterior, ajută la coborârea valului de sobrietate, misticism și teama reverențioasa care de regulă îi înconjura pe monarhi. Datorită acestor memorii, cititorul are ocazia să descopere în Ludovic al XIV-lea un copil normal, care s-a bucurat de protectori care îl iubeau, îl respectau și doreau să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
mistic”18. Departe de a-l critica pe Darwin de pe o poziție vag psihologistă, Thompson obișnuia să repete cuvintele morfologului german W. His: „A gîndi că ereditatea va constitui ființe organice În absența unor mijloace mecanice este o dovadă de misticism neștiințific”19. Thompson a utilizat matematicile avansate, inclusiv topologia lui Riemann, pentru a dovedi o serie de lucruri de Însemnătate crucială. Unul dintre acestea era că forma creaturilor vii, de la celule la țesuturi și la schelet, este În mare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
îl numește poetul, și nu esența creștinismului. Arghezi este sensibil însă la trăirea religioasă autentică a țăranului și deseori redă, în articole de gazetă, fiorul sărbătorilor creștine. El intervine brutal acolo unde simțirea se transformă în habotnicie, simulacru, dogmatism osificat, "misticism idiot" etc., sau când comportamentul clericilor devine amendabil prin denaturarea misiunii lor. Uneori, injustețea aprecierilor sau exagerările voit polemice i-au atras, așa cum se știe, inerente adversități. Raportul său cu divinitatea este exprimat în termeni tranșanți și categorici, în disputa
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
atunci, Mircea Eliade, tot un discurs de tip manifest generaționist, programatic, însă conceput diferit, mult mai elaborat, fragmentat în douăsprezece articole (foiletoane, cum le numește însuși autorul), cu același titlu generic, însă tematizate diferit: Linii de orientare, Critica diletantismului, Cultura, Misticismul, Ortodoxia etc.). E vorba, așadar, de un discurs susținut cu argumente de natură intelectuală. Din unghiul retoricii ideologice, cvadrupla calificare a Martei Petreu (ambele manifeste interbelice sunt "paricide, antipașoptiste, antijunimiste, antifranceze")166 relevă cât se poate de clar exclusivitatea formei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
etc.), R.i. dă prioritate unor contribuții care se orientează exclusiv către domeniul economic și social. După cum semnalează și noul subtitlu apărut pe frontispiciu, începând din 1910 își circumscrie și mai mult zona de definire ca revistă „creștină-socială”, promovând un misticism ortodoxist moderat, care va duce, fatalmente, la dispariția sa. Sunt prezenți cu poezie Corneliu Botez, C. Teodorescu, Șt. Cruceanu, D. Nanu, Barbu Lăzărescu, Corneliu Moldovanu, N.M. Condiescu, Alex. Zamfirescu, Hariton Ștefănescu, Cincinat Pavelescu, Ion Minulescu, Eugeniu Sperantia, Elena Văcărescu. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289216_a_290545]
-
observă, pe bună dreptate, că magicianul și misticul sînt tipuri permanente care se opun unul altuia. Intre magie, care folosește limba ca un instrument, căutînd ca prin ea să supună cît mai multe lucruri, și chiar și pe Dumnezeu, și misticism, care depreciază, nimicește si respinge orice forme, există un permanent conflict." 47. H. Pongs, Das Bilă, vol. I, p. 296. 48. Emily DickinsQn, Collected Poems, Boston, 1937, pp. 161 ; cf. de asemenea p. 38 (7 laughed a wooden laugh) și
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Ovid Densusianu, Folclorul - cum trebuie înțeles, Puriștii noștri în artă), această „școală de emancipare artistică”, venind de la elita intelectuală, crește pe un fond de universalitate (prin el putându-i-se acorda atributul, șocant în context, de „artă democratică”) și de misticism. Simbolul e în centrul acestei percepții contradictorii: imagine sau formă sensibilă constituită de o parte, sentiment al infinitului și impulsii de rezonanță interioară, în continuă, bergsoniană, mișcare, de cealaltă, iar în falia dintre ele șansa interpretării multiple, asociative. Versul liber
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
ceea ce urmează să se întâmple, pe baza unei analize a realității deja existente, iar cel de prophecy reprezintă o acțiune de ordin pulsional, fără legătură cu reprezentarea realului, nu poate fi translată în limba română. Am ales să subliniem non misticismul acțiunii chiar cu riscul de a fi privită ca gest rațional, cerebral. 105 Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu (coord.), Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993 p. 457. 106 Septimiu Chelcea, Lucian Radu, Cristian Ciupercă, " O tehnică psihosocială de manipulare comportamentală
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
acestui veac au consemnat revenirea în actualitate a unor nevoi spirituale fundamentate pe necesitatea investigării universului plin de resurse al religiei și spiritualității creștine. În acest sens, a doua jumătate a secolului trecut a manifestat o reanimare a interesului pentru misticism, metafizică și religiozitate. Sferele sacrului aduceau astfel posibilitatea aflării unor răspunsuri la care alte domenii ale culturii nu reușiseră să dea argumente satisfăcătoare. Așa se explică numeroasele încercări de restabilire a unei punți de legătură între domeniile artei și cele
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
prin excelență și plasticizată prin capodoperele artistice ale inegalatului geniu grec, religia Eladei sfârșește prin absorbirea totală în frumusețea artei. Istoricii antichității ne vorbesc de frecvența cazurilor când cultul pseudo rcligios al formelor marmoreenc îmbrăca aspectul cu totul degenerat al misticismului erotic. E vorba de oameni care înnebuneau contemplând sânii și șoldurile statuare alezeițelor. Fenomenul de divinizare a culturii nu e însă specific grecesc. El se întâlnește oriunde imaginea zeiței e confundată cu zeitatea însăși. Cele mai vechi rudimente de artă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mistic al lui Lenin. „Sub pretextul că onorează amintirea mortului, aparatul politic a recurs la artificiile cele mai grosolane ale religiilor fetișiste modernizate prin procedeele reclamei celei mai triviale. Presa ( care la moartea lui a publicat un Requiem) întreține un misticism factice, elaborând un cult de circumstanță ca să-i supună mulțimea ignorantă, pe care are misiunea s-o lumineze. Îmbălsămat ca un faraon, corpul marelui revoluționar materialist servește la interminabile ceremonii spectaculoase, expus în permanență curiozității publice, deșteptată și alimentată prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
imagini îi alcătuiesc iconografia, iar cărțile și broșurile hagiografice sunt nenumărate. S-a creat, continuă Suvarin, „un mit al infailibilității lui Lenin, iar cultul lui e un delir colectiv în care fariseismul se amestecă cu elanul natural”. Exploatându-se astfel misticismul nativ al poporului rus, adorarea lui Lenin a luat proporțiile unei pseudo-religii, cu un aparat ritual caricaturizat după ritualul ortodox. E aceeași încovoiere silnică a elanului religios, abătut din direcția lui firească pentru a-l fixa în fetișismul acesta derizoriu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]