1,977 matches
-
crează vulnerabilitate în realitatea românească acum, la peste nouă decenii de la Marea Unire. În decembrie 1989, în timp ce comunismul se prăbușea cu vărsare de sânge, biblioteca lui Carol I, care însemna exact legământ european și conștiință de sine a României, era mistuită în flăcări. Ca și cum cineva făcea cu ochiul către istorie și comenta pișicher: democrație da, identitate și instituții nu! În ultimii douăzeci și doi de ani, anticomunismul a supraviețuit comunismului, tot așa cum anti-monarhismul a apărut după ce a dispărut monarhia. Spirite alese
Articol scris de Principele Radu: 93 de ani de la 1 Decembrie 1918 () [Corola-journal/Journalistic/46758_a_48083]
-
ficțiune, deși începuse mai multe, dar a fost un critic de autoritate, cu cronici risipite prin revistele vremii. Fusese un adevărat copil minune, era erudit, plin de haz, o fire deschisă, cuceritoare, lumea culturală îl considera un geniu. S-a mistuit însă mult prea repede, s-a închis în sine, a devenit anxios, disperat, a sărit de la asceză la desfrâu, s-a retras în singurătate și a murit după ce „trăise nu ca un scriitor, ci ca un personaj în căutarea unui
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
Responsabilitatea” caldă, avîntată cu care se exprimă inclusiv „alcoolicii tineri”, vorbind despre „viață, așa, în general”, atestă o mirabilă substituție a experienței prin inspirația potatorică. Grație băuturii ia naștere o sapiență orgiastică, cvasimaterială precum o metaforă. Stîngăciile, bîlbîielile, poticnirile se mistuie în fața acestei stihii sufletești, care e o iluminare: „Ea îl vedea stînd cu capul în jos în lumină. / Cu capul în jos pe jumătate digerat, / în lumina ca într-un stomac nesătul. / Și nici noi, Doamne, noi, bătrînii, noi, înțelepții
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
chiar în acest detaliu stă și valoarea lor. Revărsarea subiectivității autorului peste marginile îngăduite e chiar condiția farmecului literelor sale. Invariabil, ostentația de sine trece înaintea temei alese, obiectul discuției micșorîndu-se sub presiunea forței naratorului. Arțăgos, rău de gură și mistuit de un nerv irascibil, Pandrea te desfată fără să te plictisească, cu condiția să treci peste hiperbola instinctivă în care își drapează fiecare detaliu epic. Pandrea nu poate să scrie decît exagerînd. Numai că rasa indubitabilă a talentului îl scutește
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
marginea celor mai insolite teme. Numai că sofisticăria volumului stă în amănunțimea surselor, nu în finețea interpretării. Culianu are informație, dar nu are intonație, îi lipsește timbrul cu care să lege un cîntec din note de erudiție stupefiantă. Un intelect mistuind munți de cunoștințe pe care însă nu le poate digera într-o formulă personală. De aceea volumul Iter in silvis e o mostră de cărturărie fără ipoteză de lucru: o acumulare de detalii cărora le lipsește limanul unui orizont de
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
exotică, dar care era de fapt, în mod paradoxal, argentiniană, întrucât acest gen de chipuri se întâlnește frecvent în țările sud-americane, unde culoarea și trăsăturile unui alb se amestecă cu pomeții și ochii asiatici ai indianului. Și ochii aceia profunzi, mistuiți de neliniște, gura mare și disprețuitoare, amestecul de sentimente și pasiuni contradictorii ce răzbăteau din trăsăturile ei (de neliniște și de blazare, de violență și de un fel de abandon, de senzualitate aproape frenetică și de un soi de scârbă
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
copți, nicidecum nu era cazul să fie utilizată... „pensula” (de ce nu... bidineaua?...) în loc de frumusețea și abundența împurpuratelor poame-ciorchine ale scorușului, atât de poetic pentru sufletul rușilor! Iar ceea ce, în ultimul catren, este tradus drept (strâmb!): „Până și astăzi / Vreau să mistui / Riabina arzândă/ Într-o pensulă mare” e de-a dreptul teatrul absurdului ridicol, în uriașa lui amplitudine - de la râsul găinilor la râsul homeric! Pentru că sensul finalului rusesc e, mot ? mot, următorul: „Și până astăzi / aș vrea să ronțăi / A scorușului
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
fixe. Forfota înconjurătoare este curată iluzie față de gustul de eter al cosmosului subțiat. Vasile Lovinescu credea foarte mult în ceea ce se poate numi vârtej spiritual, vortex, entuziasmul care cuprinde făptura noastră de sus în jos și o face să se mistuie în stări supraformale. Așa, spune el, i s-a întâmplat și lui Ilie, și lui Enoh, făcând referire la înalte personaje biblice a căror înălțare la cer nu ne-o putem explica în termeni raționali. Ca să-i șocăm pe clerici
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
te aruncă într-un univers bizar, în care abstracțiunile ating o subtilitate ce par picate din altă galaxie. Încă o dată se confirmă adevărul că omul medieval e un monstru teoretic, un posedat al distincțiilor fine și un apucat care își mistuie mințile din dorința de a înlătura orice aporie privitoare la ființa divină. Lupta nu se dă pentru credință sau pentru Dumnezeu - considerate adevăruri implicite de care nici nebunii nu se deziceau -, ci în jurul coerenței credinței. Dificultatea nu era să crezi
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
de înaltă clasă. Mai mult, în primăvara lui 1946, cînd termină Hronicul la Sibiu, autorul e mulțumit de forma finală a manuscrisului, semn că viteza cu care îl întocmise pornea dintr-un impuls acut, pentru a cărui exprimare autorul își mistuise ultimele cinci luni. La satisfacția auctorială se mai adaugă și detaliul istoric că, în 1946, Blaga avea să se întoarcă cu facultatea la Cluj, apele entuziasmului lăuntric nefiindu- i tulburate de represaliile pe care le va îndura începînd cu 1948
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
va constitui întotdeauna, pentru grec, caldul, întunecatul, bogatul Subconștient. Mintea grecească a avut din totdeauna misiunea să-l lumineze, să-l organizeze și să-l transforme în con- știent”), cu prilejul acestei această călătorii Kazantzakis se recunoaște un adevărat oriental-occidental, mistuit de lupta ambelor forțe: „Sunt în noi, adânc, aceste forțe opuse”. Cu asemenea ochi atent nu atât la sinteză, cât la luptă și înfruntare, la personajele războiului interior și exterior, e văzută Italia Sfântului Francisc și a lui Mussolini, aflată
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
nu se mai întorc", despre neputința de a readuna ,,fărâmele trecutului". Sunt formulări care trimit poate prea direct la ceea ce numeam tema substanțială a romanului, aceea a timpului ireversibil, a vieții pieritoare și irepetabile. Formulări poate prea subliniate, prea ,,limpezi", mistuite totuși, până la urmă, de masa epică a romanului, care nu este unul de idei, decât prin repercutare, ci de evenimente și de explorări psihologice. Referindu-se la romanul ,,stufos" al Soranei Gurian, I. Negoițescu a vorbit despre tematica lui ,,aproape
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
Emil Brumaru Cu strechea-n șold te plimbi printre tarabe De untdelemnuri stoarse-n văzul lumii. Ai sînii mari, dar coapsele-ți sînt slabe De-atît foc mistuind floarea minunii. Și brațele le-ntinzi ca niște frînghii Dulce-mpletite-n mușchi albi spre bărbați. Cu limba scoas-o clipă îi înjunghii Și-i lași pe fundul ceștilor cu zaț. De-aceea milogesc prin urbea strîmtă Doar-doar ți-oi prinde sufletul în
Sonetu- ndrăgostiților bezmetici by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15368_a_16693]
-
nu este decât pământ, lemn, foc și apă. Casa lui Poolo a fost din lemn. A venit, la început, apa și a luat-o. Apoi, casa lui Poolo a fost din nou din lemn. Și a venit focul și a mistuit-o. Focul cu apa s-ar fi anihilat reciproc, însă au venit pe rând. Pe urmă, a venit iarăși apa. De atâta apă s-a surpat malul și pământul a acoperit casa din lemn. Atunci, Poolo și-a clădit casa
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
tot restul. După alți câțiva ani, s-a dus și a doua construcție, foarte asemănătoare cu prima. De data asta, totul a pornit de la un foc. Din pietrele de râu de la bază n-a mai rămas nici jumătate. (Cum o să mistuie focul piatra? O fi uitat smintitul să le pună a doua oară. Adevărul este că medicul s-a cam scrântit după incendiu.) A treia casă a fost mult mai modestă. Un fel de prostie din lemn. Nici geamurile nu erau
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
linie moartă: floarea speranței. „Pasărea suflet” Cară-n desagă pământ pentru cer Fiica străvechimii, măiastră Sămânță îmbrăcată-n mister, Dulce-alunecând pe-o fereastră, Însoțită de ramul și râul, Fără aripi pe dor se prelinge - Aur dat în pârg străluce brâul, Mistuind-o,-n jertfă o prelinge Iat-o plantând un cântec, un altul, Și-i toată zbatere astrală - Calendar croiește din înaltul, Și-o rugăciune-n strai de gală. Se-ntoarce-n pumn cu cer pentru pământ - Buchet de curcubeu sub
Poezie by Ion Mărgineanu () [Corola-journal/Imaginative/3267_a_4592]
-
fibră lirică ca filozofii. A fi liric este mai întîi o chestiune de vibrație sufletească și abia apoi una de expresie propriu-zisă. Trebuie să simți ceva ca să poți după aceea să exprimi acel ceva. Mai mult, un om se poate mistui afectiv în cel mai curat mod liric fără să fi scris în viața lui un vers, cum tot așa el poate umple vrafuri de pagini poetice fără să fi trăit vreodată nici cea mai mică tresărire lirică. Iar cu filozofii
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
care au explodat pe parcurs, a fost condus în flăcări în gară (ceea ce a dovedit că mecanicul n-a avut sânge rece) și s-a oprit lângă vagoanele noastre cu lemne, încărcate toate, cărora le-a transmis focul ce-l mistuia. Au rezultat pagube considerabile și bunul nostru domn Peter și-a smuls părul. La fel a făcut și... sentinela care, deși înarmată, ne-a lăsat, pe mine și pe Valentine, venite să constatăm pagubele târziu după amiază, comunicându-ne că
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
Fiindcă pomeneam de Neculce, de cronicari, priviți motivul nemeritatelor zădărnicii: "Urechi. Din înmulțirea grecilor în țară și din nestatornicia vremurilor, precum cele mai multe familii vechi boierești, au căzut; ba, încă, multe nici nu se pot nimeri în ce opinci s-au mistuit; au căzut și acesta, însă tot ființează între boieri unii din ei." Un veninos compătimitor... Paharnicul Sion își încheie lista, incompletă, cu paharnicul Hristache, neam de Juvara. De la unul la altul circulă, în cuprinsul unei cărți nici subțiri, nici groase
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
țară "un strop de foc" (din volumul Cântece fără țară, 1916). Altă dată, în Străinul (din volumul Ne cheamă pământul, 1909), imaginarul poetic apelează la același tip de oximoron: "ploaia razelor de soare". O infernală combustie internă a unei lumi mistuite de suferință se revelă într-o viziune plutonică, scrutătoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale voinței (răzbunare, revoltă, vizionarism), năzuința eliberării de sub tirania nopții (mesianismul), cu turbulența vulcanică a apei violente și puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie socială
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
încape vorbă, tactica lui favorită...), verdictele reci, date la cald. Dimpotrivă, ce înseamnă să excezi însuși excesul, ce va să zică ,nu, nu, sigur că da!" e de aflat din ,episoadele" lui Dan C. Mihăilescu despre Cioran, citit, disputat, vizitat la Paris, mistuit cu-același impuls de hassen-lieben (care-o fi de stînga, și care de dreapta?...) cu care și el a trăit o viață, modelat, pînă la urmă, ca latură a gîndirii hexagonale: ,demonul apocaliptic, în extaz negativ și închegat prin disoluție
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
mei înfrânți, luptați cu Eea/ Și fiți pe rând Istoria, Eneea,/ Doar să rămână-aceeași Eea, Eea!" Versurile înregistrează frecvent dorința de viață, frenezia, răzvrătirea împotriva existenței livrești: "Rămân pe pământ/ Cu tine alături atâta cât sunt./ Azvârle hârtia s-o mistuie flăcări,/ Eu nu mai mă-ntorc/ În portretul-cuvânt!" (Portretul-cuvânt). Totuși, ceea ce învinge de obicei este preferința pentru jocurile de transparențe și abstracții - ca în poezia lui Nichita Stănescu: "Curge polenul florilor visate,/ Cu limbă înghețată de tăceri,/ Din viscole zburate
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
nu. Dacă vezi un spectacol ca acesta, însă, nu ai cum să nu vibrezi. Nu ai cum să nu dorești să înțelegi atacul ei la ipocrizie, nu ai cum să nu te tulbure felul în care iubirea pentru Hipolit o mistuie pe Fedra, felul în care iubirea, erotismul profund și acut au devorat-o pe Lena, cea care ne întîmpină cu povestea ei sexuală, și nu doar, provocată de același Hipolit. Ne întîmpină, spuneam, într-o cușcă, la capătul unui culoar
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
prin multe milenii, leagănul civilizației europene, inversează formula, începând Europa de la Marea Neagră către țărmurile Oceanului Atlantic. Este de presupus că, și în această viziune, Europa rămâne aceeași - ultima peninsulă a marii Asii. Problema este a mersului acelor de ceasornic. Având a mistui România și Bulgaria, la scurtă vreme istorică după ce a absorbit alte multe state central și nord-europene, Uniunea Europeană pretinde o perioadă digestivă de mai mulți ani, foamea ei de spațiu fiind, deocamdată, saturată. Dl. Schumann, strămoșul actualei Uniuni Europene, ar fi
Cu patalamaua... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10213_a_11538]
-
sonetului și pe starea incantatorie a versurilor. Sonetul I are gravitatea și solemnitatea unui incipit de epopee: „Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-mau iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]