994 matches
-
hectare. Mai țineți minte cine erau primii comuniști de aici din localitatea dumneavoastră? În ’44, era un primar de la Ploiești, Duda, un străin. Și a mai fost Încă unu’, Prună..., da’ nu mai știu cum, un primar ca mine de mititel, bețiv, și care avea și un pistol, umbla Înarmat. Și În ’56, Duda ăsta a adus niște oameni, i-a transferat la comuna noastră... Așa. El, ca primar, a adus În comuna Suraia două-trei mașini de muncitori, de pe unde, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În cameră un popă care a fost renumit În pușcărie, Ion Iovan 1, de la Tudor Vladimirescu (sic!). Acu’ e pe la Târgu-Mureș1. El era pe patu’ doi. Mai era unu’ care a bătut anchetatoru’... Cum Îl chema, măi frate? Un băiat mititel ca mine, student era... Nu-mi aduc aminte acum. Îl chema la anchetă și-l bătea, săracu’, mereu... Era În cameră cu mine la 98, la etaju’ 4. Și odată a luat un fier de la pat, că aveam paturi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
află În AIO-IICCR, având cota 77. Mai țineți minte când au venit prima dată comuniștii aici În sat? Da, eram micuț așa când o venit rușii... În ’44. Mai făceau, beau, scoteau vin de la oameni, forțat. Erau borfași. Eu eram mititel. În anii aceia ați avut simpatii politice? Eu nu am făcut politică și nici tata nu a făcut. Asta a fost colectivizarea forțată. Păi ce, io am făcut politică?! În anii ’50, În zonă, spre Vidra, Bârsești, au fost revoltele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
într-o sâmbătă după-amiază, au poposit pe terenul de sport din fața porții mele. Maria, cea de care ascultau toți, a intrat în curte și mi-a spus că a trimis-o contabila să-i dau șuncă și grăsime. Câțiva bruneți mititei au pus în căruță tot ce le-am dat. Ar fi luat și rafturile din cămară, lemnele de foc, gardul, și cușca câinelui, dacă nu le-aș fi spus cu glas ridicat: Gata, nu mai am nimic să vă dau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
odată și odată folosite. Și totuși, în afara zilei de dumincă, când se puneau la patru ace, ai fi zis că sunt săraci. Bătrânul Klein purta o vestă peste un maieu cu mâneci lungi și își răsucea țigările cu o mașinărie mititică. Unica fiică rămasă nemăritată, Eleanor, se îmbrăca cu straie de țigancă și se împopoțona în flori arzătoare și înfoiate și în culori japoneze. Grasă și palidă, cu sprâncene arcuite sub care ochii ei circazieni străluceau de inteligență, foarte umană, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
parte a Cartierului de Vest ne-a condus până la magazinul domnului Novinson. Ne-a luat cam o oră să ajungem la Azil - cu ferestrele sale zăbrelite, gardul înalt de un stat de om, curtea de asfalt, negură adâncă. În biroul mititel de sub scară, o administratoare cam isterică ne-a luat actele și l-a trecut în catastif. Ni s-a dat voie să mergem cu el până la dormitor, unde erau și alți copii sub radiatorul pus sus pe perete, care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în casa lui ca bătrânul Granum care lucrează pentru mine.“ Bătrânul Granum era bocitorul de serviciu, care recita Psalmii la capul bolnavului, cu o față emaciată și rău-prevestitoare, îmbrăcat într-o alpaca neagră din Cartierul Chinezesc și cu niște piciorușe mititele, încălțate în papuci. „Dacă îi vizitez eu,“ spunea Kinsman, „știi bine la ce se gândește lumea.“ Pe măsură ce bătrânul înainta din ce în ce mai mult pe calea morții, li s-a permis să intre doar câtorva oaspeți, iar acel klatch guvernat de tonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
doream să-l văd. Eram foarte emoționat. Ne-am întins sub un copac mare. Un trunchi secular ca ăla încă mai avea pe el niște frunzulițe - și era greu de crezut că lucrul ăla enorm putea trăi din frunzele alea mititele. Și curând puteai distinge foșnetul frunzelor mișcate de vânt de fojgăiala insectelor. Întâi aproape și tare; apoi, mai departe, în munți. Și apoi îți dădeai seama că oriunde era întuneric se auzea acest sunet al insectelor, continental și emisferic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și atunci când îl chemam lăsa nada și venea să se hrănească cu carne din mâna noastră. Era momentul să îi facem cunoștință sau să-l învățăm la șopârle. Alea vii erau mare belea, pentru că mereu fugeau, și erau și tare mititele. Iar cele moarte nu-i conveneau Theei. Își bătea tot timpul capul cu cele pe care i le aducea Jacinto; a sugerat să le dopăm pe alea un picușor mai mari cu nițel eter, cât să nu fugă prea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de te obliga parcă să simți ce simțea și el. De altfel Moulton știa să descrie asta. Zicea: „Plictiseala înseamnă putere, Bolingbroke. Plictisitul reușește să obțină ce vrea mai repede decât alții. Când ești plictisit, ești respectat.“ Cu nasul lui mititel, cu coapsele grase și degetele acelea pătate de tutun și cu vârfuri curbate în spate, mă obliga cu această explicație, și credea că are mai mult efect asupra mea decât ar fi fost de fapt în stare să aibă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sigur o avea și Moulton. Nu putea să trăiască fără să facă pariuri. Eu îi răspundeam la pariu, punând pesos pe masă, tăiam în căutarea asului, jucam fribble - pe care el îl numea pin-ball - și chiar put-and-take, cu un titirez mititel. La pocher eram norocos și aveam mână bună, pentru că învățasem să joc într-un loc de maeștri, salonul de biliard al lui Einhorn. Moulton se plângea: „Măi frate, cred că ai studiat cu Capablanca al pocherului. Nu-s în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sau care trecători spre Italia erau mai bune pentru automobiliști. În tinerețea lui depășise recordul de la Torino la Londra. Exista și o fotografie cu el în costum de șofer de cursă. Iar în carlingă cu el era un terier irlandez mititel. Camerele din față erau și alea destul de proaste, însă sufrageria m-a terminat de-a binelea. Stella pleca devreme ca să fie pe platou la timp, și chiar dcaă exista o bonne a tout faire care să îmi pregătească micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
La câteva îndemnuri prezidențiale Nu mai bocăniți în el, Profitând că-i mititel: Premierul mi-e fidel! Nu vă mai luați de ea, Că ar fi așa... și-așa: Udrea mi-este o... fidea.
La c?teva ?ndemnuri preziden?iale by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84183_a_85508]
-
a mai stat pe gânduri, s-a desprins cum a putut, a lăsat ceva din razele lui acolo și pe-aci ți-e drumul... știi, de atunci îți strălucește așa perișorul din creștet, de parcă-i de aur... e tare curios mititelul și bun, bun... e cel mai mic, cel mai bun, cel mai drag frățior al nostru, dar tare-i curios. Pe toate vrea să le știe. Numai că nu-i de joacă. Da, e de bucurie acum, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
întoarce încet și iese. Afară, pe peron, agitația e în toi. O mulțime de oameni încărcați cu tot felul de bagaje, între care predomină sacoșele cu pîine albă și sacii cu pîine neagră, pui congelați, sticle cu ulei și pești mititei, congelați, lipiți aiurea unul de altul asemeni scoicilor dintr-un fragment de rocă preistorică, aleargă de la o cursă la alta întrebînd, insistînd, fără să se înțeleagă unii pe alții, ori să mai priceapă ce li se răspunde. Aceeași întrebare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poate, are talent; soție însă... La naiba! se înfioară neplăcut. Cu Paula aș face o pereche grozavă gîndește, impunîndu-și controlul asupra gîndurilor. Eu înalt, ea înaltă, frumoasă..." Dar, de după tufele mici, de trandafir, parcă o și vede pe mama lui, mititică, toată plină de zîmbet, venind în grabă, dînd un cot soțului, rîzîndu-i cu acel "Gheorghe-Gheorghe, nalt cît bradu' ", spus mai mult în șoaptă, la fel cum tot în șoaptă îi vorbea și-n nopțile de iarnă cînd el, copil, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Derek. Ochii ei mici păreau mai largi datorită rimelului, iar pudra de pe obraji nu i se ștergea niciodată, oricât de intens ar fi lucrat. Astăzi, Își pieptănase părul Într-o coadă În vârful capului și purta ostentativ un top negru mititel, cu fermoar În față, peste un costum mulat bleumarin. Toaleta respectivă era menită să-i dea ocazia să arate ce corp frumos avea. Și chiar era frumos, dacă Îți plac femeile al căror schelet e acoperit de un strat atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că pot exista mistificări ingenui, mistificări spectaculare și mistificări grosolane, recurente! În context, se spune despre fiecare om că olopșește, pe umărul său drept, un înger, iar pe cel stâng, un drac. Par și impar. Doar Sile are, încă de mititel, pe ambii umeri, o pereche de diavoli bălțați, și ăia cu sechele, săracii, incurabili, macheliți, chiori de beți, amândoi! Nici ca el, poate nici chiar ca mine și ca tine, dar nici total abstinenți, că nu rentează. Între Jachin și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te dai balaur! Sau nu mai jucați, tată, aicea, pe bani! Hai, hai, hai! Hai-da-de'...! Vezi-ți de tribunalul tău! Știu eu ce fac și cum lucrez. Păi, de unde crezi tu că am tot avut noi bani, de câte una mititică, săptămâna asta? Gândește-te! Ei? Aud? Nu te băga! În altă ordine de idei, țapul ăla micu' n-are cum să stea pe cursă mai mult de cinci, maximum șase minute. Locuiește după colț. Strada Diocezei, paisprezece. Probabil c-o să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
intensivă sau după o ședință prelungită de electroconvulsii. Îi completa și flanca un tip scundac, cu favoriți stufoși, ce răspundea în principal la apelativul de Boss și care se agita cărând un coș, în a cărui scafă somnola o creatură mititică. Ariergarda reîncarnaților un Bursuc dolofan și un Iepure albinos încheia alaiul insolit, al noctambulilor zoriți. Cunoaște, vreunul dintre voi, un preot, un duhovnic? dorise să știe Îngerul, înainte de a se fi pus cu toții, în mișcare. Păi..., noi, ăștia, nu prea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
augur, în vocea prea-sfinției sale. Părinte, avem nevoie, repede, de un botez! Copilul s-a născut anormal și prematur, și e pe ducă! Nu apucă ziua albă! minte Big Sile, cu nerușinare. În coșulețul lui, anticipând pericolul terifiant, Antichristul cel mititel se zbate, emițând un soi de mieunat sau de grohăit lugubru, gutural. Asta nu-mi pare-a fi voce de copil! Piei, Satană! blesteamă popa. Cu cine mai ești, măi? Păi..., sunt cu unii pe care-i cunoști și matale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-și repete invitația. O vreme, se aude numai clămpănitul fălcilor, ocupate simbiotic cu dumicații, precum și sorbiturile vajnice, cu clefăieli, care se transmit cumva, empatic, către baba negricioasă, ațipită ca o moartă, care mușcă și dânsa reflex, prin somn, dintr-un mititel imaginar. Domn' Dan, căpățânosu' de Pale, Henri Bec, a pierdut contactu' cu noi, din Centru. Iar Bibi le Fou a rămas zălog la Fane Calapod, la bistrou, la "Pi...da și Ancora", că s-a machit devreme și a spart
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o ureche: — Faceți pozele! Faceți pozele acum! Încă mai pierde sânge! Nu, sincer, a fost mai comic decât pare. A devenit comic atunci când eram întinsă pe targă, o păpușă de cârpe anatomic corectă fără nimic pe ea decât peticul ăla mititel și fața-mi era așa cum este acum. Polițiștii o puseseră pe călugăriță să țină cearșaful ridicat peste sânii mei. Asta ca să-mi poată face poze din față, dar detectivilor le e așa rușine pentru mine, cum stau acolo tolănită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
decât în preajma Zilei Recunoștinței. Când ies, lumea e plină de culori după albul-pe-alb al spitalului. Ajunge până dincolo de curcubeu. Mă duc până la un supermarket și cumpărăturile mi se par un joc pe care nu l-am mai jucat de când era mititică. Uite toate mărcile mele preferate, toate culorile alea, French’s Mustard, Rice A Roni, Top Ramen, totul încercând să-ți rețină atenția. Atâtea culori. O schimbare totală a standardului frumuseții, așa încât nici un lucru nu-ți sare cu adevărat în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la măsuța pentru cafea și te lovești cu căpșorul tău moale de bebeluș în colțul ascuțit. Ești jos, și măiculiță, o, măiculiță, ce doare. Totuși, nu e nimic tragic până nu dau fuga la tine mămica și tăticu’. O, sărmană mititică, vitează. Numai atunci plângi. Sari la mine și la Brandy și la Seth urcând în chestia aia din Seattle, Washington, numită Acul Spațial. E prima noastră oprire după granița canadiană, în afară de momentul când am oprit ca eu să fug să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]