2,504 matches
-
că între actuala Grecie și Elada antică nu este nici o legătură. Poukamisas ripostează printr-o scrisoare elevată: "Opinia potrivit căreia Grecia este ceva separat de Europa pare mai degrabă ciudată. Chiar și cuvîntul Europa este, atît din punct de vedere mitologic, cît și pur etimologic, un termen de proveniență clar grecească." Cît despre lipsa de legătură între moderna Grecie și cea antică, Poukamisas subliniază că, deși apogeul grecilor antici s-a petrecut în secolele trei și patru înainte de Hristos, după care
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
Andrew Davidson cu românul al carui titlu e chiar Gargui. Pe cît de original în alegerea unui cuvînt de uz arhitectural (garguiul este un burlan sau o streașina care, prinsă în structura domurilor gotice, are de obicei aspectul unui animal mitologic sau al unui personaj feminin, forma lui îmbinînd scopul practic cu rolul decorativ), marele merit al canadianului nu stă în scrierea unui român despre care specialiștii urmează să se pronunțe, cît în arta cu care a căpătat două milioane de euro
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6556_a_7881]
-
caracterizaseră ultimii ani ai domniei lui Ludovic al XIV-lea. O artă monumentală și severă este înlocuită cu o alta mai delicată, mai lejeră, mai aproape de plăcerile și ritmurile vieții de zi cu zi. Unor creații dedicate eroismului istoric sau mitologic li se alătură altele cu subiecte mai frivole. Trupele de comedianți italieni alungate în 1697 de Madame de Maintenon sunt rechemate. Caractere pline de vervă - Arlequin, Scaramouche, Pierrot, Mezzetin - se reîntorc pe scenele pariziene. Toate patru apar de altfel în
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
constatat mai târziu, nu-i aparține în exclusivitate.) Crima comuniștilor, zicea Paler, este că au distrus clasele sociale, care asigurau identitatea noastră, ca popor: țărănimea, aristocrația și burghezia (clasa antreprenorilor). Ei bine, familia Rad din Nandra, ale cărei urme, dincolo de mitologicul Ilieș Rad, se pierd în ceața timpului, reprezintă tot ce poate fi mai frumos și autentic în privința țărănimii, a satului, unde Dumnezeul nostru s-a născut. Iar Ștefan J. Fay — acest aristocrat care, în ciuda „ADN-ului unguresc" și a strămoșilor
De amicitia by Anamaria Beligan () [Corola-journal/Journalistic/6493_a_7818]
-
profesoare dezvăluie o personalitate complexă, un bun-gust remarcabil fără ostentație, un cadru relaxat, familiar. La una dintre licitațiile de obiecte de artă la care cuplul participă, tabloul expus în aparține prerafaelitului Burne Jones, The Tree of Forgiveness, ilustrând un episod mitologic al iubirii dintre Demophon și Phillis, fiica unui rege trac. Nu povestea în sine contează, ci lumea din care face parte tabloul, aceea a frăției prerafaelite care crea o enclavă a celui mai rafinat gust artistic într-o Anglie extrem de
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
Statului". Iar la Ploiești Troțki constatase că în România pînă și o fîntînă publică fusese nevoită să se supună exigențelor politice naționale. Construită în Grădina publică din oraș, fîntîna avea un bazin de fontă ținut în spate de un Atlas. Mitologicul personaj era, desigur, înfățișat nud. Cum însă într-o parte a Grădinii publice se găsea sediul partidului conservator, iar în cealaltă sediul celui liberal, statuia lui Atlas fusese construită în așa fel încît să se poată roti în jurul propriei axe
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
fapt de la care provine și denumirea orașului pierdut. Ciudad Blanca ar putea reaprinde speranța de a găsi legendarul "Orașul pierdut al aurului", El Dorado, obsesie de datează de peste 500 de ani. Dacă se confirmă că ruinele din Mosquitia aparțin orașului mitologic Ciudad Blanca, cercetările din America Centrală ar fi de anvergura celor de la Machu Picchu, așezare descoperită în 1911 de istoricul american Hiram Bingham.
Obsesia arheologilor, veche de 500 de ani, trezită de hărțile 3D. "Orașul alb", bogat în aur, ar fi existat by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64307_a_65632]
-
aruncă foc". Forma vulcan (cu u) corespunde sursei italienești a traducerii (it. vulcano); a circulat însă și o variantă cu o (volcan), preluată din franceză (fr. volcan). La fixarea definitivă a variantei cu u au contribuit, probabil, legătura cu numele mitologic (Vulcanus) și forma germană (Vulkan). Interesante sunt și oscilațiile în stabilirea genului și a desinenței de plural: în secolul al XIX-lea, substantivul vulcan era adesea neutru, oscilând între pluralul în -e (vulcane) și cel (mai rar) în -uri (vulcanuri
„Munte focovărsătoriu“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6358_a_7683]
-
termenii consacrați în democrațiile de tradiție, "și nu plecând de la mitologiile populiste". "În realitate, defectul votului pe liste e fragmentarea legislativului. Iar virtutea votului majoritar e fabricarea unor majorități, nu vânarea candidaților lipsiți de onestitate. Ideea de a părăsi terenul mitologic e împotriva curentului. În România, nu e singura idee de acest fel. Populismul e la putere. În toate partidele", critică Preda. Purtătorul de cuvânt al PDL, Sever Voinescu a afirmat că partidele de guvernământ și-au dat acordul definitiv pentru
Cristian Preda despre argumentele lui Voinescu împotriva votului pe listă: Populismul e la putere () [Corola-journal/Journalistic/47588_a_48913]
-
actorul se strecoară pe nevăzute pentru a juca, că Marilyn nu se poate abține să nu joace și atunci când este în afara scenei, complet relaxată, un joc care prinde forma cochetăriei, bucuriei de a se ști privit cu o admirație aproape mitologică de către un tânăr asupra căruia imaginea ei se va fixa cu puterea unui sacrament. Colin nici nu reprezintă propriu-zis o aventură, nu constituie un eveniment în viața tumultuoasă a actriței obișnuită să fie în preajma unor oameni puternici, uneori prea puternici
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
de mii, fotografii în care apăreau tot în pielea goală. Femeile care îi inspiră pe artiști Două cărți apărute în Franța examinează prezența și rolul femeii în artă. Nu e vorba neapărat de femei reale, ci, mai degrabă, de personaje mitologice: Eva, Dalila, Athena, Salomea, Pandora, dar și Venus a lui Botticelli sau Olympia lui Manet. Camille Laurence se întreabă, în Cercetare cu privire la femeile terifiante, de ce spaima cu pricina pe care ne-o provoacă merge mână în mână cu dorința și
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4993_a_6318]
-
care un cuvânt sau o expresie le stabilește în interiorul textelor literare. Noi, românii, recunoaștem imediat un cuvânt sau o expresie care au fost folosite de Eminescu sau de Arghezi. Parfumul lor nu ne înșală niciodată. Cuvintele au apoi un substrat mitologic sau, pur și simplu, cultural. Miază-Noapte, care e cuvântul popular pentru Nordul geografilor, ne evocă întunericul cel mai teribil, ora strigoilor sau un personaj din basme. Coșeriu e de părere că, în actul vorbirii, aceste relații (conotații, le spun lingviștii
Despre poezie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4996_a_6321]
-
creând pânze interpretative între epoci, autori, lumi diferite. Astfel, Ulise își află adevăratul sfârșit al destinului nu în opera lui Homer, părintele său inițial, ci în cea a lui Dante, care prezintă o încheiere mai plauzibilă din perspectivele psihologică și mitologică. Ultimul capitol este cel care explică titlul atât de neobișnuit pentru această lucrare, până la urmă, de specialitate: O zi din viața mea fără durere. În această parte finală, autoarea schimba radical registrul discursiv, devenind cu mult mai personal. Aici, eseistica
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
și prin turnura clasicizantă a expunerii dată, de pildă, de sintaxa savantă cu perioade largi sau de procedeele stilistice consacrate ale eposului antic, cum ar fi comparația arborescentă de tip homeric. De altfel, paginile descriptive sunt presărate cu numeroase aluzii mitologice sau istorice, cu citate și referințe livrești. Amestecul genurilor înalte și umile caracterizează o scriere eteroclită în care sublimul alternează mereu cu derizoriul. Profesor de latină, română și istorie la licee din Piatra Neamț, Roman și Iași, Hogaș își păstrează în
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
capul ei sculptural de Venere antică (156), se cufundă în cusut de parcă ar fi fost Venerea împletind la colțun (176) sau citește versurile dedicate ei, cea mai dulce dintre cele nouă Muze (177). În cazul femeii adorate în taină, comparațiile mitologice traduc entuziasmul scriitorului. Raportate la propria persoană, astfel de asocieri lasă să se întrevadă adesea o notă de autoderiziune. Când străbate desișul unei păduri de carpeni, Hogaș se gândește că Aeneas, mergând pe calea iadului, tot astfel de locuri străbătuse
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
celei mai cunoscute creații a poetului, Polifemul, oferind mărturii definitorii (manuscrise autografe, unele descoperite relativ recent, ediții princeps, lucrări plastice etc.), organizată tematic. Vizitatorul are posibilitatea să urmărească astfel motivele fundamentale ale liricii gongorine din sfera pastorală, cinegetică, muzicală sau mitologică reflectate în pictura secolului al XVII-lea în Spania și Europa. Galaxia lui Góngora în secolul XX, una dintre cele mai importante secțiuni ale expoziției cuprinde și texte ale unor mari poeți ai secolului XX, între care cele ale lui
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
Mai apoi, îl transformă într-o ființă mitică nemuritoare, un înțelept zeificat precum Zalmoxis, comparație pe care o mai făcuse cu câțiva ani înainte, într-un roman inedit. În cele din urmă, Eliade devine pur și simplu o categorie, una mitologică desigur. Privilegiatul discipol se prezintă drept unul dintre puținii care îl cunosc pe maestru ca om, dincolo de imaginea sa mitică. Însă, ne asigură el, omul este pe de-a-ntregul asemenea mitului. Trăind dincolo de timp, el își transportă interlocutorul „într-o
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
mândria și dorința de cunoaștere: de multe/ și grelele-mi păcate [...] De trufie, cred, pentru-a fi vrut/ să văd prea mult. (I. 1) Tiresias, Oedip și tatăl Anei răscumpără prin cazna orbirii accesul la adevăr. Așadar, în piesa sa mitologică, Nicolae Ionel urmează strâns tragedia lui Sofocle, nu fără a deplasa unele accente ale originalului pentru a accentua o trăsătură a eroului doar sugerată de autorul antic sau pentru a căuta noi semnificații gesturilor consacrate. Această lucrare a fost realizată
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
urma „urmașilor” săi virtuali), prozatorul o întoarce pe toate părțile, fără prea multe consecințe narative. Distincții filozofice, lecții de etică ținute de Thomas nu atât studenților, cât sie însuși, ample trimiteri livrești, împânzesc textul până la saturație. Romanul mustește de referințe mitologice sau biblice atât de transparente, încât pot fi doar cu greu luate în serios. Eroul central pe motocicletă actualizează figura centaurului, împreună cu prietenul Jesper recompune cuplul Castor - Polux, orașul Sodomei se numește Christiana etc. Toată istoria personală a lui Thomas
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
din finalul paragrafului este la rîndul ei simptomatică; Hogaș ține să-i arate cititorului că este nu doar un descriptiv, ci un descriptiv cult, chiar erudit: profesor de română și de latină la liceul din Piatra Neamț, prozatorul are mania aluziilor mitologice, a citatelor din poeții clasici, a împănării povestirii cu sumedenie de aluzii culturale, mai ales a improvizării de versuri destul de ușurele. Discuțiile dintre narator și tovarășul său afișează o lipsă de naturalețe perfectă în felul ei; se vorbește în parabole
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
ininteligibile, din difuzoare. Are loc o adunare a poporului, ulterior, cuvântarea se termină, ovații prelungite - tot din magnetofon (II). Atena lui Oreste și Cleon este un stat totalitar și se înrudește peste veacuri cu alte regimuri dictatoriale. Cadrul antic și mitologic deghizează referințele la contemporaneitatea autorului, ca și în Muștele lui Sartre, reinterpretare a mitului Atrizilor cu aluzii la situația Franței sub ocupația nazistă. Cea de-a doua parte a dipticului, privitoare la nașterea și formarea lui Atenus, fiul lui Oreste
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
mitul trebuie să străbată atâtea sedimente, fiecare cu temeiul său, în măsură să faciliteze, dar și să obstrucționeze centrarea sa. El e un Orfeu ce nu refuză bacanalele imaginarului. Asta e voluptatea și coșmarul său. Rămânând la nivelul acestor referințe mitologice, consubstanțiale lui Ion Mureșan, aș spune că fiecare act imaginativ al său poate reprezenta un fragment al unui ritual dionisiac. Toposul cărții sale și al mitologiei ei e cârciuma - imaginea izomorfă îndepărtată a popasurilor satyrilor și bacantelor. Spațiu de petreceri
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Apoi blândele, prăfoasele arhive ale ospiciilor/ unde am cercetat semnele inventate de nebuni,/ unde am întocmit o mare istorie a lor/ pe care scriind-o în chiar semnele acelea uscate/ nici eu vreodată nu am putut-o citi”. *** Respectînd termenii mitologici ai acestor note, mă întreb: cine este subiectul liric al lui Ion Mureșan, un satyr convertit la orfism sau un Orfeu ce acceptă grațiile menadelor? Și una, și alta, aș zice. Imaginarul său se constituie pe ruinele unor religii ale
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
liric de-acum e un satyr care, spre finalul ritualului, spre seară rostește komoi. Puține poeme ale acestei cărți nu sînt scrise prin asocierea vocii satyrului, rostitoare de dithyrambi cu vocea aceluiași satyr, spre seară, beat și clamînd komoi. Termenii mitologici de aici definesc, firește, două dimensiuni ale poemului lui Ion Mureșan: gravitatea solemnă-dramatică, în alternanță cu comedia. Poetic, Ion Mureșan e un dionysiac, trăind într-un alt orizont religios: cel creștin. Ebrietatea generalizată e climatul aproape tuturor poemelor. E vorba
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
grei. Ea venea cu armonii și moduri uitate, / și cum venea îmi simțeam sferele în spate / muguri în carne-așteptînd./ Îi pipăiam mersul, buzele, îi adulmecam glasul” ( Ea venea). Eterna Evă ia naștere încă o dată pentru uzul îndrăgostitului, printr-un proces mitologic ce implică elementele uranice. Ivirea sa iscă un spectacol în care arborii de apă dansează sub sînii de țiței ai lunii, risipiți pe stînci aidoma caprelor sălbatice, copacii de sare dansează și ei despletiți asemenea ielelor, apoi se limpezesc în
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]