386 matches
-
și colorate, cu celule bine etalate și conservate morfologic. Prin acest examen se urmărește: a) identificarea diverselor tipuri de celule micloide; b) stabilirea gradului de maturație a fiecărei serii celulare; c) stabilirea raportului granulocritroblastic (G/E); d) identificarea celulelor în mitoză; e) descrierea celulelor atipice întâlnite. 5 .3. NUMĂRĂTOAREA ELEMENTELOR NUCLEATE DIN MĂDUVĂ Pentru a afla numărul elementelor nucleate/mm3 de măduvă se procedează ca la numărătoarea de leucocite. Se folosesc pipete și lichidul de diluție (cu soluție de H3C-COOH) pentru
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
mezoblastică a sacului vitelin, apar primele capilare, din pereții cărora, iau naștere primele celule sanguine circulante. Unele celule ale capilarelor, capătă o bazofilie intensă a citoplasmei, nucleul lor fiind sferoidal, conținând nucleoli bazofili. Protoplasma, începe să sintetizeze hemoglobina embrionară. Prin mitoze ,această primă generație de megaloblaste mari( megaloblastele primitive ale lui Gilmour) produc megaloblaste mai mici de 25-35 micrometri diametru, cu protoplasma mai bogată în hemoglobină :megaloblastele definitive ale lui Gilmour. Prin mitoze heteroplastice de maturație, megaloblastele definitive, se transformă in
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
bazofili. Protoplasma, începe să sintetizeze hemoglobina embrionară. Prin mitoze ,această primă generație de megaloblaste mari( megaloblastele primitive ale lui Gilmour) produc megaloblaste mai mici de 25-35 micrometri diametru, cu protoplasma mai bogată în hemoglobină :megaloblastele definitive ale lui Gilmour. Prin mitoze heteroplastice de maturație, megaloblastele definitive, se transformă in megalocite bogate in hemoglobină embrionară. Spre sfârșitul lunii a treia , eritropoieza megaloblastică dispare, persistând megalocitele circulante. 2. Hematopoieza fetală sau hepato - splenică Spre începutul lunii a treia, in jurul sinusoidelor din mugurul
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
se găsesc pe de o parte celule sanguine și precursorii lor, pe de altă parte celulele fixe ale măduvei osoase. Precursorii elementelor celulare ale sângelui ca și ai celulelor fixe ale măduvei osoase, formează mici aglomerării de celule, rezultate în urma mitozelor de maturație. Chiar pe frotiuri se pot găsi mici aglomerări eritropoietice cu cele patru generații de eritroblaști. Cele mai multe din aceste capilare sunt ectaziate, așa zisele sinusoide, pe când altele sunt de calibru normal și unele colabate. Această bogată circulație sanguină, dă
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
și la microscopul cu contrast de fază. Protoplasma foarte puțină, bazofilă, cu structură extrem de fingranulată.Celulele reticulo-endoteliale nediferențiate pot prezenta nuclei reniformi sau alungiți, elipsoizi, care rezultă prin întindere. Se mobilizează în sângele circulant.Sunt celulele care dau naștere la mitoze și “blaști” în culturile de sânge periferic.Celula reticulo-endotelială nediferențiată are potențial hematopoietic mieloic. În măduva osoasă formează mici noduli sincițiali. Celula reticulo-endotelială diferențiată hematopoietic (hemohistioblastul).Nucleu sferoidal situat excentric, cu doi trei nucleoli vizibili. Bazicromatina dispusă în rețea, metacromatică
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
de pirofosfat de calciu), polineuropatii, apoptoze și alte modificări caracteristice senescenței (osteoartroza este întâlnită la majoritatea indivizilor trecuți de 70 de ani) [1]. Aceasta afecțiune degenerativă este caracterizată de prezența în articulații a unor focare distrofice în care se intensifică mitozele condroblaștilor și scade cantitatea de proteoglicani. Confluarea acestor focare distruge cartilagiile, osul subcondral suferă un proces de hiperostoză, iar metaplazia celulelor sinoviale duce la apariția osteofitelor. Clinic apar dureri și deformări articulare, crepitații și cracmente la mobilizarea acestora, hidrartroze, laxitate
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
celei de sedimentare. Sub acțiunea radiațiilor ionizante se produce o modificare a dimensiunilor celulare. Astfel, pentru doze mici de radiații masa celulelor crește la început datorită apariției unor celule uriașe, după care scade din nou. Un alt efect este întârzirea mitozei la doze mici și suprimarea ei la doze mari. Radiosensibilitatea celulei variază în diferitele etape ale diviziunii celulare. In sfârșit, la doze mari de radiații, apare moartea celulară imediată sau întârziată. Dozele puternice de radiații produc la om și la
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
după debut. Erupția tegumentară este mediată imun. În rubeola congenitală, virusul trece transplacentar în cursul viremiei materne, diseminând în țesuturile embrionare sau fetale. Cauza leziunilor celulare nu este clarificată, dar sunt considerate mai multe explicații pentru afectarea embrio/organogenezei: inhibiția mitozelor, alterările cromozomiale, necrozele tisulare și alterărilor vasculare. Tablou clinic Incubația medie este de 18 zile (14-21 zile). Manifestările clinice sunt diferite în rubeola dobândită postnatal și în rubeola congenitală. Rubeola postnatală Debutul este insidios, în decurs de 2-3 zile, cu
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sunt ușor marcate. Există o maturare cheratozică variabilă fie cu aspect parakeratozic în suprafață fie diskeratozic unicelular sau o mai multe celule. b. Forme puțin diferențiate Celulele sunt adesea de tip bazal, rotunjite sau ovalare cu redusă anizocitoză și anizocarioză, mitoze numeroase, punți celulare sunt foarte rare. c. Forme medii diferențiate Aspecte asociate cu prezența de zone cu celule bazale, zone de celule intermediare și focare mai bine diferențiate cu celule malpighiene cu punți de unire. Pentru unii autori toate tumorile
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
celular a determinat pe specialiști să considere inițial că, diviziunea celulară la drojdii este amitotică. Investigațiile electronomicroscopice ulterioare au infirmat însă această opinie, demonstrând cu claritate prezența în nucleul drojdiilor a unui fus mitotic tipic, implicat în segregarea cromatidelor (în mitoză) sau a cromozomilor omologi (în meioză). Organizarea și funcționarea fusului de diviziune sunt controlate și coordonate de structuri specializate cunoscute sub denumirea de plăcile fusului (S.P), corpii polari ai fusului (SPB) sau organite asociate nucleului (NAO). Fusul intranuclear constă
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
mitotic După modul de realizare a citochinezei, drojdiile pot fi împărțite în două mari grupe: fisionabile și care înmuguresc. Ciclul mitotic al drojdiilor fisionabile (de ex. Schizosaccharomyces pombe) este tipic eucariotic, cu faze distincte: G1, S, G2 și M. În timpul mitozei se diferențiază un aparat mitotic (un fus de diviziune intranuclear), iar cromozomii parcurg mai multe trepte de condensare, devenind vizibili la microscopul fotonic. Învelișul nuclear nu se dezorganizează. Citochineza, ce urmează la scurt timp după cariochineză, se realizează prin septare
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
ai fusului și diferențierea treptată între corpii polari în curs de migrare a fusului intranuclear. 1.13.1.3. Perioada postsintetică (G2) Desăvârșirea replicării ADN-ului nuclear marchează sfârșitul perioadei S și intrarea în ultima perioadei a interfazei, G2, premergătoare mitozei. Perioada G2 are o lungime relativ constantă și este marcată de o serie de evenimente citologice și biochimice, care au drept consecință pregătirea celulei pentru a realiza distribuția echilibrată a informației genetice și popularea celulei mugurale cu un set complet
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
din timpul ciclului celular. Profaza Este definită în special de separarea și migrarea, în poziții diametral opuse, a celor două SPB-uri și diferențierea treptată a fusului intranuclear. Comportamentul nucleolilor variază la diferiți taxoni, însă ei persistă în toate fazele mitozei, ceea ce denotă că biogeneza ribozomilor este un proces continuu la drojdii. Învelișul nuclear rămâne intact. Prometafaza Se admite că, la drojdii, în acesta etapă, cromozomii își diferențiază kinetocorii, prin intermediul cărora ei se atașează de capetele "plus" ale microtubulilor fusoriali. Metafaza
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
sporulare conduce, de regulă, la oprire acestora în perioada G1, înainte de punctul de start, ceea ce nu permite angajarea lor în programul mitotic. Duplicarea și segregarea corpilor nucleari ai fusului, replicarea ADN-ului segregarea cromozomilor, etc., sunt evenimente nucleare din timpul mitozei, dar s-a dovedit a fi esențiale și pentru meioză. De aici, concluzia că, programul meiotic a fost dobândit consecutiv în evoluție, prin modificarea celui mitotic. Ciclul meiotic se individualizează totuși de cel mitotic prin reducerea numărului de cromozomi și
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
Stern a demonstrat în premieră existența crossing-over-ului cromozomilor omologi la Dro sophila melanogaster, la numai câteva săptămâni după ce Barbara McClintock și Harriet Creighton au comunicat acest fenomen la porumb. În 1836, Stern a demonstrat că recombinarea poate avea loc în mitoză, rezultând un mozaic somatic (organisme care conțin două sau mai multe tipuri genetic distincte de țesuturi). El demonstrează existența de gene multiple pe cromozomul Y la Drosophila și descrie mecanismul compensării dozajului. Este aici locul pentru a menționa și importantele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care atestă că absolut toate celulele animale (cu excepția neuronului) se multiplică prin diviziune. În plus, atrăgea atenția că în timpul diviziunii nuclare membrana nucleului celulei parentale dispare inițial, pentru ca apoi să reapară, dar învelind cei doi nuclei nou apăruți. B. DescoperireA mitozei și A meiozei I. D. Cistiakov (1843-1877), botanist rus, este primul care descrie, în 1874, înmulțirea prin mitoză la planta Epilobium. Din păcate, numele său este eclipsat de cel al cercetătorilor germani care, începând din anul următor, publică o serie
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în timpul diviziunii nuclare membrana nucleului celulei parentale dispare inițial, pentru ca apoi să reapară, dar învelind cei doi nuclei nou apăruți. B. DescoperireA mitozei și A meiozei I. D. Cistiakov (1843-1877), botanist rus, este primul care descrie, în 1874, înmulțirea prin mitoză la planta Epilobium. Din păcate, numele său este eclipsat de cel al cercetătorilor germani care, începând din anul următor, publică o serie de lucrări cu acest subiect în reviste de largă circulație. Eduard Strasburger (1844-1912) a descoperit și el mitoza
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
mitoză la planta Epilobium. Din păcate, numele său este eclipsat de cel al cercetătorilor germani care, începând din anul următor, publică o serie de lucrări cu acest subiect în reviste de largă circulație. Eduard Strasburger (1844-1912) a descoperit și el mitoza, independent de I. D. Cistiakov, dar lucrarea sa apare un an mai târziu, în 1875. Walther Flemming (1843-1905), profesor la Universitatea din Lepizig, demonstrează că fenomenul de mitosis (nume dat de el diviziunii nucleare) este caracteristic și celulelor animale. W. Flemming
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
profesor la Universitatea din Lepizig, demonstrează că fenomenul de mitosis (nume dat de el diviziunii nucleare) este caracteristic și celulelor animale. W. Flemming a observat procesul în 1879, urmărind dezvoltarea unor celule din embrionul de Salamandra. Trei ani mai târziu, mitoza era bine cunoscută, datorită unei excelente monografii pe care a scris-o despre celulă, nucleu și înmulțirea celulară. Aproape în același timp, în limbajul științific a intrat și termenul de karyokinesis (mișcare nucleară), inventat și lansat de către W. Schlecher (1879
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de „eclipsă“, între 1869, data publicării de către Miescher a descoperirii nucleinei și 1944, anul în care americanii Avery, McLeod și McCarty au dovedit că ADN-ul este substratul material al informației genetice. Până către 1970, ciclul celular era confundat cu mitoza. O asemenea viziune simplistă era firească, ținând cont de faptul că de peste 120 de ani reperele înmulțirii celulei erau pur morfologice. Așa cum am arătat, I. D. Cistiakov în 1874, Ed. Strasburger în 1875, W. Flemming în 1879 au descris mitoza
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
mitoza. O asemenea viziune simplistă era firească, ținând cont de faptul că de peste 120 de ani reperele înmulțirii celulei erau pur morfologice. Așa cum am arătat, I. D. Cistiakov în 1874, Ed. Strasburger în 1875, W. Flemming în 1879 au descris mitoza la microscopul optic. Demonstrarea rolului nucleului în ereditate (E. Haeckel, 1866) și studiile ulterioare asupra cromozomilor (W. Walddeyer, 1882; K. Rabl, 1884 ș.a.) au impus imaginea didactică a multiplicării celulare vehiculată în școlile medii și facultăți, în care, evident, acest
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ulterioare asupra cromozomilor (W. Walddeyer, 1882; K. Rabl, 1884 ș.a.) au impus imaginea didactică a multiplicării celulare vehiculată în școlile medii și facultăți, în care, evident, acest proces complex era redus la ceea ce se putea vedea la microscop, adică la mitoză pentru celulele somatice și la meioză (Ed. van Beneden, 1883) în cazul celulelor sexuale. O nouă interpretare, cu însemnată pondere biochimică a intrat în atenția cercetătorilor după 1962, când premiul Nobel acordat lui J. D. Watson, Fr. H. C. Crick
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
anarhică. cuplarea de către receptorul celular a mitogenului, declanșează în celulă o serie de evenimente pe care le redăm în fig. 2-29. Fazele ciclului celular Așa cum se vede în fig. 1, ciclul celular are în componența sa trei perioade distincte: interfaza, mitoza (diviziunea nucleului) și citokineza (diviziunea citoplasmei urmată de apariția a două celule fiice). Mitoza și citokineza sunt reunite în prezent într-o unitate numită faza M a multiplicării celulare. interfaza, socotită până către 1975 o perioadă „liniștită“ în procesul de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
pe care le redăm în fig. 2-29. Fazele ciclului celular Așa cum se vede în fig. 1, ciclul celular are în componența sa trei perioade distincte: interfaza, mitoza (diviziunea nucleului) și citokineza (diviziunea citoplasmei urmată de apariția a două celule fiice). Mitoza și citokineza sunt reunite în prezent într-o unitate numită faza M a multiplicării celulare. interfaza, socotită până către 1975 o perioadă „liniștită“ în procesul de multiplicare, s-a dovedit a fi o perioadă extrem de activă din punct de vedere
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
încetează să mai depindă de prezența și acțiunea factorilor mitogeni ce dăduseră impulsul inițial trecerii de la G0 la G1. l În S (de la Synthesis) are loc replicarea ADN, pe model semiconservativ. l În G2 celula pregătește aparatul celular necesar realizării mitozei (proteine, diferite enzime). celula crește în volum (proces început în G1)au loc procesele de duplicare a unor organite celulare. Ciclul celular și sistemul său de reglare, premiză a înțelegerii procesului de carcinogeneză 127÷162-qxp9 PC•RI•IC•AM 05.02
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]