431 matches
-
Să n-o pui pe masă. Ce să fie, ce să fie, Un picior cu pălărie? Când nu are bani în pungă, El în altele găsește; Cine-l știe se ferește Și îi spune „mână lungă”. Este lungă ca andreaua, Mlădioasă ca nuiaua, Nici nu mușcă, nici nu-nțeapă, Singură tunele-și sapă. De lumină-i este frică Și de ploaie și de vânt; Ea din loc în loc ridică Movilițe de pământ. Fac biluțe din gunoi Și le cară câte doi
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
mari stiliști. În cele din urmă, Valentina optase pentru Issimiake, sau cum dracu’ l-o mai fi chemând pe japonezul acela, parfumul cel mai scump dintre toate mostrele. Valentina, prea slabă și prea Înaltă, dar Într-o zi frumoasă și mlădioasă ca mama ei. Valentina, steluța mea, care dormi senină și parfumată cu parfum japonez, dar tristă, căci ești departe de tati, care te adoră. Trebuia să-și alunge repede gândul acesta atât de dureros la Valentina. Nu o mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așa de drăguțe cu mine, așa de amuzante, așa de dulci. Nu mă lăsau să mănânc singură, ci îmi dădeau fiecare îmbucătură bine aleasă direct în gură, cu degetele lor. Mi-au masat gâtul și spatele până s-au făcut mlădioase ca ale unei pisici. Au cântat toate cântecele pe care le știau. Mama avea grijă să am mereu cupa de vin plină și mi-o ducea la gură atât de des încât în curând nu prea mai puteam să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Am dat cu ochii de femeie. Ea mi-a zâmbit ridicându-și bărbia ca și cum ar fi vrut să-și arate trăsăturile clare, direct. Avea părul alb ca zăpada. În rest era Helga mea, neatinsă de timp. În rest era la fel de mlădioasă și înfloritoare cum fusese Helga mea în noaptea nunții. CAPITOLUL ȘAISPREZECE O FEMEIE BINE CONSERVATĂ... Am început să plângem ca niște copii, ne-am repezit pe scări în sus spre mansarda mea. Trecând pe lângă părintele Keeley și Vice-Bundesfuehrer-ul Krapptauer am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nu? —Mie nu mi s-a părut atât de bună pe cât cred unii, zise Helen, vrând să pună capăt discuției. Bineînțeles, ea e mică. De fapt, slabă moartă. Presupun că asta a contat. O privii pe Tabitha, cu corpul ei mlădios, cu curbe frumoase, și ridicai din sprâncene. Slabă moartă? Asta numai dacă o băgai și pe Melanie Griffith în categoria tipelor mai degrabă subțiri. Un timp se auziră ciripiturile entuziasmate ale zânelor, care încercau să-și potrivească materialele cu tenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Și chiar între un bărbat și alt bărbat, pentru că nu i-a trecut neobservat faptul că în sat erau doi sau trei războinici a căror cruzime probabil că lăsa mult de dorit. Cu părul lăsat liber până la umeri, cu silueta mlădioasă și penisul legat între fese, îi aruncaseră priviri galeșe în timpul cinei. O femeie miorlăi în depărtare. A fost o tânguire îndelungată și profundă, de infinită plăcere, și îi veniră în minte acele lungi nopți de încordare, când se străduia ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ușor peste vârfurile copacilor îmbătrâniți. Aurul verde al planetei ajuta aerul să fie muzical și plin de magie. Solul ca o mare de verdeață împrospătează casele mici și cele mari. Steaua înflăcărată coboară încet, dar în mister, iar luna vine mlădioasă împreună cu steluțele argintii. Bufnița stă cu ochii în patru și apără pădurea, liliacul stă și ascultă glasul dulce al doam nelor parfumate, lupul singuratic strigă după fericire, iar căprioarele adulmecă pericolul... Pădurea ascultă cu interes poveștile micilor cercetași, care adorm
Magia clipelor de seară. In: ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
Ce zici de ea? Este chiar... senzuală, iar buzele perfect conturate par a fi permanent în așteptarea unui sărut. Hm! dacă nu mă laud eu...cine... cine altcineva?” Tainicele cărări ale iubirii Mulțumită și zâmbitoare, își coborî privirea asupra trupului mlădios și foarte bine proporționat. Avea umeri rotunzi și brațe plinuțe atât cât să fie plăcute la mângâiat, mijlocel și coapse dorite de vedetele ce apar zilnic pe micile ecrane și picioare lungi, zvelte, la fel de bine proporționate ca întregul său corp
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de a o îmbrățișa. Nu am nimic pe sub acest halat frumos... Mulțumesc mult! Surpriza ta este minunată. Ai bonus... câte săruturi dorești, dragule... - Cu atât mai mult..., ar trebui să-mi permiți. Sunt sigur că voi descoperi un trup frumos, mlădios, glumi el, reținându-și cu greu pornirea. Masa este aproape gata, sultană. Dacă vrei... - Să văd, domnule! Nu te lăuda! îl puse ea la punct și se îndreptă încruntată spre bucătărie. - Poftiți în sufragerie, doamnă! interveni el și o conduse galant
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Și au fost deja expediate beneficiarului 47 de războaie automate de țesut mătase, din 78 câte mai erau de predat până la sfârșitul anului... Iar din cele 140 de mașini minunate care aproape 94 au ieșit pe poarta întreprinderii..." Cu pași mlădioși și lingușiți, necunoscutul alunecase deja la coada mașinii, unde își trecu, cu balans, bastonul la subțioara brațului stâng, descleștând, c-o iscusită lovitură de pod al palmei, portbagajul. Rămase apoi nemișcat, aparent somnolent, cu geamparalele jucîndu-i totuși haos în cap
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
alerge prin cărările tăinuite, prefăcîndu-se a fugi de amorul meu și eu s-o urmăresc... Nu! fără ea ar fi raiul pustiu. Și cine era ea, Maria? Era fiica spătarului Tudor Mesteacăn, un înger blond ca o lacrimă de aur, mlădioasă ca un crin de ceară, cu ochi albaștri și cuvioși precum albastru și cuvios e adâncul cerului și divina sa eternitate. Ades ea privise din cartea de închinăciune la fața adâncită și palidă a călugărului; o văzuse el ades răsărind
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
blană, roșie la față, capișonul alb de lână înconjura {EminescuOpVII 115} fața, fruntea. Ea era blondă, foarte blondă, cu părul ca un caier de cânepă și scurteica - oricât de groasă ar fi fost - accentua totuși liniile unei talii fine și mlădioase. O broască. Râdeau vorbind - adică mai mult râs decât vorbă. Cine nu-și aduce aminte de tinereța sa - și fiecare a avut una - de acele hotărâri de a fi serioși în amor, că-i pe viață, acea defensiune în paragrafe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
privea mereu. Apoi își întinse el mai întîi mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah! cum îmi place acum. Acum se lipi cu-ncetul de chipul ei mlădios și ușor și, aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin, deși cu glasul plin de înfocare: - Privește la lună, luna mieze - nopții - frumoasă ca un copil de patrusprezece zile și - rece... Nu simți tu c-a încetat toată durerea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aude nimic... decât departe-n vro grădină privighetoarea și s-aude vuind încet o roata de apă. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Trandafirii înfloresc pe fața ta... Tu, regină a sufletelor, nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? dulce ca filomela? tânără ca luna plină, copilăroasă ca un canar, iubită ca o Dumnezeire? Privește, zise el și mai încet, strada aceea strâmtă și întunecoasă; numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o privea mereu. Apoi își întinse el întîi mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah, cum îmi place acum. Acum s-apropie cu-ncetul de chipul ei mlădios și ușor și, aplecîndu-și gura la urechea ei, șopti lin, deși cu glasul plin de înfocare: - Privește la lună, luna mieze - nopții... frumoasă ca un copil de 14 zile și rece... Nu simți tu c-a încetat toată durerea vieței
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și s-aude vuind încet o roată de apă... și tu, floarea curățeniei, privești tăcută și inocentă asupra acestei lumi... rozele înfloresc pe fața ta, strălucesc mărgăritarii în gura ta... tu, regină a sufletelor,... nu ești tu curată ca izvorul, mlădioasă ca chiparosul, dulce ca filomela, tânără ca luna plină, copilăroasă {EminescuOpVII 147} ca un canari, iubită ca o divinitate? Privește, zise el și mai încet,... strada acea strâmtă și întunecoasă... numai într-un singur [colț] îi taie umbra o dungă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dulce și voluptoasă lumină. El o privea mereu. Apoi își întinse mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! - gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... cum îmi place acum. Acum se lipi de chipul ei mlădios și ușor și, plecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin - deși cu glasul plin de înfocare {EminescuOpVII 163} Privește luna miezei - nopții - frumoasă ca un copil de patrusprezece zile și - rece... Nu simți tu c-a încetat toată durerea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe râu. Și cu toate acestea centrul acestui tablou ești tu!... Nu s-aude nimic... de cât departe-n vro grădină privighetoarea. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Tu, regină a sufletelor - nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? tânără ca luna plină, iubită ca o Dumnezeire? Privește... strada aceea strâmtă și întunecoasă, numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină, dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine..., vino
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
privea mereu. Apoi își întinse el mai întîi mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah cum îmi place acum. Acum se lipi cu-ncetul de chipul ei mlădios și ușor și, aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin - {EminescuOpVII 174} deși cu glasul plin de înfocare: Privește la lună, luna mieze - nopții - frumoasă, ca un copil de paisprezece zile și rece... Nu simți tu c-a încetat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nimic... decât departe-n vro grădină privighitoarea [privighetoarea] și s-aude vuind încet o roată de apă. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Trandafirii înfloresc pe fața ta... Tu, regină a sufletelor - nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? dulce ca filomela? tânără ca luna plină, copilăroasă ca un canar, iubită ca o Dumnezeire? Privește? zise el și mai încet - strada aceea strâmtă și întunecoasă; numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gândea și visa ce neci un om nu știe. Un foșnet ușor prin cărările nisipite mă trezi din reveria mea. Era ea. Un neglige ce părea o negură de argint scălda în albeța sa fantastică și diafană figura ei naltă, mlădioasă, subțire ca o elfă de mare. S-apropiase de mine; în momentul când o văzui, ea se așeză molatecă pe genunchii mei și-mi sărută ochii mei, ce se închideau de-o visărie profundă, căci nu-mi venea a crede
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gura ei umedă îi beam tot sufletul ei cel vergin, curat, copilăresc, măcar că părul ei aurit se amestecase cu părul cel negru și strălucit al capului meu, măcar că țineam acum ca în lanț cu brațele mele talia cea subțire și mlădioasă a corpului ei, măcar că picioarele mele se-mpletise cu picioruțele ei albe. {EminescuOpVII 234} "TRĂIA ÎNTR-UN ORĂȘEL SUPUS TURCILOR " 2257 Trăia într-un orășel supus turcilor. Cu capul plin de poezie și de ură-n contra turcilor și văzând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îmbla prin casă, dar nu i se auzeau pașii și ochii-i păreau închiși. El voi să vorbească, dar își simți gura astupată. Atunci simți abia că este cineva lângă el. Tăcu, își întinse numai brațul stâng și cuprinse corpul mlădiosului său companion de pat. Era un corp fin și dulce. El pipăi două glo [b ]uri cu mînile și nu se mai îndoi că e o femeie, {EminescuOpVII 246} AVATARII FARAONULUI TLA 2255 Sara... sara... sfânta și limpedea mare își
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu îngrijire și acoperit c-un bariz verde, ochii ei mari și sprâncenați aveau o nespusă dulceață. Buzele mici și subțirele se-ncrețeau de un fel de mândrie, rochia de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iar mînecele totdeuna suflecite trădau niște brațe de alabastru. Pe piept cădeau șiruri de hurmuz sur ca mărgăritarul. Astfel îmbla. Bietul Porfirie Rufă afirma adevărul. Este caracteristic pentru gineri că mai toți samănă cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Trimiterea la Francis Jammes s-a putut face fără dificultate, căci și versurile lui Voronca transmit o similară emoție a Întîmpinării făpturilor umile, o senzație de puritate și frăgezime, transcrisă, bunăoară, În desenul grațios al mult citatului poem Privește: Ce mlădios e piciorul asinului ca un deget copita mică atinge pleoapa potecilor coapsele au o legănare În mers ca apele asinul cunoaște pleoapa potecilor... În același registru al senzației fruste, tratată Însă În alambicurile „alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]