641 matches
-
care până atunci nici nu-l remarcasem, m-a Îmbiat Înăuntru și s-a oferit imediat să-mi sară În ajutor. i-am explicat că eram În vacanță și intrasem acolo pentru că era ora amiezii, când e cald și toată lumea moțăie ascultând bâzâitul muștelor - momentul meu favorit din zi pentru a Întreprinde escapade misterioase. Zâmbind, bibliote- carul s-a oferit să-mi facă turul bibliotecii, ceea ce m-a mirat, pentru că nu eram obișnuită să fiu tratată ca o persoană matură, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Joseph, scoțându-și mănușa ca să mângâie blana arătaniei. Anyu ne conduce la cabană, apoi privește resemnat, dând din coadă, cum intrăm Înăuntru. Spre norocul nostru, intrăm Într-o cameră caldă, nu prea mare, În care arde focul. o femeie bătrână moțăie pe un balansoar În fața focului, Învelită Într-o pătură de lână. Când Îl vede pe Père Joseph tresare, zâmbește, se ridică foarte greu și vine În Întâmpinarea noastră, cu chipul Încrețit Într-un surâs. — Ei sunt prietenii mei, face Père
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fel. mare parte din comunitate, inclusiv copiii care trec de doisprezece ani, e cufundată În droguri și alcool. — Binefacerile omului alb, se băgĂ În vorbă un tip care stătea pe partea cealaltă a intervalului dintre scaune și care părea să moțăie cu ziarul pe cap până În clipa precedentă. Tipul, căruia nu i s-ar putea ghici cu ușurință vârsta, putând avea la fel de bine treizeci și cinci sau cincizeci de ani, blond spălĂcit cu ochi cenușii, e genul de individ flegmatic și alifios, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
gata odată pușca aia? Ori de câte ori glasul aspru al lui Koroku se auzea din casă, Aoyama Shinshichi alerga la fierărie, prin căldura pârjolitoare. Revenea de fiecare dată pe verandă pentru a spune: — Mai durează puțin. Și raporta cum Înainta lucrul. Koroku moțăia pe apucate, cu brațele și picioarele Întinse. Shinshichi, obosit și el după emoțiile din ajun, ațipi și el, În cele din urmă. Îi deșteptă glasului unui străjer, care striga: A scăpat! Stăpâne Shinshichi! A evadat! Vino numaidecât! Shinshichi alergă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se va Întâmpla la noapte! Norii de pe cer erau văratici, iar, din copaci, se auzeau țârâielile primilor greieri. Vântul adia plăcut peste munți, de la un lac la altul, iar soldații - care acum Își săturaseră stomacurile goale - Începură, În sfârșit, să moțăie. Continuând să-și țină În mâini armele de foc și lăncile, se așezară. La umbra copacilor, caii Închiseră și ei ochii, și chiar și comandanții de grupă se rezemară de trunchiuri, adormind. Peste tot domnea liniștea, dar era acea tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
caii, pentru a aștepta ca unitatea din față să-și reia Înaintarea. În munți, primăvara se sfârșea, vara fiind pe Începute. Azurul cerului era sticlos, mai intens chiar și decât marea. La scurt timp după ce se opriseră, caii Începură să moțăie, iar cântecele ascuțite ale ciocârliilor și ale cintezoilor se auzeau din păduri și de pe câmpiile cultivate cu orz. Cu două zile Înainte, În seara celei de-a șasea zile din Luna a Patra, doi fermieri din satul Shinoki se târâseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nevoie de supraveghere continuă, ridică foarte des vocea În clasă, Îi vine greu să Își aștepte rândul În cadrul unui joc sau al altor situații care implică ideea de grup. „Eul” computațional a luat inițiativa, profitând de faptul că marele vameș moțăie. Compulsiile se diferențiază de impulsivitate prin faptul că reprezintă stări care se răsfrâng asupra subiectului Însuși și sunt dublate de lupte interne. Fumatul e ceva compulsiv. În multe situații, subiectul se simte Împins să realizeze acte pe care le consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
urmă se retrăsese în atelierul său alchimic, scobit în stîncă, sub nivelul pămîntului. Îi ceru vagului său Dumnezeu, oricărui Dumnezeu, să-i trimită un discipol. În sobă, un foc palid proiecta umbre neregulate asupra athanorului și prăfuitelor alambice. Obosit, Paracelsus moțăia. Deodată, cineva bătu la ușă. Era un necunoscut, care intră și se așeză în tăcere. Colindase trei zile și trei nopți pentru a deveni ucenicul maestrului, pentru care răsturnă pe masă și un șuvoi de galbeni. Ținea în mînă o
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Hannei: Günther Stern și Heinrich Blücher. Firul epic al romanului are concizia unui proces-verbal și platitudinea unui scenariu de telenovelă: în pragul senectuții, Hannah Arendt face o vizită familiei Heidegger la Freiburg și, în vreme ce Martin se odihnește în camera alăturată, moțăind precum un bătrînel căruia nu i-a mai rămas din spiritul filozofic decît obișnuința maniacală de a repeta regulat expresii sibilinice ca "starea de deschidere", "adevărul" și "ființa" - expresii pe care, firește, le rostește cu aerul grav și recules al
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
ea a iubit-o cu adevărat, cealaltă afirmînd că, fără liniștea casnică pe care i-a oferit-o, Heidegger nu ar fi putut atinge treapta creației geniale -, iar în tot acest timp filozoful, copleșit de vîrstă și de tensiunea clipei, moțăie cu fruntea descrețită în camera de alături. În ciuda încleștării, nici una dintre rivale nu cedează în fața celeilalte și, asemenea unor redutabili gladiatori, cele două femei sfîrșesc prin a cădea epuizate una în brațele alteia, împăcîndu-se definitiv și recunoscînd că amîndouă au
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
sînt supuși copiii abandonați, m-aș fi gîndit că inventivitatea inșilor scurși de ultima picătură de omenie a găsit legea nepregătită. Dar cînd de ani de zile bătrînii sînt furați cu legea în mînă, oare nici unul dintre bătrînii parlamentari care moțăie prin cele două Camere sau dezleagă integrame nu poate avea o inițiativă legislativă pentru a-și apăra congenerii? În țara asta intră în pușcărie nefericiți care fură cîteva kilograme de cartofi, dar notari ticăloși care s-au îmbogățit legalizînd jefuirea
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
cititorul simte, organic, o poftă nestăvilită de lectură. Or, într-o epocă a dezabuzării generalizate ca cea a nesfîrșitei noastre tranziții, aceasta nu este o miză de ignorat. Cartea lui Liviu Antonesei trebuie recomandată, ca terapie, tuturor celor obișnuiți să moțăie cu telecomanda în mînă sau celor convinși că veșnicia s-a născut pe chat.
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
am fost niciodată așa de aproape de niște păsări ca astea și mi-am zis că majoritatea lucrurilor din natură erau mai mari decât ai fi crezut, mai strălucitoare și mai impresionante. Când ne-am apropiat, ne-a fost clar că moțăia și, preț de-o clipă ce parcă nu se mai sfârșea, am stat acolo lângă el, Shari aran-jându-i pătura care-i alunecase pe jumătate de pe picioare. - Hal, scumpule, zise ea. A venit domnul Battle. Pentru avion. - Hm, își drese el
Chang-rae Lee - Zbor peste Long Island by Carmen Pațac () [Corola-journal/Journalistic/6427_a_7752]
-
insolita paradă a bătrînilor din prima parte a narațiunii (vampiri, necrofili, sadici) decît o ilustrare a dezagregării prin retragerea în imobilitate, în orizontal culcați, soții Constantinescu întrerup letargia doar în clipa cînd reiau jocul pervers, de feroce extenuare; bătrînului Berinde moțăie în patul său, iar Pamfil pare înțepenit într-un fel de picoteală și numai un ochi avizat poate intui starea lui de adulmecare. Desigur, nu ne lăsăm înșelați. Și aceste făpturi veștejite se complac în somnolență ca o ultimă redută
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
totodată mai importantă mi se pare o altă explicație, sugerată chiar de autor. T.S. Eliot spune undeva - și Kermode îl citează - că nu putem desluși o ordine clară în întîmplările vieții noastre decît în acele rare momente de neatenție, cînd moțăind sub o rază de soare ("drowsing in sunlight") sîntem suficient de detașați spre a ieși parcă din noi înșine, pentru a ne privi astfel din afară. Dar nu poți concepe o carte în timp ce ești ațipit în bătaia soarelui - observă pe
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
ce-ți trece prin minte, și nu dai socoteală la nimeni!... Am stat, am reflectat... Așa era. Eram prin dreptul chioșcului central de sirop. Nici nu puteai să zici că nu-i adevărat... Dintr-una într-alta, ajunsesem la . Care moțăiau cu toții în front, ca Vlahuță. Domnul Sache a pus capul în pământ, și-a repezit bastonul de lemn de cireș cu un dinte de fier drept într-o foaie de arțar îngălbenită, căzută pe jos, pe care o ridică în
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]
-
o parodie voioasă a amicului Marin Sorescu în Singur printre poeți; pe aceasta din urmă mi-e drag s-o retranscriu: "Prea mult îmi ia, prea mult încearcă/ Fragila mea alcătuire / Din plasmă, gânduri și din oase/ Această quasiadormire.// Când moțăi crâncen, prin picioare,/ Simt somnul cum mă ia mai tare.../ Și-atâta timp mi-e refuzat/ Când dorm în mine ca pe-un pat!" Nu trebuie să-l adorm și pe cititorul acestei confidențe autocritice, de aceea accelerez relectura volumului
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
micro-lume fragilă, marginală, cu insubordonări de oameni în fond pudici și timizi față de convenții (“sam e un anarh moderat / preferă să spargă geamul / dar cu atât nu se intră în istorie”, “din când în când (îl) vizita gloria”, “trandafirul îi moțăie în mână”...), visători cu măsură (“sâmbăta și duminica / toți își lasă reacția sub pat / ca pe-o pereche de ghete / și explorează ținuturi necunoscute”), poeți cu imaginația între romantism și suprarealism, purtând, precum sam, masca “inspiratului”: “în orașul meu e
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
deget aerul. Pe pereți graffiti ne arată drumul spre plajă: un marinar orb cu trei însemne bărbătești: primul, piciorul de lemn, al doilea, ghioaga policarului drept, al treilea, ca 'ntr-o oglindă întoarsă pe frunte îi e pus. În iarba uscată moțăie un cîine, un motan tarversează carosabilul și-și înfoaie blana năpîrlită: coada lui are cîrlig. În piața mare printre palate și ruine poetul își savurează exilul. Cerul deasupra mării un spectacol al norilor: Occidentul își întinde degetul mic înspre Orient
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
dihorii fac haz nebun de figura ta uluită "O, Scufița Roșie cum te miști cum dansezi pe covorașul ros de soare din memoria bunicuței cum găsești încurcăturile acestea umbroase grațioase care-ți alcătuiesc micul dejun?" Așa grăiește lupul și zilele moțăie pe trapezele lor lucioase uneori certîndu-se-ntre ele cîrîind asemenea unor ciori apoi se cufundă-n somnul lor verzui-transparent ca apa lacului., Poeții tineri Ei scriu cu ușurința cu care noi citeam cîndva ei trăiesc cu ușurința cu care viața ne
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
frază care, derulându-se în gol, devine comică prin excelență. În pofida deriziunii, însă, cartea lui Teodorovici e tristă, ca existențialismul de cârciumă și gang. Tristețe amărâtă și sordidă, insidioasă ca o igrasie care-l îmbibă, finalmente, pe ipocritul spectator, ce moțăie în tihna dulce a unei „bune conștiințe”. Un disconfort, o stânjeneală, o jenă a complicității îl fac să se foiască-n scaun. Bariere, între scenă și sală, nu există: aerul circulă în dublu sens. Dacă, pe scenă, se gătește la
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
un soi de nepot, sau copil de suflet al răposatului, nimeni nu mai știa ce fel de rubedenie era, ținea neaparat să-i arate un film video cu papa. La început nu a vrut să rămână. Apoi se răzgândise. Popa moțăia acum în capul mesei. Terminase demult cocoșul. |sta era tacâmul lui la praznice - un cocoș gras cu mujdei, de nu era în post. De era zi de sec, lua cocoșul viu și-l ducea preotesei. Stiva cu oasele goale, curățate
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
și icnesc, transpir aproape până la sânge, din zori de zi până-n miez de noapte, trudesc grozav și cu mare zgomot, atât de mare, încât ( Doamne-ajută!) s-ar putea să mă audă, într-un târziu, chiar și leii de piatră, ce moțăie lângă treptele de la intrarea Academiei. Dar, uneori, pur și simplu, respir drept în lumină, mă întorc după soare ca o floare a soarelui.
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
blugi. Clopotul Dangăt de clopot meșteri care făureau un Dumnezeu fluid scînteietor din dangătul clopotului și spre seară îl dizolvau gînditori în Dumnezeul cel adevărat. Dovadă Există arme fluide cum zborul păsării păsări cu ouă din care ies vipere lacăte moțăind cum bătrînele la porțile de țară băuturi ce-anunță ora aidoma ceasornicelor ploi mirosind a haine vechi parfumuri dogorîtoare precum Soarele deșerturi pline de feronerii cum o cocotă scumpă există toate acestea neîndoios există dacă-am ajuns pînă-aici. Redempțiune Prin
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
zece luni, când s-a dus prima oară la școală, de unul singur, fără condei și fără abecedar". Asta a fost clasa I-a urmată la Moroeni. Școala primară o face însă la București, unde se plictisea "de moarte" și moțăia, întrucât asista la o simplă repetare a programului din anul trecut parcurs în satul natal. Cum drumul de acasă până la școală i se părea lung, lua cu el o carte pe care o citea mergând, spre uluirea trecătorilor. Încă înainte de
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]