457 matches
-
puteai număra într-un pepene - de ce-ar fi mințit-o? Doar că lumea nu-l mai vedea pe Sebas Leclerc ca pe un persan. În treizeci de ani de străinătățuri devenise elastic ca o felină, care calcă doar pe moalele tălpilor, ca să poată vâna. Dar Omar cum părea? Despre el ce credeau sufletele străine ale femeilor care îi luaseră locul ei, la perete, când dormeau amândoi în pat? Era a suta, a mia oară când se întreba asta și, deodată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
i se Închid postorgasmic, mintea se lasă În ghearele plăcerii. Sandina Îl găsește moțăind și Îl Întinde blînd pe canapea, unde adoarme. — Vai, Sandina, e doar un turist! Wakefield deschide ochii. Zace Întins pe canapea, acoperit cu ceva Îngeresc de moale. Probabil că a murit. Își trece mîna peste material, ceea ce Îl face să vrea să adoarmă la loc. În ceruri se aude muzică de sitar. Dar apoi o aude pe Sandina spunînd: — Nu fi așa Încuiată, Beth. Prin ușa dormitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de exemplu? O fi iubit cu pasiune pe cineva? — Gaston, ai o iubită? — Iubită? — Da, o fată care să-ți placă. Gaston ridică ochii din farfurie și strigă: — Te iubesc pe tine, Tomoe. Parcă o lovise cineva cu parul în moalele capului. Tomoe se strâmbă fără să vrea și închise ochii. Bineînțeles că realizase imediat că omul acesta nu știa înțelesul exact al cuvântului „iubire“, așa cum îl folosise ea. Și totuși s-a înroșit toată. — Nu asta vreau să spun, Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și compătimitor. Ciungul îi zâmbise, iar lui Zogru i se păruse că vine spre el ca și când ar fi vrut să-l salute ori să stea de vorbă, așa că nici nu prinsese de veste când omul îl lovise cu bâta în moalele capului. Inițial fusese cuprins de leșin. Prima lovitură primită îl umilise într-atât, încât nu mai fu în stare să se apere. Nu vorbim aici despre prima lovitură a ciungului, ci despre prima lovitură primită vreodată de Pampu ori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ăsta bătrânu’ să facă ceva pentru fi-su, și am auzit-o venind spre camera mea, dar după doi pași a stat locului, și atunci repede am acoperit soldatul și armura cu cartea de mate, și mama a aruncat ceva moale pe jos, la început n-am știut ce-ar putea să fie, dar apoi am auzit-o deschizându-și fermoarul de la fustă și înjurând printre dinți, pentru că, în grabă, i se agățase fusta de laba piciorului, și atunci am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
milă de el. - Din păcate nu mai poate depune mărturie, aminti Fersen Întrerupînd-o brutal pe fiica Yvonnei. - Acuzați-mă de moartea lui, dacă tot am ajuns aici! - Loïc s-a sinucis, Gwen, spuse Încetișor Marie. Vestea o lovi parcă În moalele capului. Trăsăturile chipului i se scobiră, umerii i se gîrboviră, ochii i se Închiseră. O imagine Îmbătrînită ca acelea retușate pe computer. TÎnăra polițistă avu sub ochi o scurtă imagine a ceea ce avea să fie Gwen peste zece sau cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
au zis nimic. — Aha. Îmi șterg sudoarea de pe față, chinuindu-mă să-mi găsesc curajul necesar pentru a pune următoarea întrebare. Și... cu mine cum rămâne ? Guy nu spune nimic. În clipa în care sensul tăcerii sale mă izbește în moalele capului, simt că mă clatin, că sunt la un pas să leșin. Iată răspunsul așteptat. Deschid ochii și văd doi băieței pe biciclete holbându-se la mine. — S-a terminat, nu ? Încerc să rămân calmă, dar glasul îmi tremură, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
google.com și scriu „Samantha Sweeting” în căsuță. Adaug și „avocat”, ca să fiu sigură și apăs enter. O clipă mai târziu, ecranul se umple de text. Încep să scanez rezultatele căutării și parcă m-a lovit cineva cu leuca în moalele capului. ... pățania Samanthei Sweeting... ... descoperit, Samantha Sweeting a dezertat de la datorie, lăsându-și colegii să... ... auzit despre Samantha Sweeting... ... bancuri despre Samantha Sweeting. Cum i se spune unui avocat care... ... Samantha Sweeting concediată de la Carter Spink. Și tot așa. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
stîngace. De mare excepție. — Nu mai da vina pe mine ! Îi răspund. Nu voiam decît să insuflu un pic de pasiune În... În clipa În care se deschide ușa, Încremenesc. Nu. O, Doamne, nu. Parcă m-a lovit cineva În moalele capului. În pragul ușii, cu un teanc de reviste vechi În mînă, se află Jack Harper. Ochii lui ne cîntăresc fără grabă, Întîi expresia mînioasă a lui Connor, mîna lui În sutienul meu, chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
apucat de braț și acum mă trage, obligîndu-mă să-l privesc. — Emma, am venit aici cu un singur scop, Emma, spune pe un extrem de serios. Am venit să-ți spun ce căutam În Scoția. Vorbele lui mă lovesc drept În moalele capului, lucru pe care mă străduiesc din greu să-l ascund. — Nu mă interesează absolut deloc ce căutai În Scoția ! reușesc să Îngaim. Îmi smulg brațul din Încleștarea lui furioasă și pornesc În fugă spre mulțime, croindu-mi loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
N-a băut nimic, nu? îi spusei eu lui Sally, neștiind ce să cred. Nu, bineînțeles că nu. Cu toate astea, se aplecă și mirosi cafeaua din care băuse Violet. —Atunci care e problema? Parcă a lovit-o soarele în moalele capului. —„If then true lovers have been crossed/ it stands - it stands 1...“ Violet se opri. Îmi pare tare rău! zise ea, într-adevăr, pierdută. Aproape că mă simt de parcă aș avea inșo... insolație. Mă cam clatin. Nu înțeleg ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fiul în brațe, a simțit cum piciorușele grăsuțe se agață de coapsa lui. În ultimul timp, se simțeau bine împreună, el și Theo. Mult mai bine decât înainte. Ținându-și copilul strâns în brațe, Hugo a mai simțit ceva. Ceva moale în zona fundulețului. Fără prea mult chef, Hugo s-a întors în baie, la masa de schimbat scutece. În timp ce-l ștergea pe Theo la popou, Hugo a început să fredoneze o melodie. Știa că de vină era creșa. Chicklets se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
reușit să ajung deja la blestemata aia de benzinărie. Iar benzinăria nu e... Își scoase cămașa din pantaloni și trase cu putere de nodul de la cravată. Continuă să meargă în vreme ce soarele îi trimitea cu o precizie maximă săgeți încinse în moalele capului... Iată un soare arcaș, își permise un zâmbet strâmb, bună țintă și-a mai găsit. A fost unul care oferea un regat pentru un cal. Eu aș da un șpriț sau chiar două pentru un nor... Se opri, duse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
așeză pe un scaun, și cu privirea în jos, rușinoasă, se hotărî să vorbească: - Tată, eu am fost însărcinată și am avortat! spuse Frusina, printre lacrimi. Gheorghe rămase ca o stană de piatră, parcă îl trăsnise cineva cu ceva în moalele capului. - Te rog să mă ierți că nu ți-am spus, mi-a fost rușine și teamă, spuse Frusina hohotind în plâns și se duse să-l îmbrățișeze pe tatăl ei, punând capul pe umarul lui. Gheorghe se înmuie de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Îmi lipseau multe piese. lumea mi se releva sub formă de fascicule, discontinuă, ruptă În bucăți. majoritatea oamenilor făceau un joc mediocru. De când mă aruncasem În vârtejul Bucureștiului Începusem să Învăț să le cântăresc sufle- tele. PĂreau cu toții loviți În moalele capului și, Într-un fel sau altul, terminați. intraseră În joc. Jocul consta În a-ți trage o felie cât mai mare. Nu conta din ce. important era să fie mare, să Însemne ceva, ca să balanseze lipsa de sens a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care îmi lipseau multe piese. Lumea mi se releva sub formă de fascicule, discontinuă, ruptă în bucăți. Majoritatea oamenilor făceau un joc mediocru. De când mă aruncasem în vârtejul Bucureștiului începusem să învăț să le cântăresc sufletele. Păreau cu toții loviți în moalele capului și, într-un fel sau altul, terminați. Intraseră în joc. Jocul consta în a-ți trage o felie cât mai mare. Nu conta din ce. Important era să fie mare, să însemne ceva, ca să balanseze lipsa de sens a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
una, de alta. Au adormit. Într-o alta seară, În pat, Înainte să adoarmă, din scurta discuție care a mai avut loc, lui Teofan i s-a părut a deduce o direcție care l-a lovit, ca un ciocan, În moalele capului. Dedițela nu era tocmai hotărâtă să nască acest prim copil al lor. De ce, să renunți, tu, la el, tocmai acum, când, zici că a și mișcat?! Fapt care te-a bucurat, am văzut, atât de tare, după ce a și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ar fi avut cu cine discuta, ceva. Decât, doar, cu ea Însăși, cu gândurile-i, cu conștiința propriei persoane. Și ce ți-a spus, conștiința propriei personae, să continuăm, ori, să Întrerupem? Drept răspuns, ea Îl cuprinse, drăgăstoasă, Îi sărută, moale si apăsat, buzele, gest căruia, el, Îi răspunse cu aceeași ardoare. Mai Întâi - asta!, rostiră, aproape În același glas. Adică? Adică, să repetăm. Da. Să repetăm. Și au repetat. Însă, vorbi, ea, o să fie, cred, ultima oară, aici. După ce se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
poezie drăgălașă sau vreun cîntecel?!... Taximetristul afișa o tăcere orgolioasă, debordând de superioritate. În bomba unde-și îngropa leafa, la "Gîndacul răsturnat", devenise legendar pentru chipul în care, amorsat de băutură, își așternea un colț al feței de masă peste moalele capului și cânta direct înțelegătoarelor picioare de lemn ale mobilierului. Se dădu greu la urnit, interesîndu-se expert și scurt, printre dinți. - Îl știi pe ăla cu: Aoleu, îmi pierd controlul Când și-azvîrle mă-ta țolul!...? - Îl știu, admise Ho diábolos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
hârjonit. Eu m-am pornit. El s-a pornit... Și El, de supărare c-a alunecat și s-a lovit cu rotocolul aurei de parmalâcul șopronului, numai o dată ce pune mâna pe-o cărămidă... Și, pac! Mă altoiește cu ea în moalele capului... Capitolul 11 ZIUA A ȘAPTEA: "SĂ NU FOLOSEȘTI, ÎN CHIP NEDEMN, NUMELE LUI DUMNEZEU: YHWH (YAHVEH SAU IEHOVA)!" - "Curg zilele spre cimitir", aruncă ea, cu precizie, pe fundul fiecărei cești, c-un cleștișor, cîte-o bucată de zahăr cubic. - Dac-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mințile. Dacă nu încurcase adresa. Aș! Nu cred... Nu face El chestii d-astea! - Ba, uită-te și mata, dacă asta e croitură căpătată la cîrciumă! se oțărîse și bunicul, căutând să prindă brațul fulgerului, să și-l pună în moalele capului, să pipăie și dânsul cucuiele cât oul de porumbel. Ba se vârâse și sub pat să aducă de-acolo și cărămida. - Nu te mai deranja, hotărâse trăsnetul, dând pe gâtlej țoiul cu țuică de Fieni. Îmbracă-te de sărbătoare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
izbi și peste urechi. Nu mai auzea pungașul. Vru să se ridice. Urla cât putea: 242 - Să nu mai dai! Să nu mai dai! O să vă omor pe toți, auziți yoi? Cu mma asta... Sergentul u trânti un pumn în moalele capului. Căzu iar pe ladă. - Dă cărbunii! ceru șeful. Apucă ligheanul și-l așeză sub picioarele hoțului. Doi O1 țineau de genunchi și al treilea îi apăsa tălpile pe cărbunii aprinși. Se smuci cât putu. Pielea sfârâi încinsă. - Caii! strigau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șed pe-o bancă... Ea venea încet... era ea, pe care-o văzusem astă-noapte, numai* mult mai frumoasă... Și avea niște ochi... și avea o gură cu gropițe la unghiurile ei și avea niște păr atât de blond ș-atît de moale și niște mâni atât de albe și tot cu gropițe și niște piciorușe mici... Ah! n-oi uita-o niciodată! Ea s-apropie de mine, se uită mirată: - A cui ești tu, măi băiete?... - A mamei, zisei, nici nu știu cum îl
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
împăcată, fără spaima stelelor care ard, dacă nu cumva ele ardeau altminteri. Intră pe bâjbâite în cămăruța lui. Răsturnă vreo două teancuri de cărți, până nimeri muchia patului. Rămase așa o vreme, așezat, cu o vagă buimăceală de la băutură în moalele capului și căznindu-se să priceapă ce-i ajută pe oameni să vorbească atâta de moarte. Oftă, se încovrigă cu fața la peretele înțesat de umbre și, așa îmbrăcat, adormi. În orașul acela, soarele apărea mai târziu. Îi trebuia ceva timp să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl mai aveam. Dintr-odată s-au năpustit asupra noastră, lovindu-ne. Nu erau zgomote care să se audă la fel de puternic ca altele, dar, fără a fi asurzitoare, erau, cum să spun, buimăcitoare. Să te trezești din somn lovit în moalele capului, să auzi sudalme, vaiete, icnete, ale celor care se opinteau să te lovească în burtă cu bocancii, dar și ale celor ce se strângeau, loviți, fără să aibă destule brațe să se ferească spre toate direcțiile din care veneau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]