566 matches
-
mare; cine te desființează obține mai multe puncte decât cine te laudă. Dar asta nu ne-ncurcă pe noi cu nimic. Ai articolul la îndemână? Cavanaugh oftă și căută documentul. I-l citi lui Weber. — Poftim. Masochistule. Acum las-o moartă. Dă-i în mă-sa de țărani. Dar tu ce cauți în Nebraska? Sper că e o chestie legată de un nou proiect. Weber tresări. — Oh, doar mă cunoști, Bob. La mine totul e un nou proiect. Examinezi pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bună zi stelele vor arde, iar universul nu va fi altceva decît un spațiu gol cu bucăți reci și negre de stîncă. Dar dacă profesorul Hoyle are dreptate, atunci vor exista mereu stele noi care le vor înlocui pe cele moarte. Pastorul îi spuse politicos: — Ce noroc pe mine, sînt salvat dintr-un univers muribund chiar în clipa în care descopăr că sînt amenințat de el. Cînd Thaw își dădu seama de sensul cuvintelor pastorului, se simți apăsat și furios. Doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Domnișoara nu făcea niciodată la closet. Făcea în dormitor, la oliță...“ și descria amănunțit procedeul intim al răposatei. Cel mai ciudat în comentariile lor mi se părea faptul că nici unul dintre ei nu rostea numele mic al sinucigașei : îi spuneau „moarta“ sau „fata lui domnu’ avocat“ sau „domnișoara Persu“. În ceea ce mă privește, deși evitam să mă gândesc la legătura mai mult sau mai puțin demențială care ar fi putut la fel de bine să existe și să nu existe între tânguielile nocturne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o mai durea. Iubirea lui Sebas topise junghiul care îi rupea inima pe din două. Peste rană crescuse o punte neagră de carne care nu mai pulsa... Sebas era un nufăr răsărit din cenușă. În schimb, bunică-sa ajunsese o moartă care clipea și mânca cu lingura, la o masă, în trei. Omul pe care îl iubise mai presus de orice însămânțase o alta, căreia îi creștea burta și sânii îi atârnau grei, ca ugerul unei juninci înțărcate. Așa i-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
găină, se închidea în dormitor toată ziua. Ronțăia șocolată și plângea. Dacă nu insistam la telefon, n-ar fi venit. E vina mea... Melania Lupu prăbușită în fotoliu privea printre gene. Nările palide, lipite, păreau de ceară. Semăna cu o moartă. O bucată de ciment se desprinse brusc și căzu în partea cealaltă. Inginerul își vîrî brațul până la subsuoară, apoi se lăsă pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura. Apucă umerii cârnului. Trupul țeapăn era greu, îi aluneca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rivalei sale. Deși rănit de Sheeba, Salomon adăpostește comoara în locomotiva Baldwin, singurul martor al adevărului îngropat în deșert. Revenit peste ani, Salomon este atras în sânul locomotivei ce nu a uitat, nici o clipă, promisiunea de a onora memoria celei moarte. Locomotiva lui Pratt posedă feminitatea pasională și tragică a personajelor din piesele lui John Webster. Nu este niciodată prea târziu pentru a chema la judecată pe cei care au ucis și au înșelat. Obiectul inanimat îndeplinește ultimul act din scenariul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
La douăzeci și opt de ani, Franz Weyergraf publicase o carte autobiografică În care descria agonia și moartea mamei sale. Fără cartea aceea, François n-ar fi auzit niciodată vorbindu-se de bunica lui moartă cu mult Înainte de nașterea lui. Nepoții acelei moarte n-o cunoșteau decît din două-trei fotografii: li se părea urîtă și mai curînd greoaie. Copil fiind, François avusese poftă să-i spună tatălui: „Mama mea e mai frumoasă decît a ta!“. N-ar fi bănuit niciodată că tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sa În brațe cînd murise În miez de noapte Într-o cameră de spital și Începuse să strige pînă ce o infirmieră venise să deschidă ușa: „Tăceți odată, o să treziți și alți bolnavi“. CÎnd Întorsese capul, infirmiera o văzuse pe moartă și spusese doar: „Ah...“. Franz se Întorsese singur acasă, În zori, un băiat Înalt de douăzeci de ani - avea un metru nouăzeci Înălțime - urlînd pe stradă ca să-l audă vecinii: „Eu sînt! A murit mama!“. „Toată viața mea“, scria Franz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atribuia lui Machiavelli (scopul scuză mijloacele), și prin Machiavelli, lui Napoleon. Times Însă nu-și dăduse seama (dar noi, da) că Joly copiase cu mâinile amândouă din documentul lui Sue, anterior cu cel puțin șapte ani. O autoare antisemită, una moartă după teoria complotului și a Superiorilor Necunoscuți, o anume Nesta Webster, În fața acestui fapt care reducea Protocoalele la o copie banală și de doi bani, ne furnizase o intuiție strălucită, cum numai adevăratul inițiat, sau cel ce aleargă după inițiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
îndepărtări nefirești de divinitate și adaugă: A-i iubi pe oameni de dragul lui Dumnezeu - iată cel mai ales și cel mai rafinat dintre toate sentimentele pe care le-au dobândit până acum oamenii. Afirmația lui Nietzsche vis à vis de moarta lui Dumnezeu este un protest la adresa bisericilor creștine ce obligă la bigotism și care, prin strictețea regulilor impuse anihilează orice libertate a persoanei. Biserica din început lupta doar, după cum se știe, contra celor ”inteligenți” în beneficiul celor ”săraci cu duhul
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
căutat altceva, o sârmă de plasă, am luat-o, am legat-o de gât, când am fost oprit de brigada de poliție. Am vorbit la Poliție, după aia m-a pus să scriu, dar cum vroiau ei, să scriu că moarta a căzut pe alee de pământ, nu pe ciment, adică moartea nu era de la căzătură. Am declarat verbal cu sinuciderea cu tot, dânșii au zis, nu mai e nevoie că reiese din declarații că am iubit-o. Dar procurorul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sinuciderea cu tot, dânșii au zis, nu mai e nevoie că reiese din declarații că am iubit-o. Dar procurorul că, dacă vroiam să mă sinucid, aveam destul timp. După aia, i-a făcut expertiză, procurorul, că tu știai că moarta era gravidă. Nu, dom’ procuror, de unde să știu. La expertiză s-a dovedit că a fost lovită din spate cu cuțitul. Să zicem, cum zic ei. Amantul declară că m-a văzut că eram călare pe soție și o tăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să-l las din brațe. Nu eu l-am luat În brațe prima, ci Dan. Nici unul din noi nu se așteptase la o cezariană, douăsprezece ore de travaliu conducînd la diagnosticul de „nici un progres“. Sinceră să fiu, eram atît de moartă de oboseală, Încît, În clipa În care s-a sugerat o cezariană, ar fi putut foarte bine să-mi recomande amputarea tuturor membrelor, că aș fi Încuviințat bucuroasă. Nu am reacționat prea bine la anestezic și, de Îndată ce l-au scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
insomnie, făcându-le vecinilor și polițiștilor viața un calvar. Ce tâmpenie apelul ăsta la miez de noapte, chiar când trebuia să termine. Nu răspunde nimeni. Sună din nou, prelung. Noaptea e pustie, cețoasă, iar realitatea e o stradă nefiresc de moartă, punctată de arbori Înfrigurați, traversată de fantasme iuți și mute, o tăcere pe care Întunericul o face să fie nesfârșită. — Ce facem dacă nu deschide? Întreabă agentul simplu, Îngrijorat. Agentul principal nu răspunde. — Voi sunteți? mormăie În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
brațe, și ea, care-și dorise atât de mult să sărute mâinile Sfântului Părinte, nu mai putu s-o facă. Dar când Își revenise, În pridvor, capul lui Kevin se ițea printre tunicile surorilor și o privea ca pe o moartă Înviată, cu nespusă admirație. Camilla nu spusese nimănui că leșinase de emoție: Kevin Buonocore se cățărase pe capul lui San Pietro pentru ea. Era o taină. Trecuseră de-atunci atâtea luni, Însă nu progresaseră nicicum În prietenia lor, ci dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
degețelele de la picioare erau ca niște petale de floare. Am ținut-o în brațe pe sora mea. Nu i s-a dat nume, n-a deschis niciodată ochii. A murit în brațele mele. Nu mi-a fost frică să țin moarta aceea mică. Avea fața liniștită și mâinile perfect curate. Părea că se va trezi dintr-un moment în altul. Lacrimile din ochii mei au căzut peste obrajii ei de alabastru și părea că își plânge ea singură propria moarte. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el și Șua făceau un alt copil. Moașa m-a luat de ureche și m-a dus de acolo. - Nu mai e mult de-acum, fata mea, a zis ea, cu o căutătură nerușinată. Îți vine și ție rândul. Eram moartă de frică că Inna îi va spune mamei unde mă găsise. Dar chiar și așa îngrozită cum eram, nu mă gândeam decât la taina care se petrece între bărbați și femei. Într-una din nopțile în care eu stăteam chinuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un câine de vânătoare și se încruntă. Începu să se miște încet în jurul mașinii, studiind-o, dar cu mușchii încordați, gata să dea o săritură dacă unealta se mișca. — Nu te teme. Nu-ți face nimic. Stă liniștită. Moartă. Înțelegi? Moartă! Kano nu păru convins, dar se apropie, ascunzându-se pe jumătate. Hai! Nu fi laș. Tu ești un mare războinic yubani. Nu te temi de nimic. Atinge-o. Atinge-o, că nu face rău. Așa. La dracu’!, exclamă el. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Aș vrea să mă bocească fantome de îngeri căzuți, pe frânturi de melodii culese din inima mea, acordată din nașterea corului lor. Atât un plus, cât și un minus de viață mă pătrund de un fior de irealitate. O mare moartă și o mare furioasă, într-o măsură egală, sânt lipsite de ritm. Și cum nu pot merge în pasul vieții, apele ei, fie că se retrag, fie că mă copleșesc, mă aruncă pe-un uscat din care totul a fost
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
își săpase pe acele morminte o operă a marmoreului său geniu și c-o intronase pintre cruci și morminte acoperite de ninsoare. Ca un nebun sări Ioan, palid ca o stafie, de lângă mine, și-și apropie buzele lui de ochii moartei. Apoi capacul recăzu, pe funii fugea sicriul cel negru în noaptea pământului - și pe pământ nu mai rămăsese decât suvenirea cea amară a Sofiei. Mi-am închis ochii și-am visat... ce?... Nu știu. Când i-am redeschis, eram singur
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
răzimată fata lui, palidă ca varul, cu marii ei ochi negri înfundați, încongiurați cu mari cearcăne vinete, rătăciți ca ochii unei nebune, Buzele vinete și apăsate, părul negru ca noaptea, despletit, ce flutura împregiurul gâtului ei alb ca marmura cea moartă... haina lungă și neagră de matase îi dădea aspectul unei furii a durerei, unei dureri înmărmurite. Ochii erau seci și priveau într-o disperare demonică și nebună asupra acelor oameni roșii de beție, cu ochii străluciți și murdari, cari, tăvălindu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vântul... ziua se confundă cu lumina cea amară a nopții. Râul turburat rumpe și duce floarea mereu, mereu pîn-o arunca-n malul unei pustii aride și seci de-asupra căreia cugetă în nouri o lună palidă ca fața unei vergine moarte. Buha bătrâneței ciocănește în lungul pustiu și, cântând de dorul floarei, o numește în balada ei floarea mormântului. Când viața mea nu e decât o brună floare de mormânt, de ce, copilă care semeni cu poezia cea vergină și visătoare, privești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fruntea ei nebună de amor. - Sofia! zisei eu c-o milă nemărginită, Sofia, fii sora mea, *copilul meu, căci amorul tău, deși e amorul vergin a unui înger, totuși ar trebui să stingă în sufletul meu icoana unei alte, unei moarte, dar spre-a-o stinge trebuie să ucizi acest suflet. Fi-vei tu așa de crudă, amica mea, îngerul meu, fi-vei tu așa de crudă ca să omori acest suflet care nu mai poate reîntineri? Căci nu mai poate reîntineri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cine a văzut o-nmormîntare-n București? în carul mortuar, pe amândouă laturile cu câte - un alb 5 înger de marmură, zace sicriul deschis... pe o perină de atlas alb brodat cu negru zăcea capul cel palid cu răsfiratele bucle negre ale moartei. Caii îmbracați în negru mergeau în pas după melancolicu [l] tact al marșului de moarte preoți în haine de mătase roșie și verde brodată cu aur citeau murmurând înaintea, carului funebru. 12 fete îmbracate-n alb și voalate cu alb păreau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
picior înainte. Flacăra mică plutea mereu nainte-i, el o urma mereu, până ce mai era șase pași departe de sicriu; în momentul acela capacul sări de pe sicriu, clopotul sună a alarmă... o damă în giulgiu a[l]b și lung, de moartă, cu un văl negru pe față, se ridică încet din sicriu și-și întinse brațele spre el. în acelaș moment statuele sunară din săbii și se porniră asupră-i. Cavalerul năvăli ca fulgerul asupra femeii și s-anina de gâtul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]