612 matches
-
Îl sperie un zgomot Înfiorător de sticlă spartă. Cineva a făcut să cadă de pe etajera de deasupra șemineului globul de sticlă cu Madona din Loreto, cel cu zăpadă. Cioburi ascuțite s-au Împrăștiat peste tot. Statueta spartă e Împrăștiată pe mocheta aspră. Zăpada s-a evaporat În mod misterios. Se Întoarce pentru a nu știu câta oară pe veranda de sticlă, și Încă nu observă prezența de sub masă. Este operatorul Îngenuncheat lângă Victima Numărul Doi - fata cu părul prins În coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care au și sosit cu o grabă inoportună, altcineva informează agențiile de presă și ziarele, altul imploră sau plânge - polițistul palid Își șterge ochii și repetă am și eu copii, dar cum se poate... Și În timp ce sângele se scurge pe mocheta Învechită, un agent Începe să desfășoare banda galbenă pentru sechestrul judiciar și completează formularul pe care Îl va lipi pe ușa de la intrare. LOCUINȚĂ SUB SECHESTRU Sigilii peste cele Întâmplate. Dar cu ce scop? Cui interzic să intre În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o notă cam lugubră. Se Întâlnea la fel de des cu Annabelle și cu Michel, În principiu erau foarte apropiați; totuși, urma bacul, iar sfârșitul anului, inevitabil, avea să-i despartă. Michel se schimbase: acum asculta Jimi Hendrix și se tăvălea pe mochetă, era foarte pătruns; la mult timp după ceilalți, Începea să manifeste semne vădite de adolescență. Și el, și Annabelle păreau stingheriți, se luau de mână mai rar. Pe scurt, cum rezumase Bruno situația În discuțiile cu psihiatrul, „totul se bulibășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
megalomanie egocentrică. Obiectivul lor e atunci să-și transforme mediul social (În general format din părinți) În niște sclavi supuși celei mai mici dorințe a lor; egoismul lor nu mai are limite; e consecința existenței individuale. Bruno se ridică de pe mocheta din salon; urletele se Întețeau, trădând o furie teribilă. Pisă două tablete de Lexomil În puțină dulceață, se Îndreptă spre camera lui Victor. Copilul se scăpase pe el. Ce naiba făcea Anne? Lecțiile de alfabetizare a cioroilor se terminau din ce În ce mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de vreo cincizeci de ani care-și păstrase cămașa și cravata. Christiane Îi descheie prohabul și Începu să-l masturbeze, privind În jur. Un bărbat se apropie, Îi vârî o mână sub fustă. Ea Își desfăcu fermoarul, fusta lunecă pe mochetă; nu purta nimic pe dedesubt. Bărbatul se așeză În genunchi și Începu s-o mângâie În timp ce ea Îl masturba pe Bruno. Lângă el, pe pat, bruneta gemea din ce În ce mai tare; Bruno Îi luă sânii În mâini. Tot sângele Îi năvălise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-mi poarte ghinion. — Hai, hai. Știi foarte bine c-ai reușit. Nu știu nimic. — Samantha, ești cel mai inteligent avocat din anul tău. Și muncești cel mai mult. Ce IQ ai zis că ai ? 600 ? — Taaaci. Îmi pironesc privirea în mocheta bleu și Guy râde. — Cât fac 124 ori 75 ? — Nouă mii trei sute, spun posomorâtă. Ăsta e singurul lucru care mă enervează la Guy. De când aveam cam zece ani, am fost în stare să fac înmulțiri de numere mari în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poveste pregătită dacă mă întreabă cineva : mă aflu la etajul ăsta pentru a-i pune domnului Saville această sticlă de șampanie în birou, ca o surpriză. Haide. Nu mai e timp de pierdut. Deschid încet ușa, pășesc pe holul cu mochetă albastră și răsuflu ușurată. E pustiu. Tot etajul pare destul de mort. Probabil că s-au dus cu toții la petrecere. Undeva la câțiva metri de mine aud pe cineva vorbind la telefon - dar, în timp ce pornesc stresată către biroul lui Arnold, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
loc câteva clipe, gândindu-mă bine. Mă întorc fără grabă și o iau înapoi spre lift. Mai am o unică șansă. N-am nimic de pierdut. Urc două etaje și ies din lift. E aproape identic cu etajul meu - aceeași mochetă, același tapet, aceleași lămpi. Doar că ușile au alte numere. 31 și 32. Nu-mi amintesc pe care dintre ele o caut așa că, până la urmă, optez pentru 31. Are un preș mai moale. Mă las jos pe podea, îmi las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
final. — Nu. A plecat, pur și simplu. — Mi se pare o reacție cam exagerată, ție nu ? Vreau să spun, el ți-a dezvăluit public absolut toate secretele. Iar tu nu ai vorbit decît despre... — Nu Înțelegi. Rămîn cu ochii la mocheta maronie uzată. Lucrul de care mi-a vorbit nu e deloc ceva lipsit de importanță. E ceva extrem de prețios pentru el. Și a venit pînă aici ca să-mi spună despre lucrul ăsta. Să-mi arate că are Încredere În mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că ești livid? Acest Ananias sau fals profet (artist) se stabilise aici - avea un apartament strâmt de‑a lungul clădirii spitalului. Locuința lui era Însă după colț, așa că nu puteam vedea din patul meu. Îi zărisem doar bibliotecile și o mochetă verde. Infirmierul care anina beteala se arăta foarte deferent față de artistul care mă ignora pe mine. Zero! Nu mi se Îngăduia să Înregistrez o impresie. Vreau să spun prin aceasta că nu mă potriveam În nici unul din conceptele lui. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de mic copil, și era unul din puținele lucruri pe care Mama Mare nu le modificase. În rest, poate din plictiseală, reorganiza periodic spațiul de locuit, adăugându-i an de an noi jaluzele, sau un tapet nou, sau o nouă mochetă. Intrând în vestibul, m-am descălțat, așa cum cereau insistent regulile casei. Eram sigur că Mama Mare ar fi remarcat orice urmă de praf pe gresia imaculată. Pe pereți agățase o serie nouă de fotografii, reprezentând nuduri de femei foarte slabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să-mi suscite interesul. Un text de neînțeles pe masa de răchită, afară, fotografiile unor nuduri schiloade, două linguri murdare de sarmale, alt text de neînțeles în scrin; trebuia cu siguranță să merg mai departe. M-am așezat turcește pe mochetă și am scos toate foile din țiplă, după care le-am pus în ordine. Din titlu n-am înțeles nimic: „Definirea subansamblului Gemini / Gemini. Surse de macrodezvoltare. Fluxuri și generări rapide.” După adresa din antet, era vorba de un document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un mirosuri subțire, de parfum de femeie și de ceva neprecizat, oricum nu mai întâlnisem în casa bunică-mii o astfel de combinație; am înghețat. După două minute am început să văd mai bine. Pe podeaua acoperită cu gresie și mochetă era o măsuță joasă plină de reviste și hârtii, o canapea în stare bună, un televizor pe un soclu transparent, un birou cu un computer. Pe covor era o cutie goală de pizza. Am simțit o lamă rece în stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să aduci trusa! Bateria e inclusă în trusă! Adu trusa! Am intrat iar în laborator, am cules trusa și am adus-o. Y a conectat padelele la sursa de curent, le-a încărcat și a depus-o pe Z pe mochetă. Din cauza tremurului poalele halatului i se ridicaseră și i se vedea sexul. Împungea aerul cu picioarele și rășchirase degetele, iar mâinile i se contractaseră. Y s-a poziționat în dreptul capului ei, i-a atins cu padelele scalpul și a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
casei și pot spune cu mâna pe inimă că mi-am ascuțit simțurile. Nu mai împart îngrijirea apartamentului cu cineva, deci trebuie să ochesc singur pânzele de păianjen, să identific anomaliile sonore în funcționarea țevilor sau robinetelor, să controlez dacă mocheta nu necesită curățare și să estimez dintr-o privire nivelul prafului depus pe televizor. Așa se face că, după ce mi-am antrenat văzul și auzul timp de câteva săptămâni, am fost trezit din somn într-o sâmbătă dimineață de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
actuale de a ascunde toate astea. Nu mă interesase niciodată acel tip de cacialma. Nu mă fraierea nimeni pe mine să renunț la fustele mini pentru cele fuste cloș, până la glezne, care păreau făcute dintr-un eșantion de material de mochetă. Dădui din cap. Ne-am reîntâlnit săptămâna trecută la Torture Garden. —Pot să-ți dau în scris ce purta Sally, spuse Hugo tărăgănat. Sau, mai degrabă, pe unde nu avea nimic. —Și eu te iubesc, carino 1, îi zise Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se aflau o mulțime de reviste, străjuită de două fotolii care păreau foarte confortabile, o fereastră spre lume pe pervazul căreia erau plante foarte bine întreținute, un arbust de yucca într-un colț, iar podeaua era acoperită în întregime cu mochetă într-o nuanță caldă de culoarea piersicii. Ușa din dreapta dădea într-o magazie în care erau așezate ordonat rânduri de dosare, de jos până sus, și-n care nu se vedea nici fir de praf. În celălalt colț era amenajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
știi ce gest să faci ca să-l îmbărbătezi și pentru care să nu-ți poarte după aceea pică. Mai că-mi venea să închid ușa și s-o las în pace să-și revină în camera ei cea frumoasă, cu mochetă de culoarea piersicii, ilustrații pastelate și asortate și ghivece perfect îngrijite; dar voiam să aflu dacă știe ceva despre moartea lui Shirley Lowell. Așa că, am pășit în cameră, mi-am pus mănușile de lucru pe masă și m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
preumbla trupul mic și uscat prin cameră, salutând, cu un tril, pe cei mai mulți dintre cei pe lângă care treceam. Ne-am strecurat la etaj, încercând să nu călcăm cine știe ce picioare cu încălțări scumpe pe drum, luând-o pe un coridor cu mochetă bej, trecând printr-un dormitor deosebit de impresionant, cu un paravan japonez pe peretele din spate și nenumărate dulapuri lăcuite, apoi printr-o baie la fel de elegantă, cu pereții acoperiți cu faianță neagră și o cadă cu hidromasaj. —Drăguț, zisei eu, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
picioare, scândurile goale scârțâiau frecându-se unele de altele, sub lovitura blacheurilor de pe tocurile ghetelor mele. Oricum știa că trebuia să vin, pentru că el îmi dăduse drumul. Dar, într-un fel, îmi doream ca podeaua să fi fost acoperită cu mochetă, deși nu mai era la modă. Mi se părea o lipsă oribilă de subtilitate să-mi anunț venirea în felul acesta. Și urăsc să fac lucruri evidente. Hugo era în living, așezat pe un scaun, cu fața la mine. Avea o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
traseră câteva palme zdravene, înroșindu-i obrajii... Iar Magicianul pocni din degete și întreaga sala izbucni în aplauze, în fața unei scene inundată de o lumină orbitoare. Din tavanul sălii curgeau picături mari de apă, o ploaie torențială, paradoxală, care atingea mocheta roșie și se transforma în șuvoaie ce șerpuiau pe sub scaunele acoperite cu o catifea albastră. Curios, spectatorii nu protestau în fața umezelii, ba chiar dădeau senzația că le place și că nu văd nimic nelalocul său sub cupola circului. Iepurele din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să beau vinul cu primul suflet care mi-ar fi ieșit În cale, ca să nu mor de tristețe. Dar holul era pustiu. Nici miros de mâncare de la bucătĂrie, nici măcar miros de cafea nu venea de nicăieri, doar nelipsitul miros de mochetă stătută al holului. la care ușă să bat ? mi-am amintit atunci de Dana, românca. Știam sigur că ea nu plecase acasă. De obicei nu Îi căutam compania, pentru că era prea amară și prezența ei Înnegurată mă stânjenea. Dar acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să beau vinul cu primul suflet care mi-ar fi ieșit în cale, ca să nu mor de tristețe. Dar holul era pustiu. Nici miros de mâncare de la bucătărie, nici măcar miros de cafea nu venea de nicăieri, doar nelipsitul miros de mochetă stătută al holului. la care ușă să bat ? Mi-am amintit atunci de Dana, românca. Știam sigur că ea nu plecase acasă. De obicei nu îi căutam compania, pentru că era prea amară și prezența ei înnegurată mă stânjenea. Dar acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aceeași parte cu mica mea fereastră deschisă de la baie. Un fel de duhoare se instalase în apartamentul meu, un amestec de mirosuri provenind de la excrementele păsărilor, dar și de la penele rămase de la ele, de la praful acumulat pe mobile și pe mochetă, de la resturile din pubelă nedevorate integral precum și... de la mine. totuși, țin să spun că moartea mi-a făcut acest cadou : în loc să putrezesc m-am smochinit, m-am uscat încet, m-am mumificat. structura mea osoasă a fost probabil compatibilă cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
domnul Kariatide ușa de la intrare. superb salon, superbă grădină, superbă bibliotecă, superbă colecție de tablouri. Știe că doamna Kariatide este maniacă și nu suportă, printre altele, fumul de țigară. în consecință decide să fumeze și să scuture scrumul direct pe mochete. Vizitează, rînd pe rînd, și apartamentele vecinilor săi. De doisprezece ani, de cînd locuiește în acest imobil, nu a fost invitat decît de două ori la doamna Bordaz, proprietăreasa. Și aceasta numai la început, doamna Bordaz l-a chemat de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]