717 matches
-
ajunge până aici, dat fiind pregătirea mea orientată spre domeniul real și în care mi-am săpat adânc preocupările profesionale. Doar timpul a dorit să-mi răscolească ființa și să mă întoarcă pe dos, deturnându-mă spre un domeniu ce mocnea în mine încă din anii copilăriei, dar pe care mi le-am estompat în rigiditatea unor idealuri construite în școală, încorsetat, poate și de perspectiva unui loc de muncă dorit cât mai convenabil. N-am ales calea cea mai simplă
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
din vitralii, / Iar lăcrimarea rupe digul / Când pe picioare speli canalii. // Cerșetor la lună prea umil, / Neștiind la care rug mă-nham, / Praștie din plânset de copil / Spărgând vitraliile Notre Dame, // Trăiam becisnic cu hamalii / Ruga sub vulcanii noroioși, / Abia mocnind înspre vitralii / Sparte chiar de sfinți cu ochii scoși.» (Vitralii sparte, p. 6). Verismul „cancerizării“ eurosimbolurilor de panou central-creștin, între care un distinct-incendiar loc este ocupat de fireasca pereche / familie sacră, Vir / Bărbat - Femina / Femeie (programat-dinamitată prin alarmanta proliferare a
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
e teamă de noapte. Mi-e somn și mi-e teamă să nu-mi pierd ochii ... Am ajuns să priveghez un mort, într-o iarnă amară și neputința mi-a furat ochii. Acum aștept, aștept să izbucnească vulcanul ce a mocnit sub gheață, să deschidă drumul stelei, să deschidă ochii mortului și să-i dezlege simțurile; Cei care au scânteie înfloresc și sub gheață, topesc totul în jur; Iar mortul ... își scutură vălul și aleargă; Aleargă spre infinit. VLĂSTARI ÎN IARNĂ
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
a rupt spre zori ninsoarea; Cu prima rază de lumină Arborii au scuturat floarea. Cristale pe omăt alunecau Din palme răstignite în lumină, Cu degete văzduhul scrijeleau Toți arborii din vechea mea grădină. Cu trunchiul greu și suflet nins Pomii mocnesc sub stratul de zăpadă; Când iarna crede c-a învins Rădăcinile fac vlăstari ca altădată. LUT ȘI PIATRĂ Am luat în pumni lut și-am început să-l strâng; Atât de tare lutul îmi sfârâia în palme c-a început
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
exilat într-o tăcere,/ Când vreau să dor pruncia-mi cânt/ și nu am altă mângâiere (pag.20), dorul creând lumini și mistere, dorul de țară, cel mai pregnant, devenind o oază a sufletului, ca în „Poem de țară”: Noaptea mocnind, suspină-n drum și luna/ Îi șterge plânsul, tace-ntotdeauna,/ Deși în ea sunt stoluri de cuvinte..... Iubito, ce-amirosești a primăvară,/ Noi suntem condamnați să fim o țară! (pag. 29). Dorul de țară, pulsul adânc al trăirii devine „acum strămoș
SFESNIC IN RUGACIUNE AUTOR TRAIAN VASILCAU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370276_a_371605]
-
și efecte ale globalizării. Însă, în străinătate, când ești nevoit să comunici în altă limbă, dorința de a vorbi în limba ta natală, apare ca o nevoie stringentă, fără să o simți pe moment, dar care, treptat-treptat, se adună și mocnește în adâncul sufletului. Abia când împrejurările te pun în contact cu unul sau mai mulți vorbitori ai limbii tale simți acea plăcere deosebită, care-ți revigorează sufletul. Este de notorietate acel caz semnalat în presă, când un cercetător român care
FRAGMENT DIN ESEUL „LIMBA ROMÂNILOR” de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370277_a_371606]
-
refugiați un minim de rezistență? Priviți individual, e vai și-amar de capul lor; “sunt de compătimit” ar fi prea puțin spus. Priviți însă ca popor care ”vine, vine, vine, calcă totul în picioare”, ne cam bagă spaima-n oase. Mocnim așadar înfierbântați sub ”evul aprins”, îndoindu-ne de propriile decizii, care ne joacă feste, strâmbând cumpăna presupus dreaptă a judecatei tranșante, obișnuite să distingă clar între alb și negru, între bun și rău. Ce ne facem dacă valul acesta de
MERE ŞI MITRALIERE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353286_a_354615]
-
Nimeni nu putea garanta dacă afacerile vor mai fi prospere și în viitor după cum mergeau lucrurile nu numai în țară, cât în întreaga Europă. Ele erau prietene din primii ani de liceu, dar în subconștientul ei exista o ambiție, care mocnea undeva ascunsă în străfundul sufletului de a găsi momentul potrivit pentru a o umili într-un fel, arătându-i astfel că situația sa de fată cu bani nu este infailibilă, că pot și alții să-și permită ce putea ea
TESTUL DE FIDELITATE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353331_a_354660]
-
funestă, un fel de incantație a viciului și a satanismului. Același procuror Pinard, care îl acuzase și pe Flaubert pentru Doamna Bovary, susține rechizitoriul și este condamnat cu plata a trei sute de franci amendă, sărăcindu-l de-a-binelea. Sub legenda vieții mocnea o glorie unică. Critic plastic, muzical și literar cu célèbre lucrări tipărite în reviste, pusese în circulație noi concepte ale gândirii estetice, valorificând critic artiști contemporani. Ideea lui de modernitate și imaginație prin care depășea estetica romantismului, ca și aplicațiile
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
și se mută înapoi la Cluj, la părinți săi. Tatăl pastorului, Istvan Tokes, era profesor la Institutul reformat din Cluj pe care-l absolvise și fiul său, se curta și el cu Securitatea, care-l cunoștea bine pentru iredentismul ce mocnea din el și atinsese cotele urii față de tot ce era românesc. Era cunoscut ca un antiromân înverșunat din vremea când Honvedseg, lui Horthy de data asta, a intrat în Cluj în Septembrie 1940, și el imediat și-a lăsat studiile
ECHINOX CU FANTOME IREDENTISTE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353601_a_354930]
-
poanta trebuie să te izbească, în mod neașteptat, în versul patru. Structura epigramei de 3+1 a fost evidențiată de multe ori, în epigrame de tip definiție. Iată una dintre ele. Alexandru Clenciu - Epigrama / Trei versuri lin coboară panta, / Arzând mocnit ca un fitil,/ Spre-ncărcătura de trotil / Din care bubui-va poanta. Și un exemplu de epigramă cu versuri scurte, care spune multe. Ștefan Tropcea - Tribunalul / Săli aglomerate / De împricinați; / Unii au dreptate, / Alții... avocați. Senryul are aceeași formă fixă
PARTEA I-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353797_a_355126]
-
dragoste cu orice preț s-au întâlnit pe un pat confortabil, terenul desfășurării unor lupte corporale, din care nu a ieșit nimeni învins. Doar fiara flămândă și sălbatică din ei s-a dezlănțuit pentru a-și descărca întreaga energie ce mocnea latent în trupurile lor tinere. Ajunsă acasă, Săndica încerca să-și pună în ordine gândurile despre ce voia să facă în viață. I-a plăcut de Mircea și a văzut că are potențial. De ce să nu-l păstreze pentru mai
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
dansau râzând, desculți în ploi și fluturii de râs și-i împărțeau în mod egal pe vremea când visau. Par vindecată? Nu-s... Și n-am să fiu... Duc iar pe brațe-n flăcări un pustiu și ard și eu, mocnit în propriul foc fiindc-am crezut în dramul de noroc ce ne-ar putea aduce la liman dar tot acel vâslit a fost în van... Referință Bibliografică: Sextine violacee / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1577, Anul V
SEXTINE VIOLACEE de AURA POPA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353945_a_355274]
-
ostenitoare , ce vor ca Tu să fii jertfa pământului,cazând în neantul oboselii trupești. Umbre sinistre ,pe culmea pădurii se plimbă aievea în zorile apusului nuclear și iarăși,mai mult dorita ploaie, sub condei capătă valența focului nestins ce arde mocnit în jarul viziunii mele. Cuvintele se aștern neiertătoare , formând constelații imperiale de metafore, datorită ploii secetoase ce abundă drumuri,păduri,străzi,și... suflete curate. Iar eu,îmi doresc o calomnie a înțelepciunii și a bunătății omenirii în care fiecare picătură
PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353064_a_354393]
-
ostenitoare , ce vor ca Tu să fii jertfa pământului,cazând în neantul oboselii trupești. Umbre sinistre ,pe culmea pădurii se plimbă aievea în zorile apusului nuclear și iarăși,mai mult dorita ploaie, sub condei capătă valența focului nestins ce arde mocnit în jarul viziunii mele. Cuvintele se aștern neiertătoare , ... Citește mai mult Plouă în districtul omenirii,cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnaticecare îndeamnă verbul "a scrie"să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelorpe coala răvășită de condeiul neiertătoral tinereții.Te simți o
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
din contră ,aprinde flăcările ostenitoare ,ce vor ca Tu să fii jertfa pământului,cazândîn neantul oboselii trupești.Umbre sinistre ,pe culmea păduriise plimbă aievea în zorile apusului nuclearși iarăși,mai mult dorita ploaie,sub condei capătă valența focului nestinsce arde mocnit în jarul viziunii mele.Cuvintele se aștern neiertătoare ,...
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
vai. Ori: Pân’Horia-a-împărțit / Domnii n-au mâncat din blid. Sau Horia, Cloșca și Crișan / Poartă-n mână un buzdugan. Cartea buzoianului Gh. Georgescu încheie ultimul subtitlu cu „Pilda lui Horia”, arătând că ani de-a rândul lupta iobagilor a mocnit, fiind gata să se reaprindă odată cu Răscoala lui Tudor Vladimirescu din Țara Românească, nădăjduind că după biruința sa, Tudor va trece munții. Românii din Transilvania văzând în Tudor un continuator al lui Horia. Dumitru K Negoiță (LSR) Referință Bibliografică: Istorisirea
ISTORISIREA UNUI BUZOIAN DESPRE RĂSCOALA DE LA 1784 A IOBAGILOR DIN TRANSILVANIA de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353230_a_354559]
-
mână și-a luat iubita de gât strângând-o, gata, gata să o sufoce. În ochi avea lacrimi de bucurie. Ce ciudat. Sentimentele care îl încercau erau copleșitoare. Acum putea să trăiască la întreaga intensitate aceste mișcări tectonice ce au mocnit latent în sufletul său. A fost nevoie doar de o scânteie care să genereze explozia.Și-a strâns iubita în brațe prins de vârtejul propriilor trăiri. - Ce faci? Mă sufoci? - Aaa, scuză-mă. Nu știu ce mi-a venit. Îmi era teamă
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
de stupiditate. Este absolut normal ca cei din jur să considere asemenea fenomene drept fraudă condamnabilă și să adopte o oponență explicită prin ieșiri în stradă. Nu este necesară nici o instigare. O scânteie provocată de un internaut aprinde pulberea care mocnea în public și gata manifestația spontană care poate conștientiza milioane de, mai mult sau mai puțin, interesați. Nu-i vorbă. Și ieșirea pe stradă în scopul protestului este o stupiditate. Dar este un mod de atragere a atenției că cei
STUPID de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354218_a_355547]
-
de tine. E atâta liniște, sub privirea Lunii. Până și valurile și-au uitat freamătul zilnic, clipocitul apei la țârm trădeaza un somn adânc al dimineții ancorate încă în vise. Doar câte un țipăt răzleț de pescăruș! Pe plajă, focuri mocnite ce poate au ars toată noaptea și câteva cupluri ce-și împleticesc senzualitatea în liane de brațe și sărutări. Mereu am crezut că am apărut fie prea devreme, fie prea tarziu în zorii unei iubiri. Îmi aștern leneș pledul ca
UN LOC-INIMA MĂRII de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347086_a_348415]
-
profesorului, de a ști cum să se prezinte, de a ști cum să te primească și să te atragă repede și cu căldură de partea lor, pentru ca noi să ne putem depăși emoțiile. Și cum în mintea mea încă mai mocneau „tăciunii” aprinși de povestea unchiului meu, am început, când mi-a venit rândul: ─Tinerii din ziua de a zi au parcă prea mare interes pentru „hainele de firmă”, mașinile de lux, computerele astea care au început să încapă încă de
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
Duminică, 20 Noiembrie 2011, spre seară... „Ești un parazit”, ce vorbe grele, La căpătâiul tatălui bolnav, Pământul s-a cutremurat sub stele Și cerul a gemut deasupra grav! Sărmanul om, câtă amărăciune A izvorât atunci din ochii lui! Dar sufletul, mocnind ca un tăciune, Nu și-a rostit durerea nimănui Și nimenea nu l-a văzut plângând Cât a trăit împovărat sub rate, De câte ori nu a șoptit în gând- „Să aibă el, copilul drag, de toate...” Nimic din versul meu nu
POEM DE POST... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357299_a_358628]
-
la-nceput și gură ta se lasă furată de miracol și darnică-mi oferă sărut după sărut... În sobă arde focul stârnit de-un pui de vânt, noi doi stârniți de pătimi ne răzvrătim pe rând, din jarul ce-a mocnit, se-aprinde focul iară și ardem că pe vremuri, iubire "foc și pară". Te simt, mă simți, plăcută reverie, ești că o ploaie caldă căzută pe câmpie, eu sunt ca și pământul care uscat de dor te-absoarbe-n pripa, ca râul
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
iubito, dar eu stând în așteptare sunt de-acuma ochi de lup, privind card de căprioare. Și mă las strivit în voie știu că-mi surâde norocul tu nu simți încă frumoaso că de-acu te joci cu focul și mocnind așa o vreme, dintr-un biet umil învins când vei obosi iubito, voi fi gata să te-nving. Tu pierdută-mi ești în jocuri, trupul meu e o vioară pe care plimbând arcușul, struna-ncepe să îl doară și-ntr
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
am pretenția să-mi ziceți: „Majestate!” - Majestate! - rostiră cei patru. Părea anormal ca cineva să-ți dezvăluie ascunzătoarea a trei comori și să trădeze secretul prin care puteau fi distruși vampirii. În capul lui Ursuz, ori zăcea multă prostie, ori mocnea o ură fără limite față de Dracula. Uzurpatorii tronului domnesc erau deciși să-și folosească influența pe lângă vampir, ca să-i câștige încrederea deplină și să profite de pe urma sa. Nu-i deranja cuvântul „Majestate” și nici micile plecăciuni pe care trebuiau să
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]