571 matches
-
de braț, potrivindu-mi pașii după pașii ei mărunți. Purta niște pantofi comozi, care de mult ce-i folosise se lărgiseră și-i cam ieșeau din picioare, într-un chip caraghios și simpatic. Șleamp, șleamp. Micuță, energică, de o veselie mocnită, plină de bunătate. Ceva foarte puternic ne unea în acele clipe, ascunse de capriciul memoriei, ca niște boabe de diamant, în acei pantofiori modești și scâlciați. * De revelionul 1962-1963 nu-mi amintesc. Poate că n-a fost nici un „revelion”... Oi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cineva ar apăsa în noi acel mic buton, numit atât de nevinovat 'amorul propriu', care în realitate corespunde egoismului, eu-lui nostru; imaginați-vă că îl apăsați și veți vedea într-o clipă redeșteptarea întregii mașinațiunii umane, o frământare de puteri mocnite, o reîntoarcere la suprafață a josniciilor morale ale ființei noastre umane, un amestec de instincte vulgare, o răspândire de cețuri dezordonate prin mintea noastră, gata să-i întunece seninătatea, să o pună în încurcătură și să-i paralizeze mișcările până la
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de același sentiment al dragostei, oricât de umilitor ar fi acest lucru pentru orgoliul ei nemăsurat. Ea este prima femeie ce se emancipează total de o tradiție înjositoare injustă. Acestea sunt reflecțiile Aiei care plânge continuu, cuprinsă de o durere mocnită, în timp ce citește mai departe scrisoarea, reținând fragmentele ce i se par mai autentice: O, tată insultat, bucură-te! Bucurați-vă și voi, cetățeni ai Colchidei, abandonați de mine! Umbră a fratelui meu ucis de mine, primește sacrificiul expierii: după ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în minte să-și rezolve toate problemele, deloc neglijabile. Ceea ce voia să lase în urma ei i se păreau nimicuri în comparație cu ceea ce exista în interiorul ei. Se simțea ca un câine singur, îmbătrânit înainte de vreme, care-și linge rănile. Sufletul îi ardea mocnit ca un rug funerar. Asprimea din tonul bărbatului o făcea să devină crispată mai ales atunci când el venea acasă la ore târzii și-l auzea zicând: ,,Vă omor eu pe toți! Dacă nu vă mai omoară alt drac, nu vă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ai sufla într-o lumânare: ești bun la Dumnezău. Își șterge o lacrimă... Îi mângâie fruntea... Îi închide ochii: Somn ușor Gheorghiță.... Somn ușor... Își face cruce. Scoate din chimir un căpățel de lumânare, o aprinde de la coviltirul ce arde mocnit, și i-o pune la căpătâi. Așa, să dibui Cărarea Raiului, Gheorghiță-tată... Mi-o lumina și mie Cărarea... Acușica vin și eu, mai spune și se culcă alături. Și se face tăcere... Fulguie ușor și aburi destrămați se leagănă, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Doamnei Maria de Mangop. Un vânt hain se strecoară șuierând prin meterezele Nebuisei și zgâlțâie obloanele ferestrei ce gem din balamale. Ploaia bate în geam, șiroiește prelung. În căminul placat cu plăci de faianță închipuind zodiacul, arde țiuind un foc mocnit. Pe perete, câteva portrete de bazilei Paleologi și Comneni; deasupra lor, planează acvila bicefală încoronată, stema heraldică a Bizanțului de odinioară. Haricleea, te rog... vreau liniște, șoptește Maria (în grecește). Doamna Maria stă la o măsuță florentină, cu ochii plecați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trupul asudat al anima lu lui, care scâncea ca un copil speriat și nu Îndrăznea să se ridice. Îl mângâie cu blândețe pe coamă, apoi Îi cercetă ure chea ciulită. Când se Întoarse către călărețul blond, În mâna lui fumega mocnit o bucățică de iască. — Iată pricina sperieturii. Cineva a vrut să vă ucidă, mărită domniță, spuse el și-și puse cu respect genunchiul În pământ. Obrajii fetei păliră. Abia putu să murmure speriată: — Cine ești, străine? Nu cumva...? Își făcu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să scape de un dușman, așa ca să nu bată la ochi, fac așa cum s-a făcut cu Domnia Ta astăzi. Pun o slugă să ascundă În urechea calului pe care Încalecă cel cu pricina o bucată de iască aprinsă. Iasca arde mocnit, pe Îndelete, așa că animalul simte arsura numai după un timp. Atunci, ne bun de durere și arsură, face Întocmai ce a făcut calul Dom niei Tale și, de cele mai multe ori, Își trântește călărețul așa ca să nu se mai scoale. Ușor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dat avizul, că o masă „moca” la un stabiliment de lux nu era de colea. d.k. „Steluțe vasluiene” și teatru amator bârlădean Odată cu noua reformă administrativ - teritorială ce a permis reînființarea județelor (dar nu fără a stârni numeroase proteste mocnite), Ceaușescu și acoliții săi cu ceva mai multă glagorie În tărtăcuțe, au reformat și instituțiile statului până la cel mai mic nivel chiar dacă, În multe cazuri, nu fusese vorba decât tot despre fercheșa Mărie dar cu o altă pălărie pe cocul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
proprietar, inițiativa privată și interesul pentru munca agricolă."76 Scurgerea timpului nu a reușit să ucidă sentimentul de proprietar și dragostea de pământ a țăranului român (în principal a celor care au fost deposedați de vechiul regim). Acestea au ars mocnit timp de câteva decenii, pentru ca imediat după înlăturarea regimului totalitar și redobândirea libertăților pierdute, să izbucnească într-o adevărată "vâlvătaie" care a dus la dispariția totală a Cooperativelor Agricole de Producție din realitatea agriculturii românești. Tabelul 3.11 Analiza comparativă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
doctorului Simionescu), dar că să fie liniștit, deoarece reeducaților li se va găsi de muncă. Țurcanu n-a vrut să spună despre ce oficial era vorba, în ciuda insistențelor lui Popa. Foarte curând avea să fie sesizat un puternic conflict, chiar dacă mocnit, între Popa și Țurcanu, din cauză că primul era sprijinit de Avădanei și Sucegan în conducerea ostilităților, iar Țurcanu își simțea poziția amenințată. Țurcanu și-a dat seama că puterea lui s-a diminuat, el fiind implicat mai puțin în bătăile de la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și își repartizase oamenii de încredere în diverse posturi administrative, astfel că rivalului său nu i-a mai rămas decât să se ocupe de activitatea din ateliere. Pe tot parcursul șederii sale la Gherla, Țurcanu s-a aflat în conflict, mocnit ori deschis, cu Popa. A participat și aici la bătăi, însă numai ocazional. Țurcanu realiza că planurile manipulatorilor s-au schimbat și începea să fie prudent. Într-o discuție avută cu Popa la scurtă vreme după sosirea sa în Gherla
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Urez întotdeauna «Hristos a înviat!» persoanelor frumoase și inteligente “ (constat că, în mod curent, se consideră „Hristos a înviat!“ drept o „urare“). Alte „urări“ se referă la bucuriile competitivității („satisfacție maximă și baftă la ciocnit ouă“) sau la fatalitatea chefului mocnit: „Poți să te maturizezi, să te cultivi, dar nu vei putea renunța niciodată la bunătățile mesei de Paști!“ Imaginația autorilor de mesaje „deștepte“ poate fi ilustrată indefinit. Avem de-a face, în fond, cu o involuntară subversiune a oricărui sentiment
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mașină, indemnizație și pașaport), el vrea, în sfârșit, să profite. S-a chinuit destul, a aspirat, perdant, la purități utopice. Merită și el, în final, un pic de confort. Nu-i este ușor. Urme încăpățânate ale vechilor idealuri îl șicanează mocnit, îl încurcă. Se străduiește, din răsputeri, să-și confecționeze alibiuri, să-și cosmetizeze portretul. Își ambalează ticăloșia ca luciditate, ca imparțialitate înțeleaptă, ca probă de „independență“. Dar, de fapt, e confuz până la nevroză. E „ticălos“ în cealaltă accepțiune pe care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
poate constata o prelungire completă a acestora: având o existență recentă, statele Europei Centrale și Orientale trebuie încă să se consolideze; interesele susținute sunt cele centrale, iar cele ale minorităților nu sunt apărate de către partidele desemnate. În timpul regimurilor comuniste, conflicte mocnite au fost întreținute de minoritățile maghiare mai ales atunci când poziția Ungariei în cadrul mecanismului de dependență sovietic începe să se distanțeze de țările vecine. După 1990, minoritatea maghiară din România este organizată la nivel politic; România este mai puțin avansată economic
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
obiecte pentru uzul casnic: cleștele pentru focul din vatră etc. Tot ei făceau fierul pentru legatul carelor și trăgeau șina de fier pe roată, făceau potcoave pentru boi și cai. Ei își preparau manganul, cărbunele de lemn, obținut prin ardere mocnită, în cuptoare speciale. Așa cum am mai spus, secole de-a rândul, țiganii au fost cei care au practicat meseria veche de când e fierul și țiganul. Nu-i cunoaștem pe meșterii care au lucrat 214 pe la curțile boierești, iar cei pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
personaje confruntate zi de zi cu rigorile absurde ale vieții. Plasate mai întotdeauna în atmosfera marelui combinat chimic de la Valea Brândușelor (gândit pe structura celui de la Săvinești, unde autorul însuși muncea zi de zi ca fizician), conflictele directe sau doar mocnite contraziceau flagrant declarațiile triumfaliste ale puternicilor zilei. Romanele lui îndeosebi alimentau în mod evident nemulțumirea și ofereau o speranță. Dramele individuale nu puteau fi însă ascunse. El era purtătorul lor de cuvânt. Lansările de carte deveneau răsunătoare evenimente și cititorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
într-un fel atletic. Minette observase demult că ei doi arătau mai mult a frate și soră decât a iubit și iubită, mergând împreună pe stradă. Apoi Neil Lomond. Mai înalt, însă brunet. Atrăgător într-un mod mai discret, mai mocnit. Anna avea dreptate. Sex-la-pachet. Și, cu el, nimeni n-ar fi luat-o drept soră-sa. Contrastul era prea bătător la ochi. — Ia loc, zise el. Simte-te bine. Nici vorbă să te poți simți bine în scaunul de crom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și, ca și atunci, un fel de zumzet În jurul lui, ca și cum un roi de maimuțe nevă- zute i-ar fi scormonit Întruna ochii și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, Adina Dabija 120 nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și ochii, care aruncau din când În când scântei, Îl trădau oarecum. Era clar că era ceea ce psihiatrii ar numi bolnav mental. Privindu-l, mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
atinge și unde nimic nu străbate, ca și cum deodată m-aș fi Întors În urmă cu zece ani, În același punct mort al vieții de dinainte de a descoperi poezia. Nu simțeam nici durere, nici bucurie, ci doar un fel de disperare mocnită, care Îmi țiuia În urechi ca sunetul de „uuu“ al vidului. Ceea ce mă uimise peste măsură era metamorfoza uluitoare a lui Jean-Claude. Nu Îl bănuisem niciodată capabil de o ase- menea ieșire, pe care el o considera probabil perfect Îndreptă-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și schelele construcțiilor muncitorești ale epocii de aur profilate pe cer ! Era de fapt ceva foarte familiar În aceste barăci construite de guvernul canadian pentru inuiți : drama dezrădĂcinării, care vorbește aceeași limbă peste tot - confuzie, Șaman 217 tristețe și disperare mocnită. Nu bănuisem nici o clipă atunci când văzusem pozele lui manu de la Serbările ZĂpezii că o să mă reîntâlnesc aici cu vechile răni ale copilăriei. Pe de altă parte, dacă aș fi continuat cu grupul, ar fi fost exclusiv pentru a-mi completa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
odată ca să plece, Hideyoshi rămase pe scaunul de comandant, gesticulând spre fiecare cu bărbia. Hideyoshi se instală la Templul Mii, iar, În noaptea zilei a paisprezecea, o nouă furtună lovi, cu tunete și trăsnete. Ploaia stinse tăciunii care mai ardeau mocnit Castelul Sakamoto și, cât fu noaptea de lungă, peste Shimeigatake și lacul de culoarea cernelii explodară fulgere albe, palide. Odată cu zorii, Însă, cerurile se curățiră și, din nou, apăru soarele fierbinte al verii. Din tabăra principală de la Templul Mii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
discuție. De bine de rău, trădarea lui Shogen era stabilită definitiv pentru a doua zi dimineață, iar acesta aștepta momentul când avea să primească armata clanului Shibata În fortăreață. * * * A douăsprezecea zi din lună, miezul nopții. Focurile de tabără ardeau mocnit și, În tabăra alpină Învăluită În cețuri, nu se auzea decât foșnetul brazilor. Deschideți poarta! strigă cineva cu glas scăzut, bătând, repetat, În poarta de lemn a palisadei. Micul fort de la Motoyama fusese Înainte cartierul general al lui Shogen, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de vârfurile lăncilor ce nu-i slăbeau o clipă. LOVITURA DE MAESTRU Câmpia de la Nagakute era acoperită cu un voal subțire de fum de la praful de pușcă și plină de duhoarea hoiturilor și a sângelui. În soarele de dimineață, ardea mocnit, În toate culorile curcubeului. Pacea revenise deja pe acele locuri, dar soldații care aduseseră cu ei carnagiul se Îndreptau, acum, spre Yazako, precum norii unei ploi de seară. Fuga unora atrăgea și fuga altora, nesfârșite refugieri și distrugeri. În timp ce urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ieyasu, atacase ariergarda lui Hideyoshi și se alesese cu o Înfrângere umilitoare. Salvat de Honda, se Întorsese, În cele din urmă, În tabără. Prin urmare, acum Nobuo simțea că-și pierduse dreptul de a mai scoate vreo vorbă. Astfel, discordia mocnită devenise punctul slab al armatei aliate. Mai mult decât atât, principalul susținător al acelei mari bătălii fusese Nobuo, nu Ieyasu. Nobuo Îi vorbise lui Ieyasu despre cauza datoriei, iar seniorul din Mikawa se ridicase În ajutorul lui. Prin urmare, punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]