3,297 matches
-
în continuare. Întrebările mele nu au alt rost decît acela de a încerca o compatibilitate a reperelor, daca nu una a criteriilor. Resimt această necesitate că simpatizant al postmodernismului și, în orice caz, al generației optzeciste. Să trecem acum la modernismul românesc, mai precis, la al doilea modernism românesc și - inevitabil - la generația șaizeci care l-a ilustrat și să dăm o șansă dialogului de a cîștiga un plus de autenticitate prin ieșirea mea din postura de judecător și trecerea în
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
rost decît acela de a încerca o compatibilitate a reperelor, daca nu una a criteriilor. Resimt această necesitate că simpatizant al postmodernismului și, în orice caz, al generației optzeciste. Să trecem acum la modernismul românesc, mai precis, la al doilea modernism românesc și - inevitabil - la generația șaizeci care l-a ilustrat și să dăm o șansă dialogului de a cîștiga un plus de autenticitate prin ieșirea mea din postura de judecător și trecerea în condiția de martor. Cărtărescu vorbește despre două
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
recunosc, oricît de bine aș înțelege că ea nu e decît contraponderea gestului de legitimare a acelor opere "marginale", recuperabile dinspre postmodernism. La fel de inadecvată (și chiar incorectă!) mi se pare a fi considerarea într-un fel de bloc monolitic a modernismului și a ceaușismului, deși, din nou, înțeleg rațiunile pentru care scriitorii și criticii optzeciști doresc să se despartă simultan de totalitarismul comunist și de modernism. Eu împărtășesc reacția în sine, mi se pare în firea lucrurilor, dar cred că despărțirea
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
chiar incorectă!) mi se pare a fi considerarea într-un fel de bloc monolitic a modernismului și a ceaușismului, deși, din nou, înțeleg rațiunile pentru care scriitorii și criticii optzeciști doresc să se despartă simultan de totalitarismul comunist și de modernism. Eu împărtășesc reacția în sine, mi se pare în firea lucrurilor, dar cred că despărțirea poate avea loc în termeni cu adevarat radicali, adică mult mai exacți. În sfîrșit, convins fiind, la rîndul meu, de caracterul retardant al modernismului postbelic
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
de modernism. Eu împărtășesc reacția în sine, mi se pare în firea lucrurilor, dar cred că despărțirea poate avea loc în termeni cu adevarat radicali, adică mult mai exacți. În sfîrșit, convins fiind, la rîndul meu, de caracterul retardant al modernismului postbelic, sînt impresionat de caracterizarea pe care o face Mircea Cărtărescu: "o duplicare, o clonă a celui interbelic, un fenomen de taratologie culturală"! Formule percutante, fără îndoială, dar sînt ele și adevărate? Sînt cel dintîi care măsor enormitatea întrebării, adică
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
neapărat negative. Urmele lor ar putea fi descoperite, prin grația unui interpret binevoitor, chiar în poezia optzecista. Nu sînt singurele obiecții pe care le-aș putea aduce tezei lui Mircea Cărtărescu. Cele mai multe vizează în continuare tratamentul general sau punctual rezervat modernismului. Cum poti afirmă, de pildă, la sfîrșitul secolului al XX-lea, după Proust, Virginia Woolf, Faulkner sau Brâncusi, ca modernismul "și-a avut apogeul în secolul trecut?" Transformarea spectaculoasă care are loc în 1968 (în lumea occidentală) este una "în
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
obiecții pe care le-aș putea aduce tezei lui Mircea Cărtărescu. Cele mai multe vizează în continuare tratamentul general sau punctual rezervat modernismului. Cum poti afirmă, de pildă, la sfîrșitul secolului al XX-lea, după Proust, Virginia Woolf, Faulkner sau Brâncusi, ca modernismul "și-a avut apogeul în secolul trecut?" Transformarea spectaculoasă care are loc în 1968 (în lumea occidentală) este una "în sensul estetizării ei fără limite"? O estetizare are loc sau, dimpotrivă, o politizare, o ideologizare care s-au extins și
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
flower-power", nici aceasta din urmă eliberată de implicații ori consecințe social-politice. Dacă vrem să facem din "estetizarea existenței" o caracteristică sigură a postmodernismului, trebuie s-o delimitam cît mai nuanțat cu putință de tendințele similare manifestate în decadentism și în modernism. Ce ne îndreptățește să afirmăm în trecere că liberalismul ar fi un apanaj al postmodernismului? E aici un exclusivism straniu. Nici relația necesară, organică, stabilită între postmodernism și democrație nu e pertinenta (din cauza aceluiași exclusivism). Prin ce texte, luări de
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
Vaslui, petrecîndu-si tinerețea la Craiova (pînă în 1920, cînd se stabilește la București, nu fără a fi trecut printr-o scurtă etapă pariziana, în 1913-1914), s-a ridicat cu tărie în apărarea simbolismului (încă în anii antebelici) și apoi a modernismului, în corelație cu direcția afirmata prin cenaclul Sburătorul. N-a fost o bagatela. Grație intuiției, a siguranței gustului și flerului sau, Aderca a semnalat, nu o dată, cel dintîi, valorile de seamă ale literelor noastre interbelice, preparînd astfel, alături, dintre creatori
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
Gheorghe Grigurcu Cu toate ca suspectez de imprecizie și de efemer noțiunea de post-modernism, cred că, luînd-o în accepția de adîncire în sine, de sinteză a modernismului, o putem considera, practic, sub unghiul ultimelor (?) consecințe ale acestuia. Modernismul a însemnat libertate, libertatea poeziei de a fi ea însăși. De-a se întemeia exclusiv pe șine, iar nu pe un mesaj, pe un "conținut" exterior ce ar trebui
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
Gheorghe Grigurcu Cu toate ca suspectez de imprecizie și de efemer noțiunea de post-modernism, cred că, luînd-o în accepția de adîncire în sine, de sinteză a modernismului, o putem considera, practic, sub unghiul ultimelor (?) consecințe ale acestuia. Modernismul a însemnat libertate, libertatea poeziei de a fi ea însăși. De-a se întemeia exclusiv pe șine, iar nu pe un mesaj, pe un "conținut" exterior ce ar trebui slujit, disponibilă unor experiențe de program sau (și) formale, care să
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
migrantă atâta timp cât mulți dintre scriitorii care s-ar înscrie în acest curent, precum Dani Laferriére, îl consideră un termen degradant, sinonim cu literatura minoră. Pentru mine literatura migrantă nu e decât o apelație oarecare, un capitol în istoria literară precum modernismul sau postmodernismul. Nu trebuie să ne fie rușine de termenul în sine, ci de calitatea operelor care fac parte din acest curent. Or, după mine, literatura migrantă începe în forță cu autori precum Vladimir Nabokov și Nina Berberova. Berberova scria
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
fi ignorate "trăsăturile comune ale reprezentanților postmodernismului românesc" care ar fi: revolta împotriva formelor preconstituite, refuzul convențiilor, deconstrucția sistematică a tiparelor genurilor, toate fiind "indiciile apariției unor noi formule textuale" (104). Postmodernismul, văzut ca o "sinteză barocă între realism și modernism" (111), nu a făcut încă "pasul hotărâtor înspre suspendarea granițelor între cultura de masă și cultura elitei" (113), pentru că există o incompatibilitate profundă între consumatorul pasiv de cultură mass-media și idealul entropic al postmodernismului. Totuși "în pofida ipostazelor sale parodice și
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
sine: dar în măsura în care fenomene precum curentele literare pretind o altă abordare, din care ies parțial ori radical schimbate. O schimbare lesne observabila este aceea pe care am sugerat-o cu ajutorul sintagmei lui T.Vianu. Comentatorii recenți văd, de exemplu, în modernism un curent "unificat". Ei trec peste deosebirile dintre diferitele tendințe care păreau, în epoca dintre războaie, suficient de importante pentru a "sparge" unitatea fenomenului. Îi opuneau tradiționalismul, care astăzi ni se înfățișează că o reacție internă din interiorul modernismului și
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
în modernism un curent "unificat". Ei trec peste deosebirile dintre diferitele tendințe care păreau, în epoca dintre războaie, suficient de importante pentru a "sparge" unitatea fenomenului. Îi opuneau tradiționalismul, care astăzi ni se înfățișează că o reacție internă din interiorul modernismului și lipsită de anvergură care i se atribuia pe vremuri. La rîndul ei, avangardă ține de modernism. Observația îi aparține lui I.B. Lefter, care a comparat interpretările date modernismului între războaie și astăzi. El notează că nimeni n-a folosit
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
războaie, suficient de importante pentru a "sparge" unitatea fenomenului. Îi opuneau tradiționalismul, care astăzi ni se înfățișează că o reacție internă din interiorul modernismului și lipsită de anvergură care i se atribuia pe vremuri. La rîndul ei, avangardă ține de modernism. Observația îi aparține lui I.B. Lefter, care a comparat interpretările date modernismului între războaie și astăzi. El notează că nimeni n-a folosit, între 1918 și 1948, un concept unificat de modernism! Ba chiar concepte precum sincronism ori ortodoxism au
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
care astăzi ni se înfățișează că o reacție internă din interiorul modernismului și lipsită de anvergură care i se atribuia pe vremuri. La rîndul ei, avangardă ține de modernism. Observația îi aparține lui I.B. Lefter, care a comparat interpretările date modernismului între războaie și astăzi. El notează că nimeni n-a folosit, între 1918 și 1948, un concept unificat de modernism! Ba chiar concepte precum sincronism ori ortodoxism au părut la fel sau mai importante. O soartă similară o are romantismul
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
pe vremuri. La rîndul ei, avangardă ține de modernism. Observația îi aparține lui I.B. Lefter, care a comparat interpretările date modernismului între războaie și astăzi. El notează că nimeni n-a folosit, între 1918 și 1948, un concept unificat de modernism! Ba chiar concepte precum sincronism ori ortodoxism au părut la fel sau mai importante. O soartă similară o are romantismul, "unificat" la noi abia după cartea lui Virgil Nemoianu, de care m-am folosit eu insumi în Istoria critică. În
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
va fi decupata într-o manieră mult mai simplă decît în toate istoriile literare pe care le avem. E foarte posibil ca "stilizarea" perioadelor să arate așa: neoclasicismul tardiv (1800-1840), romantismul (1840-1883), junimismul (sau victorianismul) (1867-1900), parnasianismul și simbolismul (1880-1918), modernismul (1912-1948), proletcultismul (1948-1966), neomodernismul (1966-1980) și postmodernismul (1980 și astăzi). E la fel de posibil ca, înlăuntrul acestora, să fie marcate reacții, disidente ori excepții: militantismul gherist în sînul junimismului, sămănătorismul în plină epoca simbolista ori tradiționalismul ca reacție la și în
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
1912-1948), proletcultismul (1948-1966), neomodernismul (1966-1980) și postmodernismul (1980 și astăzi). E la fel de posibil ca, înlăuntrul acestora, să fie marcate reacții, disidente ori excepții: militantismul gherist în sînul junimismului, sămănătorismul în plină epoca simbolista ori tradiționalismul ca reacție la și în modernism. Și anii limită pot fi discutați. Eu i-am legat fie de manifeste (Introducția la "Dacia literară"), fie de reviste ("Convorbiri literare", "Simbolul"), fie de volume (1966), fie de apogeul operei unor personalități caracteristice pentru curent (1883, anul de vîrf
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
care nu vede o sectă mistica religioasă ci o grupare politică teroristă. Aceleași negative aprecieri nutrea, în 1955, față de Nae Ionescu și elevii săi deveniți legionari. "Generația discipolilor lui Nae Ionescu (Eliade, Cioran, Noica etc.) a rămas la nivelul unui modernism agonic. ăProfetii negativiă, pe care nu i-au asimilat suficient pentru ca să nu se poată despărți de ei într-un mod fecund, le-au pecetluit soarta. Din păcate, poartă cu toții ăsemnul Fiareiă. Căci, înainte de toate, din motive filosofice, ei n-au
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
unicitate nu a încetat nici o clipă să lucreze febril, dispunând tot timpul de comenzi ce ii permiteau să-și realizeze proiectele cele mai ăextravaganteă. Si inca, datorită caracterului ăavangardistă al esteticii sale, Gaudí a fost probabil, mai putin ăprizatăîntre constructorii modernismului. Ajunge însă să te plimbi pe Passeig de Gràcia - ăChamps Elyséesă al Eixample-lui barcelonez 3) - ca să constați, citind plăcile de pe clădirile semnalate de Municipalitate drept repere ale unei Ruta del Modernisme, ca arhitecți că Doménech i Montaner, Puig i Cadafalch
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
sale, Gaudí a fost probabil, mai putin ăprizatăîntre constructorii modernismului. Ajunge însă să te plimbi pe Passeig de Gràcia - ăChamps Elyséesă al Eixample-lui barcelonez 3) - ca să constați, citind plăcile de pe clădirile semnalate de Municipalitate drept repere ale unei Ruta del Modernisme, ca arhitecți că Doménech i Montaner, Puig i Cadafalch, Joan Rubió, Antoni M. Gallisà și alții au desfășurat o activitate și mai intensă, cel puțin din punct de vedere cantitativ. Și astfel, admirația trezita de operă artiștilor se extinde asupra
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Cu muncitorii lor abrutizați de mizerie și de viciu, patronii nu aveau deloc amâna ușoară, neezitând să recurgă la sicari de țeapă lui Onofre Bouvila pentru a-i lichidă pe cei nesupusi sau ăcoltosiă. Reacția proletara fiind pe măsură, Barcelona modernismului a cunoscut o serie de atentate și insurecții anarhiste, atât de frecvențe încât i-au atras supranumele de ăRoza flăcăriloră. Mulți dintre notoabilii burghezi erau parveniți de data recentă, iar în febra arhitectonica pe care o promovau, clădindu-si locuințe
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
mai somptuoase, se poate desluși mobilul nouveau riche al ostentației, imboldul de a ărupe guraă vecinului 4) și a ătârguluiă, si mai ales de a umili trufia castiliana și statală a Madridului. În ciuda tuturor defectelor și păcatelor ei, în anii modernismului această burghezie a știut totuși să joace rolul unui ilustru și luminat patriciat urban, comparabil cu acela care guvernase cândva cetățile italiene ale Renașterii. Utopia literaturii - nu încape îndoială - e antiburgheza, anarhizanta, libertară. Că literat, nu pot decât să cred
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]