494 matches
-
însă, la ,iubire, bibelou de porțelan", Minulescu este el însuși. , Tot mai străin de cel ce-am vrut să fiu". Lamentări de circumstanță, avînd regia la vedere. Înstrăinările, retragerile, dialogurile la distanță, cu un Dumnezeu destul de inaccesibil, ca mai tuturor moderniștilor, au aceeași ușurătate a vorbelor, cum se spune, mai mari decît inima. O mostră: ,Doamne!.../ Lasă-mă să stau de vorbă și cu Tine,/ Nu fii Tată vitreg cu copilul Tău/ Care n'a făcut în viață decât bine/ Și
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
șaizeciști", "optzeciști" și "nouăzeciști" ("șaptezeciștii" fiind o generație intermediară, iar "milenariștii", una în curs de afirmare), aceste structuri create de critică pe baza unui material artistic dat sunt valide, funcționale, operaționale. Nu putem utiliza criteriile cu care îl judecăm pe modernistul abstract Nichita Stănescu pentru a evalua poemele biografiste ale lui Mircea Cărtărescu. Și invers. Conceptele diferă, unghiul de abordare se schimbă, însăși înțelegerea poeziei suportă modificări de la o etapă la alta a istoriei acesteia. Generația '80 a impus în canon
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
ele (chiar și cele ale „moderniștilor”, prin anii ‘20-‘30 ai secolului în care m-am născut eu, așa că le-am apucat). E. Lovinescu scria „essayste”, ca și Paul Zarifopol, sau „fulard”, când descria vestimentația lui I. Minulescu, în general moderniștii (I. Vinea, de pildă) erau mai îndrăzneți. Ar fi util, așadar, un studiu asupra poetului Ion Pillat, debutant în adolescență ca poet francez și devenind tradiționalist în plachetele ulterioare care l-au consacrat; el și-a autohtonizat lexicul care părea
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
imaginară a unei noi verigi. La "a XLVIII-a aniversare" a zilei sale de naștere, el își propune "scheme de funcționare" sintetizate astfel: "Evadare, emancipare, eclipsă, exclusivism. Recunoaștere, retragere, reprimare, ruptură". Oricît de gratuit ar părea, jocul acesta drag și moderniștilor lui Ilarie Voronca explodează departe, în straturile de adîncime ale limbajului, antrenînd mișcări tectonice la nivelul semantic. În construcția "vîntul fierbinte alintă lin clopoțeii argintii și înclină foile late de pliban" aliterația traduce la nivel auditiv clinchetul "clopoțeilor argintii" (onomatopee
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
pe care o atribuie moderniștilor, Mircea Cărtărescu prezintă trecerea la postmodernism că pe un mare progres făcut de literatură. Argumentele sunt puține și neconvingătoare. Printre ele se numără umorul pe care l-ar avea scriitorul postmodernist: acesta, renunțând la exclusivismul modernistului, știind de la început că nimic nu înseamnă nimic, privește cu înțelegere și duioșie, cu sentimentul relativității, formele literare revolute și le valorifica generos în textele sale. Practică literară dezminte însă aceasta aserțiune fermă. Mulți postmoderniști profesează umorul cu o flagrantă
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
și duioșie, cu sentimentul relativității, formele literare revolute și le valorifica generos în textele sale. Practică literară dezminte însă aceasta aserțiune fermă. Mulți postmoderniști profesează umorul cu o flagrantă lipsa de umor. Regulile aparțin nu unei estetici supraindividuale, ci personalității. Modernistul - sau, în sfârșit, prepostmodernistul - Nichit Stănescu are de o mie de ori mai mult "umor" și o mai mare capacitate de valorificare a stilurilor literare desuete decât postmodernistul, cu legitimație, Ion Stratan care face în mod programatic jocuri de cuvinte
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
măcinînd obsesiv două teme: erotica absorbantă, cu bărbați din zodia lui Priap și femei în veșnică disponibilitate de rut și ratarea prin indecizie și amînare. Majoritatea comentatorilor descifrează în croiala acestor proze un Wattierleinen autobiografic, prins (de mirare la un modernist de talia lui Vinea) în cel mai realist nod anecdotic. Aceleași ciudățenii compozite îi pun și lirica într-un ancadrament instabil. Versuri muzicale, în buna tradiție simbolistă: "Vîntul rupe rufe de mătasă, / gîndurile au fugit din casă, / vino, rece mînă
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
că, la fel cum William Butler Yeats - care l-a avut ca secretar literar pe Ezra Pound și a scris poezie chiar și după ce Eliot a publicat Tărâm Pustiu - a rămas un poet de răspântie dar nu a devenit unul modernist, Eliot a continuat să scrie drame poetice moderniste chiar și după ce Harold Pinter a adus în scenă teatrul postmodern. Asistăm la o succesiune firească a generațiilor. Premiul Nobel din acest an deschide calea generației viitoare. Așa cum se lamenta TS Eliot
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
că, la fel cum William Butler Yeats - care l-a avut ca secretar literar pe Ezra Pound și a scris poezie chiar și după ce Eliot a publicat Tărâm Pustiu - a rămas un poet de răspântie dar nu a devenit unul modernist, Eliot a continuat să scrie drame poetice moderniste chiar și după ce Harold Pinter a adus în scenă teatrul postmodern. Asistăm la o succesiune firească a generațiilor. Premiul Nobel din acest an deschide calea generației viitoare. Așa cum se lamenta TS Eliot
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
etc., pot fi descoperite pretutindeni în versurile poetului). Se poate vorbi deci despre o permanentă problematizare a dihotomiei implicite dintre "realitate" și "ficționalitate", care deși nu pare a exclude cu totul unele asumpții metafizice, sugerează totuși că Logosul celebrat de moderniști nu poate supraviețui decât sfărmat și risipit în diferențe. Esențial rămâne aici jocul aparențelor derizorii, spectacolul carnavalesc al măștilor comic-serioase, susținut, în planul texturii, de un limbaj căzut în profan și, tocmai de aceea, mai permisiv, mai accesibil și mai
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
reportaj, fiindcă neobișnuitele poezii ale lui Drummond le aminteau de tinerețea reală a cărnii, de fiorul iubirii fizice, demult trecut. Cum zona pornografică pare să fi devenit o etapă de obligatorie dezinhibiție în noua lirică românească, cazul celui mai mare modernist brazilian ar putea deveni un model de referință. Camera în dezordine La virajul periculos spre cincizeci de ani am derapat în această iubire. Ce durere! ce sensibilă și secretă petală mă amețește și mă provoacă să sintetizez ca o floare
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
decât cele inter-generaționiste". Luptele intestine, ca și cele purtate cu predecesorii ori cu succesorii, nu dau un conflict distrugător, de tipul ori/ ori. Și divergența poate fi relevantă, nu numai omogenitatea preluată, în mod bizar, de la cei mai puriști dintre moderniști. Ca să-l completez pe Alexandru Cistelecan, e limpede azi că neomodernismul "șaizecist" a fost, el însuși, un modernism sincretic, deloc restrictiv, câtuși de puțin exclusivist. O generație cuprinzând poeți atât de diferiți ca Nichita Stănescu și Marin Sorescu, Leonid Dimov
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
necruțătoare. O a doua frază, încă mai dezvoltată, colectează cu o blândețe simulată personalitățile care concretizează aceste deviaționisme: Lucian Blaga, "poet panteist mistico-bucolic, în versuri de un imagism delirant", Nichifor Crainic, Ion Pillat, Adrian Maniu, V. Voiculescu, neuitându-i pe moderniștii Ion Barbu și N. Davidescu - cu toții fiind "partizani zeloși ai diferitelor curente decadente de la simbolism la expresionism și ermetism". Dar realismul nu doarme! În timp ce "reacțiunea se dedă la atacuri tot mai înverșunate împotriva clasei muncitoare și a intelectualității care se
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
biologii numesc sau numeau principiul după care embriogeneza ar reaminti, pe scurt, filogeneza; adică, în fond, când începi să lucrezi, refaci oarecum, din punctul de vedere al stilului, întreaga istorie literară, la început în mare viteză, ești puțin romantic, puțin modernist etc., până ce ajungi la contemporaneitate și încerci să faci corabia să înainteze cu câțiva metri... Pentru că vorbim despre actualitate, despre lumea în care trăim, aș spune că mi se pare că sunteți foarte atent la ceea ce am putea numi universul
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
critică hipertextuală (ilustrată prin teoreticieni redutabili precum George P. Landow sau Jay David Bolter) reformulează concepte literare poststructuraliste, regândind concepte critice și teoretice enunțate de Roland Barthes sau Derrida. Sau la modul în care poeziile electronice continuă experimentele și caligramele moderniștilor. Sau la modul în care romanele hipertextuale sunt prelungiri tehno-literare ale romanelor non-liniare scrise în toate perioadele istorice. Iar exemplele pot continua. Modelul alternativ propus de cărțile electronice este un model experimental, însă unul în care alteritatea (sau diferența) își
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
lor din România. Având la bază antologia lui Sorin Alexandrescu, Lucia }urcanu selecta în acel eseu opt poeți (Eugen Cioclea, Grigore Chiper, Nicolae Popa, Irina Nechit, Teo Chiriac, Vasile Gârneț, Emilian Galaicu-Păun și Nicolae Leahu) pornind, după propria mărturisire, de la moderniștii tardivi spre ezitanți și postmoderniști. Preluând această terminologie, Nicolae Popa este un onorabil modernist tardiv. Scrie o poezie intens metaforică, cu numeroase simboluri, cam "bătrânicioasă" în expresie pe alocuri, în fine, un neoexpresionism înrudit pe undeva cu cel blagian. În
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
acel eseu opt poeți (Eugen Cioclea, Grigore Chiper, Nicolae Popa, Irina Nechit, Teo Chiriac, Vasile Gârneț, Emilian Galaicu-Păun și Nicolae Leahu) pornind, după propria mărturisire, de la moderniștii tardivi spre ezitanți și postmoderniști. Preluând această terminologie, Nicolae Popa este un onorabil modernist tardiv. Scrie o poezie intens metaforică, cu numeroase simboluri, cam "bătrânicioasă" în expresie pe alocuri, în fine, un neoexpresionism înrudit pe undeva cu cel blagian. În acest volum, Nicolae Popa abandonează aproape cu totul livrescul și foarte rar abordează un
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
mai puțin recente ale autorului. Astfel, Bacovia - un model al tranziției (2001) este o a treia apariție a unui studiu care a prefațat în 1983 și ulterior, ușor modificat, în 1987, ediția Bacovia de la Editura Minerva, după cum Alexandru Ivasiuc, ultimul modernist (2001) reia studiul deja publicat la Editura Albatros în ediția din Colecția “Lyceum” a romanului Păsările. Situația este similară cu cea a studiilor despre nuveliștii Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu. Anul acesta la Bookarest, Ion Bogdan Lefter a ieșit la
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
Occident, unde a stat vreo 15 ani. În urma unui duel în Franța el a rămas cu o rană la picior, motiv pentru care a umblat toată viața ajutîndu-se de un baston.10 De fapt, una dintre poreclele depreciative date tinerilor "moderniști" din prima jumătate a secolului al XIX-lea era aceea de duelgii. "Boierii cei mai tineri - își amintește Ion Creangă -, crescuți de mici în străinătate numai cu franțuzească și nemțească," erau numiți de boierii "ișlicari" astfel: "bonjuriști, duelgii, pantalonari, oameni
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
ale regimului. Deși Dan C. Mihăilescu semna texte critice în "Luceafărul", fief-ul protocroniștilor, în bipolaritatea asupra căreia insistă, analizând jurnalul lui Zaciu, el se îndepărtează de așa-zisa "partidă națională". Între naționaliști și internaționaliști, autohtoniști și sincroniști, tradiționaliști și moderniști, susținători ai liniei Marelui Cârmaci și susținători ai autonomiei esteticului, între Eugen Barbu și Marin Preda, Mihai Ungheanu și Nicolae Manolescu, Ioan Alexandru (idolul său) și Ștefan Aug. Doinaș (a cărui poezie, mărturisește, îl lasă rece), el optează pentru al
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
noastră. Curentele și modele culturale se schimbă de-a lungul secolelor, dar spiritul și tradiția Antichității transpar volens, nolens chiar și în operele cele mai futuriste (Hurmuz, de pildă, nu știa că "Aristotel/ nu mâncase ostropel"). Un autor atât de modernist la vremea sa, cum a fost James Joyce, și-a intitulat cel mai cunoscut roman al său după numele legendarului rege al Itacăi, Ulise, iar Lampedusa era atras irezistibil de o sirenă, o încarnare a Greciei clasice, care se lasă
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
de licitații Artmark susține că artiștii de patrimoniu de importanță națională sunt cei mai căutați, deoarece o astfel de investiție în artă este sigură și nu își pierde valoarea în timp. La mare căutare anul trecut au fost clasicii și moderniștii consacrați ai picturii interbelice. Lucrările lui Gheorghe Petrașcu s-au vândut cu peste 50.000 de euro, iar Theodor Pallady a atins un maxim de 56.240 de euro, pentru pictura Dormind.
Vânzări de zeci de milioane de euro pe piața de artă din România by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80324_a_81649]
-
beneficiarii conștienți ori inconștienți ai vechilor bătălii culturale purtate, după Tezele din Iulie 1971, cu „prețioasele indicații” din regimul Ceaușescu; după cum suntem beneficiarii deschiderii de la finele epocii Dej, prin care generația ’60 și sprijinitorii ei au refăcut legăturile cu interbelicul modernist. Suntem, în fine, beneficiarii uzurii „optzeciste” în navete și în lecții predate în glodul Patriei, simultan cu scrierea unor cărți racordate la postmodernism. Când spun „suntem”, nu vorbesc în numele „tinerilor”, nici în cel al unei anumite generații. Practic, întreaga epocă
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
printre "liderii de opinie", nici printre ratați, nici printre oameni, nici printre "Păpușile Muppet". Și asta nu pentru că s-ar fi rătăcit în "no man"s land"-ul axiologic al unui public nătăfleț, vrăjit de modelul sclipitor al lui (mda, modernist adolescentin exaltat și naiv!) Nichita Stănescu. După criticul clujean, Mircea Ivănescu ar merita, pe puțin, un canon literar separat. Distincția "circuit larg" " "circuit restrâns" se impune din start. Două "figuri mitice" (și "principii castratoare"!), care au în spate două modalități
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
a good play needs no epilogue”. Modă îți impune un epilog... și un prolog, rostit eventual de un bărbat, continuă Rosalind. Piesă e bună... dar mai lipsește ceva. Un tradiționalist subtil (tot mai greu de găsit!) rîde în barbă, un modernist înverșunat se grăbește enervat: “Ei bine, dar l-a scris, totuși, e în natură jocului”. Și putem construi un discurs despre estetică formei sau o scurtă teorie de marketing în jurul reclamei. Dar cum traducem în română expresia: “good wine needs
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]