634 matches
-
decât vreo câteva ceasuri și să nu dureze zile și nopți întregi, iar repartiția acestora, la fel ca și în cazul tragediilor să se facă în cinci acte, indiferent dacă italienii se mulțumesc numai cu trei. (subl. n.)"172 Dincolo de modulațiile tonalității, se observă la nivelul conținutului, strictețea, oarecum excesivă, în ceea ce privește respectarea principiilor clasice. Nu se admit derogări, nu se tolerează excepțiile. De pe aceste poziții rigide este respins, de altfel, și Shakespeare, despre care teoreticianul german afirma: " Confuzia și lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
reliefeze cu putere Natura în deprinderile, faptele, înscrierile și în toate aspectele ei; ceea ce nu înseamnă că va trebui doar să reprezinte maxima desăvârșire a lucrurilor, ci să înfățișeze și cea mai mare nedesăvârșire a lor."181 Se observă aici modulațiile frazei, care pornește sub auspicii clasice prin introducerea ideii de imitație și se termină în tonuri aproape romantice prin sugestia privitoare la includerea aspectelor imperfecte. Aceeași schemă o putem identifica și în fraza următoare privitoare la finalitatea creației: "Datoria și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și ansambluri inedite, toate virtualitățile cuvintelor să-i fie cunoscute: "Să mă păzească Dumnezeu, nu am căutat să fac literatură, dar am căutat cuvintele care sar și frazele care umblă, de sine stătătoare". Practic, jocul presupune strategii, "socoteli" privind conotațiile, modulațiile, asocierile și respingerile, prilej pentru poet, după experiența Cuvintelor potrivite, să-și divulge metoda: Pe lângă cuvintele care sar, m-au interesat tot atât cuvintele care se înțepenesc, care stau de tot, îngropate mult în pământ și ridicate mult în văzduh
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și el comentator al condiției umane, ascende spre cunoaștere pe propriile-i nebănuite trepte. Poezia însăși "logodește treapta / dintâi cu cea din urmă "echivalență-ntre hazard și lume..." Sistemul său metaforic, adecvat ceremonialului ideatic, excelează în utilizarea liniei sobre; primează modulațiile cu finalitate existențială, viziunea sintetizatoare; pete de culoare și referințe muzicale, pădurea, marea, noaptea, orologiul, timpul intră într-o țesătură de sugestii rotitoare. Cutare odă crește pe spectrul unei păduri cosmice, "imensă orgă de aramă verde"; o altă pădure (pădure
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
neoclasic, baroc ori neoromantic, instaurator de sensuri dar și de contrasensuri (frizând absurdul), paradoxal și filozofând liber (nu o dată cvasi-didactic) iată-l mereu în gardă, totdeauna de o mobilitate ficțională enormă, în funcție de text. Mai toate demersurile lui, ca poet, sunt modulațiile unui căutător fără pace, ale unui solitar introspectiv și volubil, terorizat de disjuncții ("Eu" față cu un alt "Eu", ori cu "Celălalt"); reflexiv și fantast, iată-l "gemând de reci dureri" (În grădina Ghetsimani), dar dorindu-și o mască senină
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acestuia e o succesiune de miraje, de neliniști și suspensii, o alergare fără odihnă între centru și margine, între plenitudine și vacuitate, între iluzionism pasager și adevărul artei. Unde este atunci mortarul, fluidul, factorul pulsator care unifică părțile? Între atâtea modulații antinomice, nota de freamăt neistovit, de perpetuă căutare, de ne-stare existențială, e singura sa permanență. Un liant în acțiune... Cuvinte și necuvinte Cărțile începutului, Sensul iubirii (1960) și O viziune a sentimentelor (1964), remarcabile, cantonau aparent în senzorial, izbitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ciudată, în modul unui Nichita Stănescu: "Iată, lucrurile / sunt tăiate în două. / De-o parte ele, / De-o parte numele lor (...) Iată, tu ești tăiat în două. De-o parte tu, / De-o parte numele tău" (Iată). Cvasi-stănesciene sunt și modulațiile din Grup (psihologic verosimile) despre transferul de identitate: "Trăiau de mult timp împreună / Și cam începuseră să se repte: El era ea / Și ea era el. / Sau cam așa ceva..." Revelațiile din Vis sunt narate clipind dintr-un ochi; plin de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
despre un posedat de miraje. Poet în tot ce atinge! Eros și Thanatos, iluminări de gânditor nesistematic și aleanuri afective în frazare folclorică, antinomii întemeind un confubulatorium antrenant, plin de surprize, toate (de o neistovită sinceritate confesivă) acționează în nesfârșite modulații variaționale. "Sunt un poet comun, / un individ comun ca orișicare (...) Posed o fabuloasă experiență a sărăciei (...) / am mers după frumusețe ca un halucinat... / Dacă individul acesta zis Poetul / nu ne zice dacă trăim în frumusețe și măsură / ori în greșală
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
În loc de pășuni și semințe, și cai (...) Alcoolul cuvântului extras din acestea". Profil în mișcare Tărâmul în care se trezește la viață un creator include transparențe și mistere, acestea în sincretism unduitor. Asupra Anei Blandiana își exercită seducțiile orizontul vizibil, cu modulații de anotimpuri, și orizontul abisal (cu altă distribuție de voci și sunete) determinând o cunoaștere vizionară. Natura e un datum. Orientarea spre ea ține de caracterul răsăritean al ființei noastre comunitare. Poeta Cu fața spre munți, modelată structural de mitologia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Mai multe buchete o nuntă și o moarte, Toate nunțile și morțile același crin. Din crini este hora miresei, iubite, Din crini convoiul de înmormântare. Senzație de gol și extincție, un aer ghețos, plâns generalizat! Tragicul în dimensiuni planetare obsedează; modulații pe tema dispariției sfârșesc într-un fel de ritual ciudat, apropiat delirului: Să bem vinul de nuntă, mirele a murit, / Mireasa a murit și ea, / Nuntașii toți sunt morți și în pământ am simțit / Cum hora miresei se învârtea // Taci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
umor insinuant nonconformismul său fățiș cu priză printre confrați. Sub un titlu tern, Versuri (1966), întâia sa carte semnala o prezență fastă, de evidentă forță expresivă. Preocupa ideea de destin, fără plonjări în metafizic, fără întrebări și poncife; motiv de modulații libere încorporabile unui ceremonial zâmbitor. Într-un Destin cu cioburi se întâlneau sonuri argheziene din Testament: "S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg până la mine". Imaginarul cu tangențe suprarealiste
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
că atrag atenția, dar și creează o bună dispoziție tipică. Umorul în genere gândea Freud "poate fi considerat drept manifestarea cea mai înaltă a proceselor defensive ale psihicului". La Emil Brumaru, etalarea derizoriului până la a-i conferi o pseudo-demnitate, și modulațiile banalului invadând spațiul cosmic configurează o simili-mitologie nu și o dramă. Edificii precum palatul și catedrala, situri pitorești precum parcul, locurile generatoare de mistere rămân în seama suspinătorilor retardatari. Departe de a pillatiza cămările la modul patriarhal, Brumaru se comportă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
păci hipnotice consolatoare. Memoria gravă, frământările, întrebările crispante rămân în alt tărâm. "CEL CARE SUNT" SAU DESPRE GRIGORE VIERU Dacă după căutări repetate universul unui poet se rotunjește, dacă acest univers devine un corp oarecum sferic, un cosmoid în care modulațiile interioare, viziunea și expresia comportă trăsături definitorii, poți pătrunde în respectivul univers pe trasee multiple. Toate acestea duc spre un centru de coerențe, spre acel unicum care se confundă cu însăși personalitatea autorului. Într-un catren fără titlu, o simplă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ce aparțin structurii macro formale, dimensiunea evolutivă a spațiului tonal îndeplinește o funcție vitală. Astfel, secțiunea secundă a formei ternare (A măsurile 1 - 66; B măsurile 67 - 91; Av măsurile 92 - 136) operează o schimbare majoră a culorii tonale, prin modulația bruscă la fa# major. O nouă idee tematică, reprezentată de expresia unui tango lent și tandru, readuce atmosfera introductivă prin revenirea nivelului inițial de tempo, dar și prin modificarea de stare ce intervine odată cu indicația suplimentară avec plus d’abandon
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
planul registrului acut (măsura 51), material ce va constitui unica bază tematică supusă tratării în secțiunea momentului de climax, tensiunea se acumulează prin dinamizarea unor valuri puternice de arpegii, culminația fiind evidențiată în mod adițional prin efectul marcant al unei modulații bruște la . Nu pare a fi arbitrară opțiunea pentru acest spațiu tonal, obișnuind a fi ambianța sonoră a tablourilor acvatice din creația debussyistă, după cum indică și sfera tonală a lucrării Poissons d’or. Investigațiile aprofundate consacrate muzicii debussyiste semnalează acuratețea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
un climat de căldură estivală și intensă luminozitate prin valorificarea culorii strălucitoare deținute de si major. Același spațiu tonal, deși adesea îmbogățit de numeroase armonizări cu trepte alterate, se va înscrie într-o sferă de stabilitate armonică, în care obișnuitele modulații apar substituite, de această dată, de subtile jocuri de lumini care contrabalansează astfel încărcătura armonică rafinată, resimțită pe parcursul rezonanțelor baudelairiene. În ceea ce privește concepția celor două motive tematice introductive, Debussy stabilește un raport de interrelaționare de tipul întrebare răspuns. Modalitățile prin care
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o funcție determinantă în procesul de delimitare a secțiunilor constitutive ale structurii macro formale, producând contrastul atât în plan tematic, cât și în cel dinamic ( f - cresc./ pp). „Surpriza” o reprezintă revenirea materialului secund, într-o ipostază sonoră redimensionată, datorată modulației la nuanța tonală îndepărtată a lui fa# major. Acesta apare în juxtapunere cu frânturi ale versiunii sale inițiale (expusă în tonalitatea de sol major), dar și în asociere cu expresia unei noi articulații tematice. Dispunând de o configurație predominant acordică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
orchestrale, vestesc o posibilă întorsătură tragică în desfășurarea evenimentelor. Dar, „deznodământul” unei reeditări aproape integrale a secțiunii introductive se traduce ca o farsă amuzantă a comediantului ce propune un adevărat trick în stil american. Coda preludiului orientează discursul spre o modulație surprinzătoare la realizată prin secvențarea temei secunde la semitonul superior, procedeu recunoscut ca o trăsătură particulară a muzicii de jazz. Această ultimă versiune a ideii secunde aruncă o lumină melancolică asupra personajului, completând portretul acestuia cu imaginea acelei ființe ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a ordinii de apariție a motivelor expuse inițial, proiectând afirmația acordică introductivă în finalul celei de-a doua ipostaze a materialului tematic. În plan structural, secvențarea acesteia la tonul inferior (re# major) cu modificarea calității ultimului interval (3m - 2M), facilitează modulația spre . La nivelul concepției estetice, diluarea tot mai evidentă a imaginilor sonore (pp, più pp), precum și instabilitatea cadrului metric (6/8 - 3/8) intenționează accentuarea impresiei de transparență aflată la limita inefabilului, în pofida scriiturii compoziționale care apelează în mod paradoxal
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
à peu), următorul episod al acestei secțiuni va „fredona” un nou ecou al materialului tematic introductiv (măsura 4 - planul superior) pe fundalul revenirii aceleiași frenezii difuzate de natura celui de-al doilea material tematic. O dată cu această avansare se produce o modulație la cu treapta a IV-a urcată, iar secvențarea melodico-ritmică operată la nivelul liniei melodice superioare determină ulterior evoluția spre . În planul viziunii compoziționale de ansamblu, expresia ritmului punctat pare investită cu o funcție esențială în contextul acumulărilor dinamice majore
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și a intervalului său enarmonic), finalizată cu o prelungită staționare pe sunetul , par să evoce imobilitatea unor forme statuare ce se întrevăd la orizonturile secolelor. În secțiunea finală a preludiului, pianul pare a depăși condiția delimitativă a structurii sale temperate. Modulația neașteptată ce avansează de la re minor-ul inițial către do major cu nonă mare propune ideea „purificării” și înălțării la Divinitate. Acest ultim episod reprezintă o reexpoziție concentrată a primei secțiuni, debutând cu același motiv acordic succedat de cromatismul celei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cu un traseu melodico-ritmic de o evidentă simplitate - un salt de cvintă perfectă ascendentă (do - sol), ce apoi este reluat cu adiționarea apogiaturii superioare (do - la - sol). O a doua frază reafirmă aceeași ultimă articulație a motivului, procedând la o modulație a acesteia la semitonul ascendent (do# la# sol#), precum și la o intensificare a planului dinamic ( ff ). Acesta va fi unicul motiv al preludiului, repetat până la sațietate în mijlocul exploziei de lumină și culoare ce animă mulțimea, conturând tabloul unei frenetice bucurii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
trei mari gânditori români”, pentru a explora și a înstăpâni „sentimentul românesc al ființei”. De la cuvinte, de la acelea care se rostuiesc în „rostirea filosofică românească” și produc „creație și frumos în rostirea românească”, se înaintează către vedenie, viziune, mentalitate, către „modulații românești ale ființei”. Cea care face mijlocirea este întrebarea, care aduce suspendarea și regenerarea, inversiunea, cu oglindirea, negația ca îndoială, nedeterminarea ca deschidere către o lume viitoare, caracterul indirect și „încărcarea”, sporirea lumii (pentru domeniul gnoseologiei semnificativ este conceptul „cunoaștere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
a fi: n-a fost să fie, era să fie, va fi fiind, ar fi să fie, este să fie și a fost să fie. Ele sunt, în viziunea filosofului, modalități ale limbii române care exprimă situații ontologice, altfel zis, modulații românești ale ființei. Aventura speculativă a sentimentului românesc continuă cu „sentimentul ființei”, cu „rațiunea ființei”, unde ilustrarea se face cu poemul eminescian Luceafărul și cu basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În Modelul cultural european (1993) autorul pune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
idee din sistemul propriu de gândire. Așa este abordată interpretarea basmului Tinerețe fără bătrânețe... și tot din anii ’70, „buna desprindere” de „spiritul Mioriței” - care și-ar fi avut locul în Sentimentul românesc al ființei: „Cine are în față-i modulațiile ființei nu mai poate face sufletului românesc nedreptatea să-l înțeleagă printr-o singură tonalitate, cea a Mioriței, cu resemnarea ei în fața morții. Miorița poate fi o reușită unică a creației noastre folclorice, dar nu și măsura unică pentru sensibilitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]