323 matches
-
când "nu", era secetă pe toată valea Bistriței. Pentru cei evlavioși ascultările le împărțea părintele arhimandrit Ioan, pentru cei mai comozi, mai cârcotași, mai slobozi, părintele Visarion avea o altfel de rânduială. Tovarășul maior croia fără milă, cu o nuia, mogâldeața legată de hambar. Când îi obosea mâna, lovea cu picioarele; când oboseau picioarele, se urca cu genunchii pe capul ei și încerca să-l strivească ca pe un pepene. Zi, mă, zi de ce-ai pus focul? Ce ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ÎNTREGIME AURITĂ CARE ÎMPODOBEA PIAȚA. UN CEAS BĂTU DE OPT ORI. RAMBERT A FĂCUT CÂȚIVA PAȘI SUB PORTICUL PUSTIU. DINĂUNTRU AJUNGEAU PÂNĂ LA EL PSALMODIERI NEDESLUȘITE ÎNSOȚITE DE VECHI MIROSURI DE PIVNIȚĂ ȘI TĂMÂIE. DEODATĂ CÂNTECELE S-AU OPRIT. VREO ZECE MOGÂLDEȚE NEGRE AU IEȘIT DIN BISERICĂ ȘI AU PORNIT CU PAȘI MICI ȘI REPEZI SPRE ORAȘ. RAMBERT A ÎNCEPUT SĂ-ȘI PIARDĂ RĂBDAREA. ALTE MOGÂLDEȚE URCAU SCĂRILE MARI ȘI SE ÎNDREPTAU SPRE PORTIC. ȘI-A APRINS O ȚIGARĂ, APOI I-A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
NEDESLUȘITE ÎNSOȚITE DE VECHI MIROSURI DE PIVNIȚĂ ȘI TĂMÂIE. DEODATĂ CÂNTECELE S-AU OPRIT. VREO ZECE MOGÂLDEȚE NEGRE AU IEȘIT DIN BISERICĂ ȘI AU PORNIT CU PAȘI MICI ȘI REPEZI SPRE ORAȘ. RAMBERT A ÎNCEPUT SĂ-ȘI PIARDĂ RĂBDAREA. ALTE MOGÂLDEȚE URCAU SCĂRILE MARI ȘI SE ÎNDREPTAU SPRE PORTIC. ȘI-A APRINS O ȚIGARĂ, APOI I-A TRECUT PRIN MINTE CĂ LOCUL UNDE SE AFLA NU PERMITEA POATE ACEST LUCRU. La opt și un sfert, orgile catedralei au început să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fără frică toate vietățile ce-i ieșeau în cale și să le studieze cu interes. Cea mică, Angelina, doar de trei anișori, așezată pe iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe firele de iarbă crude și mătăsoase. Era o mogâldeață de om! Părul, de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși, verzi ca nemărginita câmpie, obrajii albi ca spuma laptelui, dau chipului ei aura unui înger. Micuță și bondoacă, se ridică și alergă spre tatăl
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe esplanada unde tocmai se încheiase Festivalul de Canto Hariclea Darclée. În clipa apariției ciudatei mogâldețe, care ducea în spate un rucsac mare cât Primăria, patru tenori, un bariton, două altiste și o soprană de coloratură au rămas fără voce, nu numai pe viață, ci și postum, bașca busculada, bașca avorturile spontane, copii inoculați brusc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mamei-Pământ, acum lehuză, pentru că a născut pe copiii săi; copiii-fuioare se ridicau mai clare pe cer și se ordonau în literele formulei chimice, pe când îmi sunau îndepărtat cuvintele Scripturii Dumnezeu a făcut pe om din țărâna Pământului (Facerea 2, 7). Mogâldețele erau luate în gheare de berze sosite din noapte. Deasupra caselor și maternității orașului berzele deveneau fuioare zburătoare care, eliberate de povară, țâșneau spre cer ca săgețile albe în beznă. Îngeri care se întorceau acasă până la următoarea naștere. * * * P ovestitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tocmai datorită bocancilor. Întotdeauna mi-a fost frică de lanurile de porumb. De la școală plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să-mi pot sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în jungla foșnitoare, noi fumam uitând cu totul de școală și de magiștri. Mai opream să vedem ultimele vagoane urmând docile șarpele metalic, pe culoarul lui văzându-ne ca doi călători plecați pentru totdeauna din orașul în care legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu capul în mâini, îl rugă pe Fați: Du-te și cumpără un antinevralgic. Continuați șopti apoi stins, ghemuit într-un ungher în care Luna nu-l putea vedea, cu degetele în urechi pentru a nu mai auzi joagărul, o mogâldeață pe care puteai să o strivești cu o paletă de muște sau să o folosești ca balast pentru o parașută din batistă. Prima care a ieșit pe fereastră a fost pistruiata de Tomaida, cu ochii lucind straniu, nespus de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noastră. ERAM NISIP ÎNAINTE DE A FI... A poi a venit altă toamnă. Și a trecut. Iarna a trecut și ea. O altă primăvară a urmat ca toate celelalte. După ea, vara. Noi nu ne-am oprit de-a fi aceleași mogâldețe la care Profesorii se uitau așa cum privești o gâză neînsemnată sau o zdreanță oarecare. Târam sub ochii lor cercetători și reci un șir nesfârșit de ființe eterice. Ideile noastre din materia subtilă a visurilor. Era o gălăgie de nedescris în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Domnul să aducă ploaia izbăvitoare pentru sufletele lor ostoite de vâlvătaia aprigă a pârjolului războiului. Vasile și Dumitru căutau să nu se-abată de la rând, de teamă de a nu pierde fărâma de hrană. Ridicând ochii spre Sângeap, văzură o mogâldeață, care se poticnea la fiecare pas: Alt ciung, păcatele mele, rosti îndurerat Vasile. De, oftă Dumitru, păcatele oamenilor. Că tare mai suntem păcătoși! D-apoi, ista i Gheorghe! țipă Vasile, frecându-se la ochi, bucuros că presimțirea lui nu a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ieșit din ascunziș și tiptil s-a dus către locul cu pricina. A zărit-o pe Viorela prietena lui. S-a îndreptat către gura fetei pentru a înțelege despre ce este vorba, încercând să-i scoată din gură frunzele. -Măi, Mogâldeață, dacă nu, ești cuminte, vei păți ce-a pățit fetița, a vorbit cineva de lângă el. Codiță s-a oprit pentru un moment, s-a uitat în stânga s-a uitat în dreapta, dar nu vedea urmă de om... -Dacă vrei să ne
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-a uitat în stânga s-a uitat în dreapta, dar nu vedea urmă de om... -Dacă vrei să ne înțelegem, te rog să ieși la vedere și nu mai sta ascuns prin tufișuri. Apoi pe mine mă cheamă Codiță și nu Mogâldeață, așa să știi. -Dacă nu pleci de unde ai venit, ai să pățești la fel ca fetița, nu înțelegi? -Să văd și eu ce poți să-mi faci, numai să ieși din tufișuri că-ți rup picioarele. Și dintr-o dată Codiță
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și baraca era mare de tot, și era vopsită în cenușiu, și sus, pe ea, ședea nu știu cine, înfofolit într-o pătură, care mâna măgarii cu un băț lung, și atunci am scăpat sapa din mână și m-am uitat la mogâldeața aia, purta o cască de miner, nu i-am văzut fața, iar mersul nu-l recunoșteam, și baraca se tot apropia, a intrat în fine pe teren, iar chipul celui ce ar mâna măgarii nu se vedea nici acum, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Sunt în putere? Sunt. Sănătoasă? Tun! Ei, de-acum, gata - cu hoinăreala! Gata cu risipa de viață! De-acuma, Capule Alb, o trântim pe copii! Copii! Măcar cinci, dacă nu zece, ani! Să-mi fie casa ticsită cu gâgâlici, cu mogâldețe, coconei și coconele, care să-mi facă să huiască, tot timpul, capul, de glasuri, de cerințe și scânceli, de cântecele și țipete, și de mai știu eu ce, încât, să nici nu am unde mă întoarce, de satisfacere a tot
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe care i-o făcuse Hanei, cu o zi înainte, ajunsese la urechile lui Dakota. Creierul necopt al puiului percepuse plecarea lui Lupino ca pe o aventură la care ar fi fost păcat să nu ia parte. Dar cum ajunsese mogîldeața aici? N-am închis ochii toată noaptea. Te-am pîndit și, cînd te-am văzut că pleci, m-am furișat după tine. N-a fost ușor deloc, mormăi iarăși, ca pentru sine, puiul. Era să mă pierd de cîteva ori
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înghețată de spaimă. Emoțiile de peste zi o copleșiseră, iar acum stătea paralizată, incapabilă să raționeze. Starea de perplexitate s-ar fi prelungit, poate, dacă în poveste n-ar fi fost implicat și puiul de căprioară. Fericită că-și întîlnește mama, mogîldeața s-a ridicat nesigură și i s-a alăturat, strigînd satisfăcută. În clipa imediat următoare, un pui flămînd sugea, cu nesaț și încîntare, laptele hrănitor căruia îi dusese dorul atît de mult! Fu rîndul lui Lupino să se așeze la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
colț, așezate pe o blană de urs, stăteau ghemuite două făpturi. Una era un lup. O femelă mărunțică și slăbită, respirînd sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o mogîldeață culcată pe spate care-și agita, fără răgaz, brațele și picioarele în aer. Lupino se apropie. Femela se ridică, păstrîndu-și calmul. Privirile li se întîlniră, și Lupino simți că-l lasă picioarele cînd, în semiîntuneric, o recunoscu. Stătea acolo, exact
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
păr pe piept și foarte mușchiuloși. Cărau bucăți mari de stâncă pe care le stivuiau în grămezi. Întreaga carieră era înconjurată de un zid înalt din duraluminiu. În afara zidului, într-o gheretă de sârmă prevăzută cu periscop, se zărea o mogâldeață. Când zăriră nava, tăntălăii scoaseră un „huuooo!” prelung și începură să azvârle cu pietre. Getta luă binoclul și privi. — Au degetul mare de la picioare opozabil, observă ea. — Da, dar se înmulțesc prin ouă, așa că teoria lor cade, răspunse Felix S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
păzește deceniul ăsta? — Unul, Stoenescu Petre, răspunse Dromiket 4. Ăla pe care l-au prins în post dormind cu tovarășa Smaranda. Felix S 23 scoase capul pe hublou și strigă în portavoce: — Salut, Stoenescule! Merge, merge? Merge, să trăiți! răspunse mogâldeață din gheretă. — Cât mai ai, mă? — Șase ani și nouă zile și-mi vin hainele civile! răspunse veselă mogâldeață. Apoi, după o pauză, întrebă: Nu știți ce-a făcut Dinamo sâmbătă? — Nu știm! răspunse Felix S 23. Hai noroc! — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tovarășa Smaranda. Felix S 23 scoase capul pe hublou și strigă în portavoce: — Salut, Stoenescule! Merge, merge? Merge, să trăiți! răspunse mogâldeață din gheretă. — Cât mai ai, mă? — Șase ani și nouă zile și-mi vin hainele civile! răspunse veselă mogâldeață. Apoi, după o pauză, întrebă: Nu știți ce-a făcut Dinamo sâmbătă? — Nu știm! răspunse Felix S 23. Hai noroc! — Să trăiți! zise mogâldeața. Urmări multă vreme cum se depărtează nava, apoi se uită prin periscop. Tăntălăii se liniștiseră. Stoenescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Cât mai ai, mă? — Șase ani și nouă zile și-mi vin hainele civile! răspunse veselă mogâldeață. Apoi, după o pauză, întrebă: Nu știți ce-a făcut Dinamo sâmbătă? — Nu știm! răspunse Felix S 23. Hai noroc! — Să trăiți! zise mogâldeața. Urmări multă vreme cum se depărtează nava, apoi se uită prin periscop. Tăntălăii se liniștiseră. Stoenescu Petre, mulțumit, începu să fluiere o doină. Episodul 19 Spre omuleții verzi — Dom’le - spuse cu năduf comandantul Felix S 23 în timp ce planeta Tăntălăilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cearșafuri nu se mai răsfățase nici nu-și mai trosnise oasele de peste zece ani țipenie de film străin, pe deasupra menajeriilor subterane ale înduioșătorului Circ de Stat, unde aceeași criză generală de valută preschimbase siluetele contorsionate ale tigrilor și cămilelor în mogâldețe, aducând izbitor a oi, câini sau pisici, clătinate dintr-o parte într-alta a arenei nu de strigătele metalice ale dresorilor cambrați în fireturi, ci de mormăiturile veștede ale unor ciobani încuiați la gură, negeluiți de oraș, nepreocupați altcumva decât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să scărpinăm lespezile și să ridicăm pietroaiele... ca să-i găsim gândăcei... Cei doi răpănoși se opriră pe o plesnitură de zid și bășiră. Lui Chiose i se năzări atunci că vede deasupra lui, la un metru, ghemuită pe zid, o mogâldeață cu coarne, care-i făcea semne că celălalt, Bruță, cu zguduiala vorbăriei lui, riscă să le răstoarne în cap damigeana. - Psît!... Bre Buță, trăiți-ar șăureii! Boangă, la gura ta nu-i mai place să bea?!... Că, dacă nu-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe pipăite, balustrada scării melcate, coborî încetișor, punând cîte-un picior înaintea altuia, pe treptele inegale, cu suficientă atenție. Se gândi că miezul nopții zburase de mult, bănuind că era ora 2. Pe ultimele trepte însă, fu izbit violent de-o mogâldeață - bețivan probabil - care-l pândise, posibil, din beznă și care-l buși de-un perete împodobindu-i beregata cu tăișul unui cuțit, cu care-l împungea, destul de convingător, în pielița tresăltîndă a mărului lui Adam. Își imagină fulgerător dacă bețivanul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se opri. Un pârâit puternic și o lumină orbitoare, spartă Într-un mănunchi de scântei pulverizate ne paraliză un moment zbenguiala. Se auzi o bufnitură În spatele nostru. Ne-am Întors speriați. Undeva, sub firele de Înaltă tensiune, se zbătea o mogâldeață ciudată. Ne-am apropiat Încordați. Nu ne venea să credem ochilor. La picioarele noastre se afla o făptură stranie, cu ochii extrem de mari, de un albastru intens, fosforescent, cu un chip luminos, pudrat parcă de un polen din cel mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]