978 matches
-
pădurii atât de profundă,încât îmi venea să plâng de bucurie. Mă copleșea cu tăcerea ei. Îmi venea să îngenunchiez în fața măreției stejarilor seculari, să le ascult înțelepciunea sfaturilor, să le sărut umbra și frunza ce foșnea neliniștită la adierea molcomă a vântului primăvăratic. Știi ce-i lipsea? - Nu, te ascult cu plăcere. Parcă ai cita din Sadoveanu.Te simțeai în Livada Minunată? - De ce nu? Pădurea pentru mine este un colț de Rai. Este ca o magie. Este o frumusețe nepământeană
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > IN NOAPTEA ASTA ALBĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când norii acoperă al cerului senin Și-mprăștie în lume flori de umbră Un geamăt plutește molcom și lin, E vântul ce plânge pe aripa-i sumbră. Pământu-ntristat de frunza căzută Adună-n riduri... lacrima-n izvor Nemărginită, clipa, în fugă se-ncruntă Luna se-ntoarce pe-a cerului pridvor. In noaptea obosită un oftat s-aude
IN NOAPTEA ASTA ALBĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349810_a_351139]
-
pentru noi ori..așa îl simțim; tresari la foșnetul pădurii ce-și spune mai departe povestea. Gândești la noi? Atunci nu ești departe! În memoria retinei ne-au rămas o creastă de munte, cerboaice și brazi, verde ce se rostogolește molcom printre izvoarele reci. Azi nu-i nimic potrivnic, ci simplă devenire. În vene-ți curge clipa ce ne-a rotit în ceruri, iar dorul e cunună de maci însângerați ce-n zbor de libelule atinge cu aripa azurul dăruit în
AMPRENTARE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349862_a_351191]
-
Gurghiului, de Paști și ocazional: botez, cununie, absolvirea liceului. În acest an în timpul festivalului slujba a fost oficiată de părintele Oprea Eugen din Ibănești Sat. O vizită făcută la familia Chirteș Izidor și Alexandra, în localitatea Uricea, într-un spațiu molcom, feeric și primitor, ne-a ajutat să ne convingem de hărnicia și bunul gust cu care acești oameni ai muntelui își îngrijesc gospodăria. Aici, unde te-ai aștepta foarte puțin, din grădinița casei ne zâmbesc florile multicolore, fragede și delicate
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
sală, fugeau parcă unele după altele și se spărgeau de pereți, aruncate de un mare magician. Fiecare în acordurile acelei muzici divine își vântura memoria după scenele amintirilor trecute, după anii copilăriei, petrecuți în marea natură. Eminescu își revăzu dealurile molcome ale Ipoteștilor, codrul, văile, izvoarele, nopțile cu lună și cele fără lună când hoinărea pe la colibele prisăcarilor, zilele cu nori și zilele cu soare când colinda codrul cu izvoarele, serile fantastice de vară când stelele-i scăpărau în cale spre
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
sensibilitate și senzualitate feminină, cum altfel ? Ceea ce admir în special la această doamnă este cultul prieteniei literare, puntea de curcubeu, cum ar spune chiar ea, vezi „ Curcubeul cu oameni”( ed. Libra Vox”)... Într-adevăr, chiar cărțile, și nu doar glasul molcom timbrat și chitara de trubadur modern, au o „ voce”, au sunetul amplu al unui spectru de lumină inimoasă, generoasă, șarmantă. „ Sunt o clepsidră vie”, este un poem într-un vers splendid, care cugetă mai subtil ca un haijin! A concentra
O CARTE DE ANTONIA ILIESCU TRADUSĂ EN FRANCAISE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348169_a_349498]
-
lângă cealaltă, astfel încât să atragă asupra lor toate razele soarelui după amiezii. Adia o briză mai răcoroasă, nu caniculară ca prima dată. Discutau nimicuri să le treacă vremea mai ușor, privind la turiștii din apă cum se scaldă în valurile molcome ale mării. O ambarcațiune cu motor acostă lângă dig să-i debarce pe cei din ea și să se încarce cu cei ce doreau o plimbare pe mare. Nu-i ducea prea departe, așa că revenea iar la mal, după vreo
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
aștepta, auzind claxonul coborî imediat. La ieșirea din holul de acces în cămin, Cris, cu ușa din dreapta larg deschisă, întâmpină o brunetă cu ochii negri ca tăciunele, subțire și grațioasă ca o trestie tânără aflată în îmbrățișarea caldă a adierii molcome a vântului din diminețile de vară, cu umerii firavi, înaltă, trecută de un metru șaptezeci. Fata avea sprâncenele și genele negre ca și părul, nasul mic și un pic cârn, o gură senzuală cu două buze desenate cu un ruj
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
haz de sperietura ei? Prinse tulpina lungă a nufărului și o înfășură în jurul brațului, minunându-se de perfecțiunea florii. Fusese un gest simplu, frumos și ar fi fost chiar emoționant dacă nu ar fi râs de ea în barbă. Alunecarea molcomă pe întinderea verde-albăstruie reuși până la urmă să o relaxeze. Păsările coborau din raidurile lor, în stufărișul încins de culoarea unui apus mirific, cu strigăte ascuțite și foșnete de aripi obosite. Se lăsa seara și fiecare vietate se îndrepta spre culcușul
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
Nici slova mea sub pană plânsă. Ce e al meu, nu se va trece, Mă va înconjura cu drag. Iubirea mea nici nu se trece, Dar nici jelește pe un prag. NĂZUINȚĂ LA POARTA ÎNSERĂRII Cu chip senin și glas molcom de apă Ce odihnesc a zilei trudă-n unde Și-adapă setea de frumos și-agape, Pășește Buni printre vremi ... Făcându-ți loc în sufletul ei darnic Te-nalță cu un zâmbet de om între oameni, Frumoasele vacanțe prind viață
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
să ne mai potolească din vâlvătaie, pentru că noi nu suntem obișnuiți cu această intensitate și lăsându-ne pârjoliți de la început, nu vom putea mai târziu să ne bucurăm de căldurica care ne-ar conferi-o un șemineu în care ard molcom buturugile bine așezatede-o mână pricepută,precum sentimentele într-o iubire împărtășită. - Oare șemineul meu din living room să fie cel care ne va mai potoli setea de iubire? răspunse Sebastian privind-o șegalnic. - Eu m-am exprimat metaforic, Sebi, comparând
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
pricepută,precum sentimentele într-o iubire împărtășită. - Oare șemineul meu din living room să fie cel care ne va mai potoli setea de iubire? răspunse Sebastian privind-o șegalnic. - Eu m-am exprimat metaforic, Sebi, comparând șemineul cu o iubire molcomă, așezată, trainică și sigură. - Și eu m-am gândit la cum am sta amândoi întinși comod în fotolii să privim cum sar scânteile din buturugile carbonizate, citind câte o carte, ca doi oameni așezați la casa lor, mulțumiți de modul
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
Ce-a pus inima-mi la cale?! Să te soarbă din visare Și să-mi fii în realitate cel mai dulce adevăr Știu că tu îmi vei răspunde..și-ai să-mi fii îmbrățișare Ca și ploaia ce-mi atinge molcom firele de păr!.. 8.06.2017 de Oana Adriana Alexandrescu Focșani. Referință Bibliografică: PLOAIA MEA.. / Oana Adriana Alexandrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2354, Anul VII, 11 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Oana Adriana Alexandrescu : Toate Drepturile
PLOAIA MEA.. de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365423_a_366752]
-
Ramona de cel zootehnic, sub directa subordine a inginerului șef Tudor Șes, om la vreo treizeci și cinci de ani, venit în comună prin transfer politic de undeva de prin Ardeal, lucru ce se vedea și după accentul său și vorba lui molcomă. El era de profesie agronom, iar soției sale i s-a oferit post de profesoară de rusă și geografie în cadrul școlii generale, fără a se ști prea bine ce pregătire avea. În zootehnie lucra și Săndica, o tânără tehniciană care
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
darul cântecului, a rupt însă cu tradiția familiei și n-a mai îmbrățișat cariera preoției, ci a devenit întâi învățător, apoi luând în arendă o moșie, agricultor”. „În nordul Moldovei acolo unde șesurile nesfârșite ale Siretului se îngână cu colinele molcome care vestesc Carpații, „pe acele plaiuri moldovene cu lanurile de orz și porumb, cu petecele de păduri bătrâne la orizont și cu vechile sate pierdute între sălcii și mesteceni” - așa cum cu nostalgică dragoste își zugrăvea Enescu ținuturile natale, într-un
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
fusese, nu demult, invidiat de un oraș întreg, raportat bineînțeles la cei care aveau cunoștință despre ei. * Scrisoare de dor... Rătăcită într-un scrin, De ani de zile... Peste galbenele file Uitarea se-așterne, ușor... Sunt versurile ce însoțesc melodia molcomă, pătrunzătoare, difuzată la radio. Cei care o ascultă, cu adevărat, au reacții diferite. Odată cu înaintarea în vârstă piesa muzicală capătă greutate. Putem spune că am trăit și mai ales că trăim atunci când putem resimți trăirile avute, în împrejurări asemănătoare, determinând
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
până ce câmpurile bioenergetice s-au epuizat datorită absorției sufletelor. * Uitase însă complet de Erica datorită legământului său de a nu se mai implica sufletește. Părea să fie cât pe ce să și-l încalce datorită Frosei dar relația lor era molcomă, nu îl îndepărta nicidecum de obiectivele pe care și le propusese. Învolburase însă sufletul Ericăi întristându-le totodată pe cele câteva prietene ale acesteia. Prin diverse tertipuri îl atrăgeau către grupul lor fără a reuși să-l rețină decât preț
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
față oricăror situații. Căpătase însă și o oarecare agresivitate, numai mentală ce-i drept, cât și plăcerea de a simți gustul răzbunării, al unei răzbunări parșive. Ori de câte ori era întrebat de tatăl sau ce note a mai luat avea același răspuns molcom dar tăios în expresivitate și întodeauna neadevărat: ”un trei, un patru și un cinci!” Existau și excepții. Când era în toane mai bune răspundea doar: “am luat un șase...” chiar dacă luase o notă cu mult mai bună. Simțea amărăciunea și
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
zis că și-ar fi aruncat măcar o privire asupra notițelor. Surpriza venea atunci când, la câte o întrebare a d-lui Bâlea se lăsa o liniște apăsătoare. Ridica încet mâna, de parcă avea ceva cu aerul de deasupra; răspunsul îl da molcom știind că este cel corect. Nu falsă modestie dorea să afișeze; avea în minte cu totul altceva. A simțit o imensă satisfacție când dl. Bâlea, în naivitatea lui, l-a dat exemplu clasei: - Vedeți, ca ăsta se învață! “Ăsta”, nu
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
surprins fiind și de afirmația profesoarei de fizică, cum că era convinsă că Iulian oricum nu va trece de corijența de la matematică. Uneori, promisiunile neîndeplinite reapar ca regrete, regretele sunt însoțite de păreri de rău, părerile de rău devin dureri molcome. * După ce a avut imensa satisfacție de a-l prinde copiind pe Albert, dl. Constantin s-a simțit ca o bășică ce răsuflă, în fața catalogului deschis la numele acestuia. Notele obținute de acesta erau parcă aranjate ca într-o apărare șahistă
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
mai vor sa tragă-n ham; Cât or sta să nu-și dea duhul, vor fi înveliți c-un hram. Sare de pe capră, iute, dezmorțit din somn și frig Birjarul ce molfăiește o fărâmă de covrig. Deschide ușa caleștii, căzând molcom pe genunchi, Căci coboară o prințesă, cu flori albe în mănunchi. Verde-i rochia, pantofii, în păr are ghiocei Și-i atât de bucuroasă, te îneci în ochii ei. Râde, cântă și dansează, pe birjar îl ia la rost: „Am
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
coordonându-se impecabil cu celelalte.Tulpinile drepte de păpușoi, tăcute ca santinelele cu pușca pe umăr, străjuiau foșnind arar din frunze, toată această forfotă. După un timp, zumzetului de albine, i se alătură ca într-o orchestră și în uruitul molcom al centrifugii, prin deschizătura ei îngustă, începea să curgă tot mai gros, șuvoiul de miere translucidă, auriu-roșcată, de parcă tot soarele se topise și acum curgea, umplând ghium după ghium. Se auzi strigată și întoarse capul. Tata, o privea zâmbind și
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
șoptește într-o seară „un pui de cerb care venise să se-adape în apele Trotușului“, fie că el însuși este cel „dăruit să audă firul de apă strigând“ numele unor personaje, povestea se țese cu aplomb și curge când molcom, când vijelios, în 2-4 pagini epuizând iute subiectul, limpezind enigme ce vin de la Decebal încoace și făcându-i pe urmașii neamului lui Comanus cel Bun să fie mândri de locurile în care au văzut lumina zilei și de faptele celor
LECTURI ALEATORII. BASNE TROTUŞENE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366509_a_367838]
-
de dealurile din apropiere'', ,, ghemul vremii'', etc. Este un maestru al frazei bine închegate, frumos rânduite și pusă în ritmul celei mai alese sensibilități, lăsându-se ușor citită. Verbul său are ceva deosebit, e când sprinten ca vorba munteanului, când molcom ca cel al omului de la câmpie și, întotdeauna apropiat de sufletul cititorului. Prof. Mircea Daroși Referință Bibliografică: Inelul de iarbă -un simbol al iubirii eterne, cronică de prof.Mircea Daroș / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 949
INELUL DE IARBĂ -UN SIMBOL AL IUBIRII ETERNE, CRONICĂ DE PROF.MIRCEA DAROŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366628_a_367957]
-
spatele ei, pe sâni sau pe fese. Doar zmucitura guvidului pe fundul mării mă scotea din visare. Eram emoționat, gândindu-mă la cum se va desfășura întâlnirea pe mare, când doar noi doi și pescărușii vom pluti legănați de unduirea molcomă a mării. Speram să se mențină vremea la fel de frumoasă, cu marea calmă și după ora zece, când aveam întâlnirea, că să avem o plimbare de neuitat, așa cum speram ca sentimentele noastre să alerge unele spre altele, precum pescărușul zboară spre
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]