653 matches
-
în alegerea expresiunelor, încât nimene din tot cuprinsul județului nu era în stare pe terenul glumelor și al păcălelelor să susție lupta cu el. Ș-apoi, ce fine erau toate aceste glume. Parcă contactul cu dânsul te rădica; parcă te molipseai de spiritul și veselia lui. Un an de zile de-ai fi stat de vorbă cu el, nu ți s-ar fi urât, căci în fiecare moment găsea altă ceva nou să-ți spuie, care să-ți atragă atenția sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în taina ei ca o cimilitură istorică vecinic nedezlegată. IMPRESIUNI DE CĂLĂTORIE Pe la anul 1867, noi tinerii din Iași, câți făceam parte din cercul "Junimei" literare, eram pe rudă pe sămânță amorezați. Un fel de epidemie dăduse peste noi; ne molipseam unul de la altul și era ușor de căpătat boala, căci niciodată nu se întâmplase să fie la Iași atâta sex frumos disponibil ca atunci. Eram tocmai în epoca cea de cumpănă a tinereței când trebuia, vrând nevrând, să trecem prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a rămas de pomină. Poposit mai devreme în oraș față de ora programată a întâlnirii, superrafinatul Tudor Țopa, care revenea la Târgoviște după mai mult de 40 de ani de absența, a avut suficient timp să cutreiere urbea și să se molipsească de o bună dispoziție suspectă. La întrevedere, într-un restaurant, n-a apucat decât să promită că ne va da pentru revista, fie niște pastile muzicale, fie niște traduceri din rusește, că, dintr-o dată, alunecat cumva de pe scaun, și adunat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
au fost aproape permanent cu diferite grupuri formate din ciprioți pe care îi bănuiam ca fiind membrii sau simpatizanții unor partide despre care aveam încă de la București suficiente informații. Concluziile mele după reuniune erau că fie foștii studenți ciprioți se molipsiseră de la noi de patimile specifice "românului imparțial", fie era în caracterul lor mediteranean un soi de mimetism, însușit cu sau fără voie din avatarurile propriei istorii care în folclorul nostru era atât de plastic sintetizat în binecunoscuta zicală: "Fă-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
a virtuților domestice. Cântecul îi purta irezistibil și parcă împotriva voinței lor peste abisuri inimaginabile, în centrul intolerabilului, lăsându-le drept unică alinare repausul în tristețe, pe care anticii îl numeau catharsis. Cretanei îi era dor de țara ei: se molipsiseră toți, cu deosebirea că pe ei i-a apucat dorul după o țară necunoscută, a cărei limbă se chinuiau în zadar s-o descifreze, dar pe care fiecare o purta, fără să știe, în el ca pe o moștenire redutabilă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fi ales.Câtă nerușinare,oameni cu conștiința și mâinile murdare de sângele compatrioților,apar în fața națiunii române să dea lecții de cinste și corectitudine umană,câtă lipsă de bun simț. Presupunem că se efectua această operație pentru a nu se molipsi muncitorii care mai rămăseseră cu microbul comunist, odios și criminal, cum l-au calificat unii politicieni perfizi. Curios lucru este că unii dintre acești "analiști" politici au uitat că au supt lapte de la mamele lor de culoare roșie iar acum
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cu experiență și ea, care e îngrozitor de zgomotoasă. Vorbește cu voce tare, în mai multe limbi, și râde năvalnic. L-am întrebat pe Richard Wagner ce spune tipa în germană de se veselește atât de mult, uneori reușind să-i molipsească și pe cei de alături. „Nimic deosebit, prostioare vulgare. Ea râde după fiecare propoziție, automat” - mi-a răspuns Richard, fixându-mă cu privirea lui imperturbabilă. Situația e de un comic irezistibil. Abia îmi stăpânesc hohotele de râs, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ca mai apoi, în aceeași pagină, să-i surprindă adâncimea oceanică a ochilor lui Ilie, rămași în memoria sentimentală a poetului, după moartea prematură a acestuia. Era felcer militar la școala doctorului Carol Davilla și a murit la șaptesprezece ani, molipsindu-se de tifos, de la cei pe care-i îngrijea, în spitalul militar din București: Acești ochi !... O dacă i-ai fi văzut tu acești ochi vrodată în viața ta ți s-ar fi părut că-i revezi în fiecare vânătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
schimbase prea mult de când luase parte la pregătirea mea pentru primirea botezului. Era tot bărbatul osos, cu barba și cu părul numai cârlionți, de odinioară și nu prea îmbătrânit, numai paloarea și mâhnirea din ochi erau la el o noutate. Molipsit de amărăciune, l-am însoțit pe Rotari la mine acasă. Toată noaptea a plouat cu înverșunare, și cerul dimineții nu făgăduia o zi mai frumoasă. Am pornit la prima oră, având atârnată de șa o desagă de piele plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
satisfacă o femeie, deoarece era obsedat de mama sa. Și amândoi erau bănuiți că puneau la cale vânzarea libertății longobarde către bazileul de la Bizanț, prețul fiind unificarea creștinilor sub jurisdicția Bisericii de la Roma. Mai mulți oșteni de vază și duci, molipsiți de acel crez și de aurul Bizanțului, erau gata să-i sprijine. Împăratul voia înapoi Italia și era dispus la orice ca s-o aibă. Am stat de vorbă cu Rotari ca să-nțeleg dacă și el, explicându-i situația, bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aceea ciudată din ochii albaștri, străfulgerare de-o clipă întărind cuvintele lui despre minunile icoanei, părul blond prins într-o coadă abia se zărește sub, Ai reușit să vezi ceea ce voiai, desenul tău acum e aproape gata, bucuros și tu, molipsit de seninătatea lui interioară, și nici când ne luăm rămas bun de la el nu mă privește în ochi, De ce? Pentru că adio seninătate, îmi spui tu râzând, dacă te-ar fi privit chiar și pentru o singură dată, e încă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sus și m-a sărbătorit. Când le-am povestit ce se Întâmplase au fost extrem de bucuroși să afle că tribul dușman se dusese de râpă Într-un mod atât de neașteptat. Unii dintre ai noștri s-au Îmbătat de bucurie. molipsindu-mă de entuziasmul lor, am uitat de strângerile mele de inimă și am crezut și eu pentru o vreme că irochezii primiseră ceea ce meritau. Aici igalaq Își Întrerupse povestea, scuzându-se și spunând că va reveni curând. — mă bucur că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
obligatorie la toate nivelurile de Învățământ ar aduce beneficii sociale enorme. Primul dintre ele - mă voi lăsa pradă optimismului - ar fi acela că ne-am vaccina Împotriva prostiei, profilaxie de primă necesitate, căci este o boală de care ne putem molipsi cu toții. De bună seamă, un simptom al prostiei este transformarea cuvântului „boală” Într-un elogiu. Dacă inteligența este salvarea noastră, prostia este cea mai mare amenințare. Din acest motiv se cuvine să fie studiată la fel ca SIDA. Istoria prostiei
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
săruturi nici nu mai vorbesc... După ce se satisface sexual, se ridică imediat și se duce să facă baie... (plânge)... Să nu ia vreo boală, Îmi spune... Și că cel mai rău lucru care i se poate Întâmpla e să se molipsească de ceva de la mine... Tânguirea bietei femei are intensitatea unei povestiri a lui Borges. Pornind de la aceste rânduri, ne putem imagina oroarea acestei existențe. Terapeutul o Întreabă: „De ce nu Îl părăsiți?”, și ea, Îndurerată, dar plină de speranță, răspunde: „Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
în general și cancerele umane în special? Prima întrebare: cine din cine se trage? Adică, în cursul impactului de sute de milioane de ani dintre virusuri și celulă, cine de la cine a furat bucățele din genom (gene): celula s-a molipsit de la virus, sau virusul a piratat genomul celular? Cea dintâi ipoteză, emisă încă din 1962 (când nu se cunoșteau nici v-Onc nici c-Onc, dar se știa, în mare, că virusul bacteriofag poate să lipească gene care-i aparțin în ADN
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
jur și reinventează viața în așteptarea izbăvirii prin moarte. Nu iubirea îl definește, ci resemnarea. Concomitent cu apariția altor figuri, cuplul se dizolvă. Rămâne însă umbra celuilalt, amintirea lui, dorința de a-l recupera psihic și fizic. Atunci când partenerul se molipsește de speranță, protagonista caută medicamentul "Sfârșitul Lumii", dat pe rețetă și solicitat de toată lumea. Scris cu majuscule, "Sfârșitul Lumii" este numele unui medicament fără prospect, folosit, alături de "Hiperbolă" în tratarea poftei de "sfârșitul lumii" așteptat, nu ca pe cataclism în urma
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pieptul scobit, nu era excesiv de palidă și nici pomeneală să respire cu gura deschisă; nu semăna cîtuși de puțin cu fata tuberculoasă pe care mi-o imaginasem, aceea pe care, doar văzînd-o și respirînd lîngă ea, m-ar fi putut molipsi cu umorile ei otrăvite și cu fierbintea iluzie a morții. Pe pat, lîngă ea, se aflau fotografii decupate din reviste și ziare, niște foarfece, un flacon cu apă de colonie, un joc de cărți și o pisică neagră din pluș
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
a înceta să mă privească. Era în privirea ei o răutate studiată și o crispare voită, impusă de febră și de sîngele chinuit care, în decursul relației noastre avea să mă tulbure mai mult decît însăși ideea că mă puteam molipsi... Deodată păru foarte obosită, închise ochii și suspină încet de parcă s-ar fi temut să nu-și facă singură rău. I-am spus atunci: - Finito mi-a dat asta pentru tine " i-am întins agrafele și almanahul cu Rip Kirby
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
se cere ca, după ce te-ai familiarizat cu intimitățile lui George Constantin sau Gheorghe Dinică, să asiști la decrepitudinea lor fiziologică, solidaritatea spontană pe care o resimți față de ei fiind chiar motivul pentru care lectura te absoarbe. Rezultatul este că, molipsindu-te de supliciul prin care trece fiecare, capeți un gust amar de spectacol deprimant: se moare pe capete în carte, iar cei care mor nu sunt ființe de rînd, ci figuri ilustre, ba, mai mult, cortegiul de decese e înfățișat
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
a rămîne singuri. Steinhardt e salutar în singurătate, fiind prin excelență un scriitor de interior, de mocnire pe dinăuntru și de așezare pe dedesubt. De aceea îl citești atunci cînd vrei să dai prin sită nisipul zilelor și deșertăciunea lor, molipsindu-te de un spirit care știe să însuflețească emoții largi, de melancolie grea și de predispoziții subtile. În schimb, nu vei găsi la el nimic din voința de a-și sufoca cititorul cu pledoarii logice și demonstrații ideologice. Steinhardt e
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
și să se bucure de fiecare zi a vieții. „Prețuiesc viața prea mult, de când mă știu, pentru a nu-i zâmbi, cât de puțin, zi de zi. Și dacă îmi ești prieten(a), nu mă las până ce nu te voi molipsi cu optimismul și cu poftă mea de viață! Hai, pune capul pe pernă, somn liniștit, si nu uită că mâine te așteaptă o nouă zi! Zambeste-i și ea îți va zâmbi!”, a postat Andreea Marin pe Facebook.
Cum arăta Andreea Marin în copilărie și ce pasiune avea - Foto by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72793_a_74118]
-
pune în desen. Avînd o natură mansuetă a cărei sfială atinge pragul inhibiției verbale, din pensula lui culorile ies stinse, uneori șterse, niciodată stridente, ca o veștejire moale în tente limfatice. E moliciunea de ochi recules a unui credincios care molipsește lucrurile cu blîndețe contemplativă, de aici tenta apoasă, alburie sau pămîntie a desenelor. Predilecția pentru nuanțe șterse merge mînă în mînă cu conținutul tablourilor. Paștina pictează colțuri de lume, dar aproape deloc situații umane. Cele cîteva portrete (mama, soția, Dumitru
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
eseuri fără har. Din acest motiv, să lauzi intenția din care s-a ivit volumul e inevitabil, atîta doar că trecerea sub tăcere a lacunelor ar fi neserioasă. E uimitor să vezi cum, despre un poet a cărui cadență îi molipsește chiar pe cei mai inerți cititori, molipsire ce merge pînă acolo că ritmul silabelor îți răsună stăruitor în urechi după încheierea lecturii, e uimitor ca despre un autor a cărui poftă de expresie stridentă a atins pragul rar al surprizei
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
unui mister pe care nici el nu-l poate explica. Ceva îl împinge s-o facă și obligația lui e să asculte imboldul, așa cum Schopenhauer, scriindu-și Lumea ca voință și reprezentare, și-a urmat un imbold cu care a molipsit generații de filosofi.
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
lucrărilor de acest fel, cu toate că ți se impun prin temeinicia științei și prin cimentarea argumentelor, sînt reci și neprimitoare. O galimatie de carcasă etanșă la radiații afective le ticsește paginile și o răceala asiduă de contabil sîrguincios le umbrește substanța, molipsindu-le cu morbul sterilității cărturărești. Le închizi cu aerul că ai vizitat un mausoleu impunător și venerabil, a cărui atmosferă, deși te-a înfrigurat pe alocuri, din păcate nu a izbutit să te înfioare. A doua oară nu le vei
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]