373 matches
-
cu succes. Acest din urmă se folosi de pacea ce i se dăduse trei ani de-a rândul (1406 - 1409) parte pentru. a strânge și organiza o oaste considerabilă, parte pentru a-și câștiga partizani și aliați, parte pentru a momi pe multe căpetenii și trupe de-ale lui Suleiman ca să se lepede de {EminescuOpXIV 181} dânsul. Cu privire la acestea împăratul bizantin sfătui pe Suleiman care habar n-avea să se lese de desfătări și mese întinse, ci din contra să fie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
am întâlnit undeva, dar... — Vezi, ne-am întâlnit undeva! Păi nu-s nici trei luni de când am pierdut la tine două sute de ruble de-ale tatii; noroc că a murit bătrânul și nu a apucat să afle; tu m-ai momit, iar Knif m-a jumulit. Nu mă recunoști, zici? Dar Ptițân e martor! Vrei să-ți spun cine ești? Păi, dacă ți-aș arăta acum trei ruble, dacă le-aș scoate din buzunar, ai fi în stare, de dragul lor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cincisprezece sau în douăzeci de ani, ceea ce este absolut de înțeles și natural... — Și natural? — Și natural! respinse Lebedev insinuările, cu o încăpățânare pedantă. Pe lângă asta, călugărul catolic este din fire iscoditor și curios, așa că-i foarte ușor să-l momești în pădure sau într-un loc ferit și acolo să-i faci ce s-a spus mai sus; totuși nu vreau să contrazic opinia că numărul persoanelor mâncate ar fi extrem de mare, trădând chiar nesațul. Poate că e adevărat, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a pierdut slujba și cu ultimii bani a venit la Petersburg ca să caute dreptate; la Petersburg, lucru știut, mult timp n-au vrut să-l asculte, apoi l-au ascultat, apoi i-au răspuns cu un refuz, apoi l-au momit cu promisiuni, apoi i-au răspuns cu asprime, apoi i s-a poruncit să scrie cine știe ce declarație, apoi i s-a refuzat primirea celor scrise, i s-a poruncit să înainteze o cerere - într-un cuvânt umbla degeaba de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la rex și la pontifex. Poporul a fost cel care - setos de libertatea proaspăt cucerită - a jurat să lupte pentru ea și să nu mai îngăduie niciodată la cârma statului un alt rege, ca nu cumva mai târziu să fie momit din nou cu tot felul de daruri sau făgăduieli mincinoase. Exista totuși o singură problemă. Regii înființaseră o sumă de rânduieli legate de cultul religios. Ritualurile executate de ei erau atât de specifice rolului lor și atât de sfinte, încât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lecție de călărie, se roagă băiatul. Indecis, Gallus îi pune palma pe creștet. Augustus a scos aso ciațiile de tineret din uitarea în care căzuseră. Aici este de acord cu tatăl său. Și lui îi displace să-și vadă fiii momiți în acest fel, ca de altfel tot restul tinerilor nobili. Dă să refuze scurt, dar ochii plini de speranță ai copilului îl imploră. — Bine! rostește cu jumătate de gură. Aeserinus țâșnește în sus de bucurie și o zbughește ca un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rufus. Oftează. — Baia asta de sânge inutilă încoronează sfârșitul primei părți. Îl bate cu palma pe spinare. — Urmează pauza. Pusio tot ar mai zăbovi cu capul afară. — De ce nu te duci să-ți iei locul printre spectatori? încearcă să-l momească instructorul. O să mai fie vânători de animale sălbatice și după-amiază. Tânărul își coboară capul și trage chepengul la loc. Rufus îl mai îmboldește o dată. — Hai, du te! Călărețul refuză cu îndărătnicie. — Ah! Înțeleg, zâmbește atunci răutăcios, ție-ți plac specta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vreme, lăsîndu-mă cu gura căscată prin ingeniozitatea și inteligența lor scînteietoare. Îmi plăceau foarte mult diversele promoții pe care le organizam pentru a spori ceea ce noi numim În marketing venitul pe camera disponibilă. Găseam modalități de promovare directă pentru a momi zece la sută din cei mai buni clienți ai noștri să rămînă În hotel mai mult timp, oferindu-le, să zicem, o seară de cumpărături exclusive la Selfridges sau trei nopți de cazare la prețul a numai două. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un familist și ați avut dreptate să protestați când vorbeam atât de dezgustător și plin de cruzime. Și să vă sucesc gâtul pentru că lucram sub acoperire În asociație cu colegii mei olandezi. Conversația mea scabroasă era o Încercare să-i momesc pe cei doi bărbați care stăteau În fața mea. Aveți cunoștințe despre pornografie cu copii, domnule? Înclină din cap neînțelegând nimic. — Filme sadice? mă interesez eu. — Nu... eu... — Când copii mici dispar pe străzile din Marea Britanie, Își petrec ultimele ore ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de pui de pisică. Tot timpul se nășteau pisoi în pustiul acestei câmpii, se jucau printre ierburi, codițele lor dansau în timp ce săltau de la soare la umbră, iar eu îi urcam pe scări, așteptând primul lor plonjon în această lume, îi momeam cu castronașe mici pline cu smântână, le miroseam blănița, de care se lipise aroma lăpticului cald. Iată și terasa dinspre vest, aici își aveau cuibul porumbeii cei gălăgioși, care se aciuaseră sub țigle și murdăreau podeaua terasei cu găinațul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
șoptit...) să-și lase ultima silabă pe pat, moale, amețită, sfârșită într-un abandon plin de promisiuni și împliniri tainice, pătând așternuturile în lumina copleșitoare a după-amiezii de atunci, din copilărie... Mama, răbdătoare, mare, albă în capotul lejer, verde, mă momea mereu să dorm în timpul zilei, măcar un sfert de oră. Se culca lângă mine, îmbietoare, deja ațipită, învelindu-ne pe amândoi cu un cearceaf subțire... Se auzeau, de afară, acarii (Bujoreanu și Munteanu), înjurând domol, ca într-un descântec infinit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
ne dădea de înțeles criticul. El depășea ceea ce se tipărise până atunci în materie, deși în unele detașări se descoperea și vibrația unor lacrimi greu stăpânite: ...Amintiri scăpate de mult din cușca minții Și-ascunse-n codrii putrezi ai uitării Vin înapoi momite de holdele căinții Și-abia răzbat prin sita de zile-a-nstrăinării. Le-ntâmpină cu brațe chircite, fără vine, Un suflet mic și galben, uscat ca niște moaște. Cu ochi holbați trecutul se uită lung la mine, Uimit mă cercetează și nu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
fața schimonosită de ură. — Dar nu ești curios să afli ce s-a Întâmplat cu ea? a Întrebat Petite-Ma trăgându-se mai aproape și așezându-se pe genunchii soțului ei, mângâindu-i cu gigășie bărbia, ca pentru a-l momi să-i răspundă. — Nu mă interesează câtuși de puțin soarta târfei ăleia, a spus cu asprime Riza Selim Kazanci, fără să-și dea osteneala să coboare vocea astfel Încât Levant să nu-l audă ponegrind-o pe maică-sa. — A fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să clinchețesc din drăguțu dă claxon a lu Chandleru 6, ca să panaramez tot peisaju cu deșteptătoru pensionat și să mă râd de să-mi sară plombele dân gură În văzduh, de roiau mecanicii ca muștile pă peste tot, că-i momea miraju să-mi dreagă hărăbaia. Alte dăți, plătea oalile sparte caii lăturași, care sudau dân cap În copite, ca să mă scoată la liman din glodu zăpeziu, dacă nu dintr-un costament În proiect. Când sus, când jos, io știam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
model nu o dată. Este o boîte à portrait, de tipul celor scoase pe piața franceză de frații Martin, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Cutiuța ar putea fi plină cu tutun de prizat. Cu o tabacheră a fost momit în 1777 domnitorul Moldovei Grigore al III-lea Ghica, de către trimisul sultanului (imbrohor), ca să-l înjunghie : I-au întins tabachere, Și când vodă s-au plecat, Adică, ca să ei tabac, Făcu sămn lui haznatarul [= vistiernicului], Să-l lovească cu hamgerul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îmi trag și inspirația. -... Și mai departe. Ai scris o carte tulburătoare, dramatică, "Viață mahmură și neagră", în care "povestești" experiența ta în apropierea "hăului", a bolii amenințătoare. Ce ți-a spus ție Moartea la ureche, cu ce te-a momit Viața ca să depășești acele momente? M-a obișnuit cu frica, iar când te obișnuiești cu ceva, fie chiar și un lucru cumplit, precum e moartea, în cele din urmă îl accepți și intri într-o relație de interdependență, de comunicare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în acest an care îi e dedicat? Eu aștept anul în care Caragiale va fi "judecat" pentru "matrița mentală" pe care a creat-o și în care am intrat ca maimuțele cărora le arunci jucăria în cușcă pentru a le momi să le iei ostatice... Cum îl celebrez? "Mare pițuliano": șterpelind din Biblioteca Lectoratului de Română al Universității "March Bloch", că tot sunt în ultimul meu an de contract, un exemplar din foarte rara versiune hexagonală ce o datorăm penelor împletite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu-i așa? Erau foarte mulțumite și foarte mândre de treaba bună pe care o făcuseră, în ciuda împrejurărilor dificile. Hungry Hop se retrase cu capul vâjâindu-i. Când fata plecă, familia se strânse în jurul lui, împuindu-i urechile de vorbe, momindu-l cu promisiuni legate de o mașină Maruti și televizor, o petrecere de nuntă care să dureze două săptămâni... Stop! își zise în sinea lui. Cum să fac așa ceva? Dar ei continuară, și, în cele din urmă, o privire mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fie legate și să devină, astfel, cârnați. La sfârșit, șeful ne-a sfătuit ca, după măsura est-europeană, să amestecăm în umplutura cârnaților „mă rog frumos, la cinci litri de sânge, și treizeci de deca de stafide“. Gustul meu a fost momit cu atâta intensitate înspre viitor, că toată viața mea m-am aruncat ca un căpcăun asupra umpluturilor terciuite din mațele de porc, cu piure de cartofi și varză acră. Nu numai fiindcă sunt ieftini și, în anii ‘50, nu stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Stăteau înșirate la distanțe egale până mai încolo, spre liziera pădurii, care mărginea cerul ca un tiv întunecat. Uneori, norii le umbreau ordinea, apoi începeau din nou să atragă cu lucirea lor argintie. Poate că fânul adunat în clăi ne momise încă de la venire cu oferta lui. Acum mi se părea că mireasma câmpului cosit sporise în intensitate. De îndată ce am știut că gara, împreună cu tovarășul adormit și cu proviziile adunate, se afla la o aruncătură de băț în urmă - sau am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îl pun în încurcătură pe el, căruia îi place atât de tare să se eschiveze, din propozițiile secundare ale tânărului bărbat în salopetă rezultă că mai degrabă fiica cea mare a șefului de sector a fost aceea care l-a momit, între ture, în casa de familie, cu grădiniță în față și cu verandă; ea îl convingea fără să recurgă la politică. Nu era chiar o frumusețe, dar nici lipsită de vino-ncoace. Încă din copilărie șchiopăta puțin de piciorul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
le aveam înaintea ochilor de la moartea sărmanei mele mame în spitalul Sankt Vinzent din Köln și pe care acum le schițam în metroul parizian sau în Jardin du Luxembourg. Iar acolo, aproape de caruselul lui Rilke, am reușit uneori să-l momesc pe Paul Celan afară din acele circuite în care se vedea urmărit, din care, așa credea el, nu exista scăpare. La Paris am cumpărat, de îndată ce Franz și Raoul au învățat să meargă, un țarc din lemn și în august am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sarcastic. Va rog frumos. — Știți care mi-e meseria. Cele două femei se priviră țintă preț de o clipă. Apoi Eleanor zise: — Da, știu, distrugeți viețile oamenilor. Îi tămâiați până cad pe spate, vă insinuați în căminele lor și-i momiți să-și dea drumul la gură, iar apoi le trădați încrederea, le faceți praf respectul de sine și le nimiciți liniștea sufletească. Asta vă e meseria. Soneria sună din nou. — La revedere, apucă Fanny să mai spună și dispăru. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trecerea de la Încrâncenatul Richard la jucăușul Puck se făcea cât ai fi bătut din palme: „Ai ghicit. Eu sunt un duh ce zboară o-ntreagă noapte prin văzduh. Pe Oberon Îl fac să râdă-ades, când ca o mânză tânără nechez, momind pe nărăvașul armăsar...“. Și ajungând aici, bătrâna necheza, scoțându-și capul pe geam, trimițând bezele spre balcoanele vecinilor. „Cântă mai departe“, Îi poruncea bătrânica Mașei, Întinzându-i cartea și prăpădindu-se de râs. Și Mașa continua cu un glas ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cimitir. Musafirii se Îmbătaseră În așa hal, Încât devastaseră locul. Unii desenaseră cu cărbune și alte murdării tot felul de inscripții sataniste și zvastici pe pereți. Veniseră la agapă, printre alții, Bikinski și cu Satanovski, care tot Încercase să-i momească să joace cărți. Ajunsese acolo și o anumită Lily Fundyfer... Și alte paparude. A ieșit un scandal cumplit... La fața locului au descins jandarmii. Cu chiu, cu vai, mituind-i, stomatologul Paul reușise să iasă din Încurcătură... De atunci, Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]