1,112 matches
-
înconjoară pe Regele, atât de severi asupra etichetei în alte împrejurări, în cari ar fi rezultat mult bine și puțin rău a i se da o ușoară atingere, permite în fața lui să se calce toate regulele, nu numai ale etichetei monarhice, dar chiar ale celei mai simple bune - cuviințe; și toată tagma oficială adunată în această sărbătoare găsește firesc și cuviincios ca să luăm Basarabia, Banatul, Bucovina, Transilvania la sfârșitul mesii, cu armata de sticle goale și de pahare sparte. Ca d.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bunurilor. Clasa a patra se pregătește a pune mâna pe puterea statului și a alunga din funcții și sinecure burghezia, care, de la 1789, singură deține puterea. Vechile partizi vor să reziste, dar fără speranță și fără unitate, prin comploturi clericale, monarhice și militare. În Italia mizeria agrară e mare, salahorii lanurilor de orez din Lombardia și din singurătățile mlăștinoase ale Romagnei, decimați de friguri și de pelagră, emigrează în stoluri, iar, daca rămân în țara lor, vând pentru cincizeci de bani
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai aibă a cumpăra îndeosebi dreptul de a sădi sau de-a tăia copaci și dreptul de-a ieși și a intra pe poartă. ["MAI SUS AR FI OBLIGATE... "] 2264 mai sus ar fi obligate a face mari concesii ideii monarhice arioeuropee, care nu e nici despotică, nici demagogică, ci o stare de drept, în care libertatea de conștiință a persoanei și a grupului etnic primează orice considerație de stat. Prea e turanic sistemul de guvern din Rusia, prea domnește cezaro
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cap al bisericii, din stăpânul ordinei materiale a lucrurilor stăpânitor al ordinei morale. Cât despre România, ca e, cum o definește d. C. A. Rosetti, "O republică cu titlul de monarhie". Nu moștenirea istorică a neamului românesc, cu tradițiile lui monarhice din suta a treisprezecea începînd, ci un teren de esploatare, în care America superpusă, America greco-ovreiască stăpânește asupra poporului istoric, constituită în republică de gheșeftari și cavaleri de industrie. Și ea ar trebui să facă concesii mari principiului monarhic și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lui monarhice din suta a treisprezecea începînd, ci un teren de esploatare, în care America superpusă, America greco-ovreiască stăpânește asupra poporului istoric, constituită în republică de gheșeftari și cavaleri de industrie. Și ea ar trebui să facă concesii mari principiului monarhic și fiziocratic al predominării politice a rasei române, a rasei istorice din această țară, în fața amestecăturii cosmopolite a actualilor ei stăpânitori. ["CU RUSIA... "] 2264 Cu Rusia autocrată și cezaro - papistă a d-lui Pobedonoszow nu ne putem înțelege. Numai c-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
face cetățean. Societatea: Carpații și Balcanii, societatea tuturor românilor veniți în țară. ["NOI NU SUNTEM NEMULȚUMIȚI... "] 2263 Noi nu suntem nemulțumiți în contra Rusiei, nu avem nimic de zis în contra tendențelor ei, dar în orce caz nu ne place nici despotismul monarhic, nici cezaro - papismul bisericesc. Desfăcîndu-se [d]într-o legislație nici legitimă și nici umană - aceste două rămășițe a instinctelor tartarice cari se găsesc numai la turci și la mongoli - popoarele orientale ar avea o garanție că amestecul viitor al Rusiei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
efect doctrinar. Examinarea operațiilor simbolice conduce la răsturnarea instanțelor: nu există nici sus, nici jos fiindcă "josul" este rațiune "a ceea ce se află sus". El comandă (în sensul cibernetic al cuvîntului). Chiar dacă credo-ul monoteist induce și facilitează o transmisie monarhică și un aparat monolitic, Sfîntul Pavel l-a "făcut" pe Iisus, și a avut dreptate. Ecleziologia a determinat teologia, raționalizare din umbră. Să încetăm așadar, în capitolul Întrupării, să-i așezăm pe poziții opuse pe bunul Sfînt Ioan, cel inspirat
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
murdăria contaminînd curățenia, imperiul grupului atingînd originalitatea individului? În oralitatea populară, iacobinul adulmecă organicul, arhaismul, instinctualul, suspecta apropiere a ascunzișurilor comunitare. De aici provine acest conflict intim la iacobinul Stendhal, împărțit între Franța republicană a prietenilor săi ideologi și Italia monarhică a actrițelor și cîntărețelor de operă, între matematică și temperamentele puternice, între virtute, care aparține scrisului, și virtù, care ține de partea orală. Beyle evocă cu dezgust, în jurnalul său, "fatalul triunghi care se întinde între Bordeaux, Bayonne și Valence
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
principii (așa cum se stabilește un text). Cereți statelor de fapt să se fondeze de drept; este bulgărele de dinamită pe care autoritățile romane din secolul al XVI-lea și l-au așezat singure, pe tronul pontifical și episcopal la început, monarhic după aceea. Urmează, ca o a doua precauție, să fim atenți, aici ca în oricare altă parte, că fiecare tendință provoacă o contra-tendință compensatorie, bumerang pe care l-am numit "efectul jogging": de cînd automobiliștii nu mai merg pe jos
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al XV-lea și al XVI-lea, în cîteva decenii, mînuitori ai unei aparaturi de înalt nivel productiv (cu atît mai discreționare cu cît s-a văzut limitată de criza economică de la sfîrșitul secolului al XVI-lea și de maltusianismul monarhic al secolului al XVII-lea). În perioada Renașterii, Elzevirii se descurcau cu douăzeci de ucenici care lucrau la patru prese. În secolul al XVIII-lea, aproape o mie de oameni alcătuiau doar personalul atelierelor de tipărire din Franța, acest sindicat
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
este că statul a sfîrșit prin a pierde bătălia împotriva fiecărui medium. Pentru a supraviețui, s-a predat. În secolul al XVIII-lea, duelul cărții cu absolutismul victorie a cărții. În secolul al XIX-lea, duelul jurnalului cu reacțiunea (imperială, monarhică, burgheză) victoria jurnalului. În secolul XX, duel al audiovizualului cu statul monopolist victorie a audiovizualului. Această neputință constantă în fața "instrumentelor" merita în sfîrșit o meditație. Este și scopul acestei cercetări. Să sintetizăm. Cele două chestiuni cum funcționează credința, cum funcționează
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
periculos decît broșura, la rîndul ei mai periculoasă decît cartea), dar mijloacele scrise sînt plasate în urma celor orale. Acest iacobin a "inventat" mediile "reci" și "calde" ale lui McLuhan. Trebuie să ne temem mai degrabă, scrie el (reînnoind vechile spaime monarhice față de strigăt, zvon, murmur sentențios, față de toată acea oralitate primară asimilată vulgului, emotivității, instinctualității, mulțimii incontrolabile ca marea sau furtuna), de discursurile pompoase, de lecturile cu voce tare, de tribunele de adunare și mai ales de teatru. "Cinci sute de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în Europa catolică în primul rând datorită gratuității lor, dar și datorită calității predării, realizată de învățați bine pregătiți și dăruiți, cu metode pedagogice inovatoare și pe discipline care adeseori suplimentau curriculumul clasic latin. Regii Franței din perioada consolidării absolutismului monarhic au profitat de experiența iezuiților încurajându-i să preia controlul școlilor municipale, din ce în ce mai prost întreținute, dar și al unor școli destinate mai ales educației tinerilor din clasele superioare. Printre trăsăturile specifice școlilor iezuite erau promovarea pe baza rezultatelor, și nu
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și a domiciliului, absența examinărilor religioase și organizarea democratică a acestor instituții au fost preluate de universitățile americane, ceea ce explică probabil succesul lor constant. Declinul a fost puternic în Franța unde, datorită cererii de personal specializat în diverse domenii, statul monarhic absolutist a înființat școli superioare de specialitate, în loc să consolideze universitățile existente, tendință continuată și în perioada republicană și napoleoniană. În 1794 a fost înființată École Polytechnique, iar în 1795 École Normale Supérieure. Odată cu Napoleon are loc consacrarea „marilor școli” din
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
lui Graves (1986) este bazată tot pe un cvartet. Etichetele tipurilor identificate sugerează un anumit tip de relație între lider și ceilalți membri ai organizației. Din acest tip de relație apar caracteristici esențiale mai clar definite. Cultura poate fi: „sălbatică”, „monarhică”, „prezidențială” sau „faraonică”. Ultima citată în această listă de exemplificări, clasificarea lui Handy (1993, Lynch, 2002), este mai popularizată în România. Acesta, după ce a analizat modelele lui Mintzberg și Quinn (1991) și al lui Morgan (1986), a identificat patru mari
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
și democrația nu mai au pentru Aristotel sensul de constituții degenerate. Ele au aici exact sensul de gen structural, în virtutea căruia „aristocrația este oarecum o oligarhie” sau politeia este oarecum o democrație, adică exact același sens în care, în virtutea caracterului monarhic, tirania este oarecum regalitate. Pentru a distinge această folosire a termenilor democrație și oligarhie de semnificația lor specifică (aceea de constituții degenerate) am apelat la calchieri ale criteriului de distincție stabilit de el. Inițial, luând în considerare criteriul numeric, aceste
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pyrrhonian, primul, în ce privește principiul metodei, celălalt, ei evită să înglobeze în îndoiala lor chestiunile politice și religioase! Se îndoiesc la fel de tare, unul în castelul său, celălalt în Olanda, dar cruță religia Regelui și a doicii; același lucru și în privința ideii monarhice... Iar apoi, dincolo de autobiografia filosofică franceză, a căutării unui prim adevăr asimilabil Eului, prin modul dialectic de a realiza filosofia depășind-o pe cea a epocii și a momentului, prin preocuparea de imanență la antipozii maniei livrești, prin gustul pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
conservatoare și reacționară, punându-și automat instrumentele de putere în slujba Bisericii. Așadar, avem de-a face cu un dublu raport de asociere la înșelăciune între Biserică și Stat: în ceea ce-o privește, Biserica acceptă statul burghez - în locul celui monarhic sau feudal -, acordându-i consensul și susținerea sa fără de care, până astăzi, puterea statală n-ar fi putut să reziste. Pentru aceasta însă, Biserica trebuia să admită și să aprobe exigența liberală și cadrul formal democratic: lucruri pe care le
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
spus, Biserica a făcut un pact cu diavolul, adică cu statul burghez. Și, într-adevăr, nu există contradicție mai scandaloasă ca aceea dintre religie și burghezie, aceasta din urmă fiind chiar contrariul religiei. Mai puțin i se opun, poate, puterea monarhică sau cea feudală. De aceea, fascismul, ca perioadă de regres a capitalismului, obiectiv, era mai puțin diabolic, din perspectiva Bisericii, decât regimul democratic: fascismul era un blestem, dar cel puțin nu submina Biserica din interior, dat fiind că era o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
paleoindustrială. Alte state au trecut deja prin această experiență, dar în Italia ea este complet diferită, deoarece este vorba despre prima unificare „reală” care a avut loc aici, în timp ce în celelalte țări ea se suprapune, cu o anumită logică, unificării monarhice și unificării ulterioare înfăptuite de revoluția burgheză și industrială. Trauma italiană a contactului dintre „arhaismul” pluralist și nivelarea industrială are, poate, un singur precedent: Germania dinainte de Hitler. Și aici valorile diferitelor culturi regionale au fost distruse de omologarea violentă a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
secolele XVI-XVIII, au recurs la modelul monarhiilor orientale din antichitate. Pe de altă parte, înafară de absența unor privilegii ereditare analoage cu situația creată în Occident de o istorie feudală, statul otoman funcționa într-un mod destul de asemănător cu absolutismul monarhic din apusul Europei. Climatul de intoleranță și represiune pe care-l întâlnim în Franța lui Ludovic al 1832 spătarul Grigore Carp citea Raynal, Rousseau, Voltaire, traducerea lui Cantemir în limba franceză, memoriile baronului de Tott și, de Walter Scott, Vie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
România era „poate în ajunul unei constituiri mai însemnate a statului român. Este bine să ne dăm seama unde stăm în privința siguranței publice“. Tot el îl felicita deja pe primul ministru „pentru înălțarea și întărirea acestei țări în ordinea ideii monarhice“, în „Dezbaterile Adunării Deputaților“, sesiunea 1880-1881, 13 martie, publicate în „Monitorul Oficial“, nr. 60, 14 martie 1881, p. 1776. • Un ziar din Iași prelua o informație din „Globe“ potrivit căreia Mihail Kogălniceanu discutase deja cu ministrul de externe francez despre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
instituții nu are să se amestece cu domeniul celeilalte, să o substituie cu cealaltă“6. Aceste idei reprezentau de fapt concluziile unor serii de articole și studii publicate de teologul Dumitru Stăniloae în „Gândirea“ și „Telegraful român“ în plin regim autoritar monarhic. Astfel contextualizată, istoric și politic, cartea venea în întâmpinarea doctrinei vagi de renaștere națională promovată de regimul monarhic în anii autoritarismului. Ea nu rămâne o simplă carte de teologie, ci se transformă într-un manifest al timpului care face parte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fapt concluziile unor serii de articole și studii publicate de teologul Dumitru Stăniloae în „Gândirea“ și „Telegraful român“ în plin regim autoritar monarhic. Astfel contextualizată, istoric și politic, cartea venea în întâmpinarea doctrinei vagi de renaștere națională promovată de regimul monarhic în anii autoritarismului. Ea nu rămâne o simplă carte de teologie, ci se transformă într-un manifest al timpului care face parte din politica culturală a Bisericii ortodoxe române de susținere a regimului autoritar carlist. De altfel, același mitropolit Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
explica mai ales persistența mitului. Originea mitului, însă, se mai explică și prin alte elemente, pe lângă cele de ordin psihologic. Preluarea conducerii de către Partidul Comunist nu putea fi legitimată prin tradiție, luată în considerare mai ales ca element al legitimării monarhice. Nici prin mandat popular nu se putea legitima puterea. Așa cum am subliniat mai sus, puterea fusese preluată de o minoritate și alegerile pentru Adunarea Consti • Ibidem, passim. • Kurzio Suckert, zis Malaparte (1898-1957), autorul lucrărilor: Technique du coup d’État, 1931
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]