KorAP: Find »[drukola/base=monarhist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...15 >

352 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

lor catolice, evită să ia atitudine față de propaganda filodemocrată și filorepublicană a Centrului. Dar Centrul Catolic nu se mulțumește cu o atitudine ambiguă și pasivă. Portughezii catolici sunt somați să se înscrie în Centrul Catolic, și numai în Centrul Catolic. Monarhiștii, în unanimitatea lor catolici, care nu se înscriu, sunt considerați în stare de păcat față de catolicism... Și, cu toate acestea, sunt foarte mulți catolici care nu vor să-și abandoneze poziția lor monarhistă și de non-cooperare cu Republica, care atacă

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Statului, al Guvernului și al Armatei. Sidonio începe opera de reformare, menită să desăvârșească "Noua Republică". Ceea ce e curios la acest dictator în luptă deschisă contra forțelor democrato-revoluționare, este adeziunea lui sinceră și totală la Republică. Asta îl înstrăinează de monarhiștii liberali și integraliști. Iar, pe de altă parte, atitudinea lui tolerantă față de aceștia din urmă, îl face suspect chiar în grupările republicane amice, a lui Machado dos Santos și a lui Brito Camacha. Sidonio nu poate conta decât pe o

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
poporului, îndată ce liniștea ar fi fost asigurată, să hotărască singur de destinele Portugaliei, fără intervenția puterilor străine. Acesta era programul "secret" al Juntei. La moartea lui Sidonio erau două forțe care ar fi putut prelua conducerea: armata cu "sidoniștii" și monarhiștii. Ambele grupări de forțe aveau avantajul că nu se aflau, una față de alta, în conflict deschis, așa cum se aflau, împreună și fiecare în parte, cu partidele democratice. Dar atât militarii cât și monarhiștii dovedesc o totală lipsă de spirit politic

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
putut prelua conducerea: armata cu "sidoniștii" și monarhiștii. Ambele grupări de forțe aveau avantajul că nu se aflau, una față de alta, în conflict deschis, așa cum se aflau, împreună și fiecare în parte, cu partidele democratice. Dar atât militarii cât și monarhiștii dovedesc o totală lipsă de spirit politic. Nici unii, nici alții nu ghicesc proporțiile revoltei populare împotriva celor care au înarmat pe asasin și nu fructifică acest prilej pentru a cuceri puterea. Monarhiștii fac marea greșeală de a nu proclama restaurarea

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
cu partidele democratice. Dar atât militarii cât și monarhiștii dovedesc o totală lipsă de spirit politic. Nici unii, nici alții nu ghicesc proporțiile revoltei populare împotriva celor care au înarmat pe asasin și nu fructifică acest prilej pentru a cuceri puterea. Monarhiștii fac marea greșeală de a nu proclama restaurarea chiar în noaptea asasinării lui Sidonio. Aveau 50 de deputați în Cameră, erau deci o forță politică de luat în seamă. Câștigaseră, prin activitatea desfășurată de Sardinha și de integraliști, adeziunea unei

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
de mare încît, în noaptea aceea sau în dimineața următoare, restaurarea monarhiei, ar fi fost primită cu un oftat de ușurare de întreaga țară, chiar și pentru motivul că "furnica albă" nu va putea trage foloasele asasinării lui Sidonio. Dar monarhiștii șovăiesc, discută, pertractează. Singura organizație monarhistă dinamică, singura care-ar fi putut avea inițiativa unei restaurări revoluționare, erau integraliștii și ei nu credeau într-o restaurare, pe care o socoteau prematură. Bătrânii deputați monarhiști se mulțumesc să se adune ca să

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
de conducere și de intuiție politică - se hotărâse să ajute, "deocamdată", Guvernul. Garnizoana din Santarem a fost dezarmată chiar de un militar, mâna dreaptă a lui Sidonio, locotenentul Theofilo Duarte. În toate celelalte orașe domnește aceeași nesiguranță și aceeași nehotărâre. Monarhiștii șovăiseră până acum, crezând că armata va continua opera lui Sidonio, asigurând astfel ordinea în țară. Armata șovăie de teamă ca nu cumva o lovitură de forță din partea ei să aducă după sine restaurarea monarhiei. Se ajunsese la un compromis

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
și suspiciune reciprocă: garnizoanele să nu-și părăsească reședințele și să păstreze, "deocamdată", neutralitatea. Nu se înțelegea prea bine ce însemna această "neutralitate". Între timp, profitând de paralizarea oricărui spirit de inițiativă din partea celor două forțe de temut - armata și monarhiștii - adversarii regimului lui Sidonio Paes încep să se organizeze. Alfonso Costa, de la Paris, trimite ordine. Se întorc în țară șefii activi ai democrației. Sunt eliberați deținuții politici și sunt înarmați vechii membri ai organizațiilor secrete. Guvernul păstrează față de toate aceste

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
ambele mișcări monarhice nu aveau sorți de izbândă. Numai un fanatic naiv ca Paiva Couceiro, care încerca acum a treia sa mare aventură monarhică, putea crede că, după o lună de la moartea lui Sidonio Paes, și numai răspândind printre ofițerii monarhiștii vestea că fostul suveran, Don Manuel, ordonă restaurarea - veste fără nici un temei de adevăr - Monarhia ar fi putut fi restabilită. Paiva Couceiro se află la Porto. Rând pe rând, orașele din nordul țării - Braga, Viana de Castelo, Guimaraes și altele

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
prestat etc. Duarte este imediat arestat la Lisabona, condamnat la 6 luni închisoare și deportat pe un vas de război. Oamenii lui zadarnic îl așteaptă în munții Nordului. Vor fi încolțiți, executați sau închiși în temnițele care gem de naționaliști, monarhiști și sidoniști laolaltă. Șefii efemerei monarhii din Nord, în frunte cu Paiva Couceiro izbutesc să treacă frontiera spaniolă. Dar ceilalți, zecile de mii de tineri care crezuseră în Sidonio Paes sau în Don Manuel, sunt arestați. La 4 martie 1919

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
octombrie 1910, când proclamarea Republicii a convertit, în puține ceasuri, câteva sute de mii de bravi cetățeni la cel mai fanatic republicanism. Tamagnini Barbosa, adevăratul responsabil al lichidării sidonismului, e arestat, împreună cu toți fruntașii sidoniști care luptaseră împotriva militarilor și monarhiștilor. Strada, răscolită de verbul lui Antonio José de Almeida și condusă din biroul lui Afonso Costa - devenit mare avocat la Paris - își impune tot mai viguros voința. Și când voința aceasta nu e ascultată, izbucnesc greve, explodează dinamita sau cade

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
ca să-și înainteze demisia. Lichidarea "vechiului regim al Republicii Noi" se face cu o cruzime și o lipsă de responsabilitate înmărmuritoare. Autoritatea își pierde prestigiul îndată după victoria democraților. Poliția e atacată de mulțime în primele săptămâni ale guvernului Barbosa. Monarhiștii sunt destituiți în masă, iar în locul lor sunt numiți oamenii "furnicii albe". Căci Afonso Costa, deși refuză, orgolios, să-și părăsească biroul lui de avocat de la Paris, conduce mai departe marele partid democrat prin faimoasa lui gardă, "furnica albă". În

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
vertiginos. Comisiile pentru aprovizionarea populației subalimentate cumpără făină încinsă, iar zeci de mii de vagoane trebuiesc zvârlite în Ocean. Atentatele teroriste se țin lanț. Bombele explodează în prăvălii, pe străzi, în imnuri, în universități. Cad necontenit oameni nevinovați. Iar când monarhiștii arestați trec, sub puternică escortă, pe stradă, sunt atacați de la ferestre cu focuri de armă. Într-o casă, o bombă explodează și ucide pe teroristul care-o pregătea; din fericire, explozia nu atinge depozitul de bombe care s-a găsit

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
curajos și optimist mai făcuse parte din cabinetele republicane. Din scurta sa experiență ministerială învățase un lucru: că, pentru a reface unitatea țării, trebuie să se împace cu adversarii regimului. Și pentru că nu se putea împăca atât de repede cu monarhiștii, constituționaliștii și integraliștii, se apropie de Centrul Catolic, pe care republica îl persecutase după lichidare sidonismului. Astfel asistăm din nou la paradoxala colaborare dintre catolicism și demo-masoneria portugheză. "Centrul Catolic dă brațul Republicii", notează mirat un memorialist (Sousa Costa). Alegerile

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
regimul republican și că noile orientări sociale ale lumii moderne își pot găsi fundamentarea în chiar politica socială a Bisericii. Dar C.A.D.C. continuă să fie atacat de stânga democrată și republicană, atacat fiind în același timp și de monarhiști și forțele de dreapta. În 1912, când Salazar urmează anul III la Drept, apare săptămânalul Imparcial, continuarea revistei Estudos Sociaes. Directorul noului periodic este Manuel Concalves Cerejeira, iar șeful redactor Francisco Veloso. La sediul Imparcial-ului din Rua dos Penedos apare

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
numai de o eventuală restaurare a Monarhiei. Cum avea un foarte dezvoltat și ascuțit spirit de observație, nu i-a fost greu să se convingă că o asemenea restaurare e destul de problematică, nu numai datorită greșelilor pe care le făceau monarhiștii și fanatismului unei anumite minorități republicane, dar și datorită faptului că lumea contemporană trăia un moment istoric prin excelență democratic. Dacă Salazar a înțeles ceva în acei ani de studenție la Coimbra, e că Portugalia era despărțită și națiunea portugheză

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
viu, de la caz la caz, fără să generalizeze, fără să se mulțumească repede cu ceea ce auzea de la alții. Cunoașterea aceasta a oamenilor îi va fi de un mare ajutor mai târziu, în misiunea sa politică. Șovăind să se angajeze alături de monarhiști, pentru că simțea că lumea contemporană trăiește apogeul democrației și că restaurarea monarhică va întîmpina, în afară de greutățile inerente mișcării, rezistența unei elite care leagă de noțiunea monarhică noțiunile de "reacțiune" și "retrogradism" - Salazar nu putea, în același timp, să se angajeze

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
josnică pe care a scris-o istoria regimului democratic și republican în Portugalia. Antonio Granjo începe să fie suspectat de "sidonism" de către incoruptibilii republicani, geloși pe tradiția revoluționară și anticipată a mișcării. Șeful Guvernului e învinuit că se aliază cu monarhiștii și catolicii, îndepărtînd pe adevărații republicani. La 30 septembrie se schițează o mișcare revoluționară, repede sufocată de garnizoana din Lisabona. Granjo hotărăște dezarmarea gărzilor republicane și a marinarilor. Un mare număr dintre ofițerii de marină sunt arestați. Un ziar de

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Dar când, în aceeași zi, vrea să vorbească la monumentul eroilor revoluției, mulțimea începe să-l huiduiască, strigând "Trăiască Republica și republicanii!" și "Moarte reacțiunii și iezuiților!". Nemulțumirea maselor comunizante împotriva lui Granjo crește necontenit. Acest om e vândut reacționarilor monarhiști și catolici. Din partea lui, Republica se poate aștepta la orice. "Ce guvern e acesta?!" se întreabă Impresa da Manha. "Republican? Doamne ferește!" Căci "Națiunea l-a condamnat, văzîndu-l că arestează pe republicani, persecută pe ofițerii din Gardă și pregătește manevre împotriva

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Centrului Catolic - nici măcar după această supremă încercare din 1922 - n-a dobândit nici o libertate religioasă din partea guvernelor republicane, în schimb ea a adâncit mai mult ruptura dintre Centru și partidele monarhiste. Salazar se aștepta la această agravare a raporturilor cu monarhiștii. Însă el probabil că pierduse încă de pe atunci și în chip definitiv speranța într-o revoluție monarhistă victorioasă și aștepta să se desemneze în câmpul politic o nouă forță, destul de puternică pentru a putea într-o zi stăvilii dezmățul guvernărilor

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
atacați de celălalt mare partid monarhist și de catolici. Atât integralismul cât și monarhismul treceau printr-o criză. Portugalia era dezgustată și obosită de republicanismul demagogic, dar puțini mai credeau în sorții de izbândă ai unei încercări de restaurare. Chiar monarhiștii înțelegeau că, după atâtea momente prielnice pierdute, orice nouă înfrîngere ar putea fi fatală mișcării. Numărul morților și al celor din închisori crescuse destul de mult, de la Sidonio Paes încoace. Trebuia găsit alt drum spre putere decât acel al atacului direct

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
zi, în chip radical, orice urmă de "reacțiune". Teama tuturor era ca nu cumva guvernele care se succedau într-un ritm amețitor să istovească țara întrun asemenea grad încît Portugalia să devină o pradă ușoară unei lovituri comuniste. De aceea monarhiștii constituționaliști și integraliști erau gata să susțină orice mișcare care ar fi putut înlătura regimul democomunist. Numai după o schimbare radicală a situației politice s-ar fi putut gândi monarhiștii la o încercare de restaurare. Centrul Catolic, deși făcuse atâtea

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
să devină o pradă ușoară unei lovituri comuniste. De aceea monarhiștii constituționaliști și integraliști erau gata să susțină orice mișcare care ar fi putut înlătura regimul democomunist. Numai după o schimbare radicală a situației politice s-ar fi putut gândi monarhiștii la o încercare de restaurare. Centrul Catolic, deși făcuse atâtea eforturi de a dobândi un modus vivendi cu Republica, vedea cu îngrijorare regimul republican alunecând tot mai vădit spre extrema stângă. Mecanica politică se verifică și de astă dată: orice

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
încît biruința de la 28 mai a fost primită cu simpatie de aproape toată lumea. Dar, încă din primele ceasuri, oamenii au simțit că nu se găsesc în fața unui nou Sidonio Paes. Foarte repede s-au aflat disensiunile care domneau între biruitori. Monarhiștii, și în deosebi integraliștii, vedeau cu uimire că Mendes Cabeçadas își ia toate măsurile de apărare a Republicii, înconjurîndu-se de exact aceeași oameni politici împotriva cărora triumfase lovitura de la 28 mai. Democrații și clientela vechilor partide republicane încep să prindă

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
de a soluționa dificultățile și a pune capăt dezmățului din administrație - contribuia la agravarea haosului general prin lamentabila purtare a lui Gomes da Costa. Mitul loviturii de la 28 mai - care nu fusese niciodată prea puternic - se dezagrega văzând cu ochii. Monarhiștii erau dezamăgiți nu numai pentru că vedeau depărtîndu-se posibilitatea unei restaurări, ci și pentru că asistau la surparea prestigiului politic al armatei, fenomen care nu putea fi urmat decât de o recrudescență a mișcărilor de extremă stângă. Democrații, pe de altă parte

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]