889 matches
-
renumele de „bun creștin” i-a adus rangul de episcop al Capadociei. Și-a păstrat rangul până la moarte, folosindu-și autoritatea pentru a consolida sistemul monastic răsăritean. A conceput, în acest sens, un regulament riguros, de fapt, un nou curriculum monastic care durează și astăzi în mănăstirile ortodoxe din Răsărit. A întărit idealul pietății, a impus izolarea călugărilor de lume, a abolit fanatismul și autoflagelările și a formulat reguli precise - dar mai puțin severe - pentru viața în comunitatea mănăstirească. În Occident
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1000, Regula benedictină s-a generalizat, fiind aplicată aproape în toate mănăstirile apusene. Dar era un curriculum autentic? 7.3. Regula, Enkyklios paideia și Imitatio Christitc "7.3. Regula, Enkyklios paideia și Imitatio Christi" Putem considera aceste reglementări ale vieții monastice, așa cum am anticipat, forme și tipuri de curricula educaționale? Ce legătură exista între viața astfel canonizată și proiectarea formării personalității umane cu ajutorul influențelor educative concepute rațional? Putem asimila mănăstirea cu o școală autentică? Existența unor „școli mănăstirești” începând din veacul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
radicale între cele două instituții? Nu cumva simbioza numită „școală mănăstirească” se baza pe un compromis funciar menit să le asigure supraviețuirea în condiții social-politice și economice neprielnice? Istoricii Bisericii au tendința de a aprecia doar dimensiunea moral-religioasă a curriculumului monastic; în schimb, istoricii educației și ai învățământului atribuie mănăstirilor rolul de matrice ale învățământului european. Dar nu poate fi așa. Existase, anterior, în Europa, școala și educația greco-latină. Nu cumva învățământul creștin s-a edificat pe cadavrul acesteia și nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu poate fi așa. Existase, anterior, în Europa, școala și educația greco-latină. Nu cumva învățământul creștin s-a edificat pe cadavrul acesteia și nu pe ruinele ei mărețe? Ce legături de continuitate putem regăsi între enkyklios paideia și diferitele regula monastice? Avem de-a face cu o ambiguitate curriculară care a pendulat, de-a lungul veacurilor, când în favoarea elementului pedagogic, când în favoarea elementului mistic. Ce se întâmpla cu adevărat în mănăstiri din punct de vedere educațional? Este pe de-a întregul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoretică a contemplării 3. Cassian susținea că coenobium este o școală pregătitoare (iuniorum schola) pentru școala de grad înalt care era „viața de sihastru”4, ceea ce sugerează o concepție riguroasă despre formarea creștinului. Dar lucrurile nu se opreau aici. Educația monastică se baza pe reguli. Le creaseră acei asceți prestigioși precum Pachomius sau Vasile 5 în Orient. Dar în mănăstirile Europei Occidentale au existat și „regulatori ai educației creștine”. Era o sarcină de căpătâi a abaților. Sunt cunoscuți câțiva asemenea „designeri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Le creaseră acei asceți prestigioși precum Pachomius sau Vasile 5 în Orient. Dar în mănăstirile Europei Occidentale au existat și „regulatori ai educației creștine”. Era o sarcină de căpătâi a abaților. Sunt cunoscuți câțiva asemenea „designeri” și „manageri” ai curriculumului monastic din secolul al VI-lea: Sfântul Martin de la Tours, Sfântul Honoratus de la Lérins și mai mulți abați africani. Aceștia nu erau simpli administratori de lăcașuri creștine, cum s-ar putea crede. Aveau clară conștiința pedagogică a responsabilității pe care și-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acest lucru nu ne interesează aici. 7.4. Curriculumul lériniantc "7.4. Curriculumul lérinian" Primul abate și creator al curriculumului lérinian a fost Honoratus 9. Era un model, un exemplu viu, o paradigma. (Trebuie să facem precizarea că, pentru educația monastică, aceasta avea valoarea unei metode de concepere și conducere a curriculumului - autorul fiind dovada vie, indubitabilă a faptului că exigențele curriculare sunt caliste și realizabile; abatele reprezenta, prin el însuși, „curriculumul realizat”, „produsul educațional întruchipat”.) Honoratus se retrăsese din viața
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului cenobitic" Pentru istoria învățământului creștin, această nenorocire s-a dovedit, în mod paradoxal, benignă. Secolul al V-lea a fost unul de „limpezire a apelor”. S-a dovedit că educația cenobitică, oricât de riguros ar fi fost curriculumul formării monastice, nu era suficientă pentru răspândirea și consolidarea creștinismului. Școlilor „interne”, monastice, li s-au adăugat altele, „externe”: școlile parohiale, pe lângă fiecare biserică, în fiecare comunitate creștină; și școlile episcopale, de pe lângă episcopii, în marile centre urbane ale creștinilor. Li s-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în mod paradoxal, benignă. Secolul al V-lea a fost unul de „limpezire a apelor”. S-a dovedit că educația cenobitică, oricât de riguros ar fi fost curriculumul formării monastice, nu era suficientă pentru răspândirea și consolidarea creștinismului. Școlilor „interne”, monastice, li s-au adăugat altele, „externe”: școlile parohiale, pe lângă fiecare biserică, în fiecare comunitate creștină; și școlile episcopale, de pe lângă episcopii, în marile centre urbane ale creștinilor. Li s-a impus tuturor un curriculum riguros, inflexibil chiar: septem artes liberales. Dar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dramatic decât oricând, atât efectele benigne, cât și numeroasele consecințe dureroase. Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. În acest subcapitol încercăm să demonstrăm că a existat o continuitate între enkyklios paideia greco-latină și diversele regula ale vieții monastice. Aspectele pe care le invocăm în primele paragrafe se referă la evenimente și fapte cunoscute din istoria Bisericii creștine - există o bibliografie imensă cu privire la ele. Pentru conformitate, redăm tematic numai operele fundamentale. Rigoarea demonstrației ne obligă însă ca aceasta să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
VIII, traducere de Florica Bechet, Meridiane, București, 2001), p. 68. 3. Ibidem. 4. În „Consolationes” (XVII, Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit., p. 531), Cassian scria: Die primis coenobii scolis ad secundum anachoreoses gradum tendere („Din prima zi de școală monastică, să se tindă către cea de-a doua treaptă, a ascezei”). 5. Despre școlile mănăstirești, în general, vezi colecția lui G. Bardy, „Les origines de l’école monastique en Occident”, Sacris Erudiri, V/1953, pp. 86-104; pentru completare (cf. Riché
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Activitatea lui Cassian a fost studiată de O.W. Chadwick, John Cassian: A Study in Primitive Monasticism, Cambridge University Press, Cambridge, 1950. H.-I. Marrou a evidențiat importanța acestei activități a lui Cassian la Marsilia pentru istoria ulterioară a creștinismului monastic european (Revue du Moyen Age latin, I, 1945, Strasbourg). 12. S-au păstrat textele lui Cassian: „De institutis coenobiorum” (Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit., XVII) și „Consolationes” (ibidem, XIII). 13. Carl Franklin Arnold, Caesarius v. Arelate u. die gall
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1259) și Vita Hilarii (ibidem, 1226-1228); vezi și „Vita Caesarii” (în S. Caesarii opera omnia, vol. II, ed. G. Morin, Maredsous, 1937, p. 299; cf. Riché, op. cit., p. 340). Este semnificativă însă mărturia lui Eucher, singura care relatează despre viața monastică; dar Eucher nu amintește nimic despre studii profane, pelagiene la Lérins, fie că acestea existau sau nu: Clari apud veteres saceuli huius viri defatigati laboribus negotiatorum suorum, in philosophiam se tamquam in domum suam recipiebant. Quanto pulchirius ad haec manifestissimae
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vechii discipline”). T. Haarhoff (Schools of Gaul: A Study of Pagan and Christian Education in the Last Century of the Western Empire, Oxford University Press, Oxford, 1920) a intuit corect că Sidonius avea în vedere „vechea disciplină școlară”, nu „disciplina monastică”, ce nu avea „vechime”. Dar lucrurile nu stau astfel. Dimpotrivă, Sidonius avea în vedere „disciplina militară”. În Epistula VI, I găsim această apreciere neechivocă: Post desudatas militiae Lerinensis excubias („După ce a asudat în gărzile milităriei lériniene”). 23. Într-o biografie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trifurcație” curriculară. Pe lângă școlile secundare de „arte” și „științe”, au apărut „școlile vocaționale”: Arbeitschule („Școala muncii”), școli de arte și meserii, școli profesionale, ale ghildelor negustorești și ale breslelor meșteșugărești etc. Acestea din urmă au abandonat „caracterul informativ-livresc” al școlilor monastice și ecleziastice, renunțând chiar la septem artes liberales. Curricula vocaționale au adoptat cu prioritate discipline practice menite să formeze abilitățile ucenicului, calfei și meseriașului, renunțând total la discipline informative și livrești. Marile universități de dincolo de Atlantic s-au născut - cele mai multe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Veniamin Costachi la înmormântarea starețului Paisie de la Neamț, BOR, 1987, 3-4; Paul Mihail, Cuviosul stareț Paisie de la Neamț, în Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, coordonator Nestor Vornicescu, București, 1987, 483-495; Călugărul Ioannikios (Muntele Athos), A Homily for the Monastic Tonsure by St. Paisy (Velichkovsky), RSE, 1991, 3-4; Alexandru Duțu, Pour une histoire de la dévotion sud-est européenne. Contributions récentes, RSE, 1991, 3-4; Paul Mihail, Slujba sfântului cuviosului Paisie de la Neamț (După manuscrisul aflat la Muntele Athos în schitul Sf. Ilie
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
a imperiilor coloniale, pe când al doilea s-ar baza pe acțiunea rațională și pe mijloacele pașnice de exploatare a muncii. „Capitalismul rațional” ar fi rezultat din acțiunea valorilor corespunzătoare vocației asociate cu ascetismul protestant. Atunci când ascetismul a trecut din celulele monastice în viața cotidiană și a început să domine moralitatea mundană, el și-a afirmat contribuția la construcția uriașului cosmos al ordinii economice moderne. Capitalismul apare astfel odată cu și ca urmare a influenței exercitate de valorile morale ale puritanismului și ascetismului
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
poate fi comutat de la un nivel individual într-un plan comunitar. Este ceea ce încearcă să sugereze meditația noastră teologică asupra sensului istoriei și al maladiilor ei. O reflecție asupra politicului își poate găsi locul într-o inspirată vecinătate cu meditația monastică. Este o descoperire făcută pe cont propriu, parcurgând câteva scrieri ale unor autori duhovnicești din vechime (e.g., Evagrie Ponticul) sau contemporaneitate (e.g., arhimandritul Sofronie din Essex și arhimandritul Emilianos Simonopetritul). Complementar, am inclus câteva „Stații teologice” care trec în revistă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu doar pentru elita savantă. Odată asigurat succesul alfabetizării, eseul putea deveni varianta laică a predicii ecleziastice. Eseul evocă urgența unui nou tip de lectură: aceea tăcută, cursivă și imediată. Contrastul cu tehnica ruminației (lectio divina), practicată de întreaga tradiție monastică, aproape că nu mai trebuie subliniat. După mărturia Sf. Augustin (Confesiuni 6.3.3), un început al modernității lecturii apare odată cu Sf. Ambrozie de Milan, care renunță la cititul în șoaptă. Dimensiunea audio-tactilă presupusă în hermeneutica scrierilor sacre de odinioară
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
avut în spate decât un calcul politic. Dorința de convertire a păgânilor la religia oficială a Imperiului nu s-a remarcat decât rareori prin smerenie și inocență. Viziunea eshatologică din primele secole apostolice a fost absorbită aproape exclusiv în spiritualitatea monastică, dar nu și de agenda expansionistă a Bisericii imperiale. Creștinismul urban a suferit un proces de secularizare treptată. Cu Eusebiu din Cezarea avem o interpretare triumfalistă a istoriei greu de înțeles pentru Augustin (354-430), episcopul Hipponei, care asistase înfricoșat la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sub crampoanele unui atacant profesionist. Limitele reprezentăriitc "Limitele reprezentării" Este păcat că răspunsul dat în Răsărit la accentuarea conștiinței istorice și a simțului critic a constat mai ales într-o repliere pepremisele fideiste îmbrățișate în multe cercuri protestante. Cu excepția mediilor monastice atinse de acel extraordinar revival isihast est-european (de la Paisie Velicikosvky la Nicodim Aghioritul)- Filocalia (1792) fiind monumentul unei tăioase conștiințe istorice -, ortodoxia rurală și urbană a cunoscut fie exaltarea pietistă, fie tentația gnostic-intelectuală (contraste perfect vizibile în Rusia secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1893-1979) sau John Meyendorff (1926-1992) - nu reprezintă doar prilejul unei „pogorâri la iad” din care putem desprinde mai bune temeiuri pentru smerenie. Asceza lecturii este întotdeauna un test al integrității conștiinței noastre morale. Cititul impune uitarea de sine și virtutea monastică a ascultării celuilalt. N-am putea face cu adevărat un sondaj într-o mină de perplexități fără să ne asumăm riscul destabilizării propriei noastre conștiințe. Firește, participarea livrescă la drama alterității poate fi înșelătoare și nu este niciodată suficientă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
inventeze (dacă nu cumva ar vrea să redescopere) un decalog aspru, în care regula de aur n-ar putea fi decât renunțarea la sine printr-o asceză luminată. Acesta este scandalul peren al crucii, imposibil de cosmetizat în cuvinte. Tradiția monastică a reflectat îndelung asupra premiselor slujirii aproapelui și a întregii creații într-un cadru teologic care exclude ab initio falsul oricărei idolatrii. Ceea ce Serghei Bulgakov numește prin perspectiva sofiologică asupra umanității este imposibil de atins printr-o excludere a semenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fiecare dată priceperea vine să făgăduiască, din adânc, tăcerea nefirească a unei veșnice recunoașteri. Înțelegerea acestei mirabile „neînțelegeri” trasează în sufletul fiecăruia un hotar, păzit de îngeri și de tot atâtea lumini 1. Capitolul IVtc "Capitolul IV" Întâlniri monasticetc "Întâlniri monastice" Ei, de care lumea nu era vrednică... Evrei 11, 38 Evagrie Ponticul și conflictele interpretăriitc "Evagrie Ponticul și conflictele interpretării" Mea grammatica Christus est. Petru Damian, Ep. 8, 8 (PL, 144, 476) Un avva enciclopedictc "Un avva enciclopedic" Cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gnoză în Orientul preislamic” la Collège de France (1977-1986) este filologul Paul Géhin3, responsabil pentru continuarea editării operei lui Evagrie. Reaplicând categoriile consacrate de Pierre Hadot 1 în interpretarea istoriei filozofiei antice, ultimii doi savanți francezi tind să reducă fenomenul monastic creștin la tiparele generale ale exercițiilor spirituale sau ascetice cunoscute în perioada elenismului târziu. Specificul teologic și eclezial al scrierilor patristice tinde astfel să se estompeze. Acestei grupări moderate i se adaugă pletora de cercetători americani din școala lui Peter
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]